Drepturi salariale (banesti). Decizia 305/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 305
Ședința publică din data de 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanții -, -, -, a, A, și G -a, împotriva sentinței civile nr.1030/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința civilă nr.1030/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, A, A, G reprezentați prin mandatar - toții cu domiciliul ales la Tribunalul O l t, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții au calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Olt și, potrivit statutului de personal auxiliar de specialitate în sistemul autorității judecătorești, drepturile salariale de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă,naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratament diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoanele aflate în situații analoge sau comparabile în materie, beneficiază de tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Din examinarea actelor normative invocate de reclamanți, respectiv OUG nr. 27/2006 și OG nr.8/2007, instanța a reținut că legiuitorul a reglementat acest spor - a cărui rațiune de a fi este aceea de asigurare stabilității în funcție ori fidelizare a angajaților, în mod diferențiat în favoarea magistraților și a personalului auxiliar, în ceea ce privește perioadele de vechime efectivă în specialitate și procentele corespunzătoare.
De asemenea, din analiza celor două acte normative s-a reținut că acestea reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele două categorii profesionale, drepturi care nu sunt identice.
Astfel, s- constatat că este vorba despre vechimi în specialitate diferite, respectiv, vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate și, vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la.J sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
S- apreciat astfel că diferențierea în acordarea acestui spor nu este arbitrară și este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirea profesională diferențiată, precum și responsabilitățile fiecăreia dintre cele două categorii profesionale - elemente care, toate determină o salarizare diferită a acestor categorii de personal, fără a se putea vorbi de o atingere a principiului egalității în fața legii.
Împotriva sentinței Tribunalului Olt au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată:
Potrivit art.6 al.2 este consacrat pentru toți salariații principiul pentru muncă egală, retribuție egală, cum de altfel prevăd și dispoz. art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
Totodată OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în art.1 al.2 prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi.
În fine, au invocat și dispoz. art.20 și 53 din Constituția României, precizând că și art. 16 al. 1 din OG 8/2007 acordă un spor de fidelitate de până la 20% conform art. 4 al.1 din OG 27/2006 pentru magistrați.
Apreciază că sunt în situația existenței unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și magistrați generată de modul diferențiat de stabilire a sporului de fidelitate pentru cele 2 categorii profesionale, având în vedere tranșele de vechime în specialitate diferite pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și cota procentuală diferențiată pentru cele 2 categorii de angajați care este stabilită prin raportare la salariul brut de încadrare, ori indemnizația de încadrare brută lunară existând o discriminare între cele 2 categorii socio - profesionale care-și desfășoară activitatea în aceleași condiții la instanțele de judecată.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare, respectarea principiu,lui încrederii în statul de drept ce implică asigurarea aplicării legilor în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu fie împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada la care sunt prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, Curtea va reține:
Recurenții reclamanți în recursul promovat în cauză susțin existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și magistrați, determinată de modul diferențiat de stabilirea sporului de fidelitate pentru cele 2 categorii socio-profesionale în raport de tranșele de vechime în specialitate diferite pentru categoriile de personal enunțate și cota procentuală diferențiată care este stabilită prin raportare la salariul brut de încadrare sau indemnizația de încadrare brută lunară.
Susține astfel, că există discriminare între cele 2 categorii socio-profesionale, deși acestea își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă în cadrul instanțelor de judecată.
Din OG137/2000, rezultă că actul normativ respectiv nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale reglementate prin lege, ori alte acte normative uzitându-se la art.1 al.2 al.3, art.2 al.1 sintagme de maniera " exercitarea următoarelor drepturi " exercitarea drepturilor enunțate" " restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
Astfel fiind, în mod corect Tribunalul a apreciat că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative ale legiuitorului de unde concluzia că în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000.
Diferențierea instituită de legiuitor este datorată aspectului că este vorba de 2 categorii socio-profesionale diferite care, deși își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor de judecată au atribuții și responsabilități diferite, ceea ce atrage o salarizare diferită conf. OG 8/2007 și OUG 27/2006 care reglementează distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele 2 categorii socio-profesionale.
Rezultă astfel că diferențierea nu este arbitrară cum susțin recurenții, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirea profesională diferențiată, inclusiv responsabilitățile fiecărei funcții, respectiv de magistrat și personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată.
Potrivit art.1 al.3 din OG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate de prezentul articol, privește persoane aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar, cât și a sistemelor diferite de salarizare ale celor 2 categorii socio-profesionale determină să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte și astfel, că în mod corect Tribunalul a apreciat acțiunea reclamanților a fi neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o pronunțând deci o sentință legală și temeinică și astfel că în baza art.312 al.1 pr.civilă se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții -, -, -, a, A, și G -a, împotriva sentinței civile nr.1030/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./Ex.2/11.02.2008
/ și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
