Drepturi salariale (banesti). Decizia 309/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.309/
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1793 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamata intimată a depus la dosar prin registratura instanței la data de 10 martie 2008 întâmpinare.
Instanța invocă din oficiu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul Târgu-M;
Prin sentința civilă nr. 1793 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 august 2003 - 19 noiembrie 2004. Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu-M și s-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantei cuvenit pentru perioada 20 noiembrie 2004 - 21 noiembrie 2005, sumele cuvenite urmând să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii. Restul pretențiilor formulate de reclamantă au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Târgu-M și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii formulată de reclamantă privind plata sporului de dispozitiv.
În motivarea recursului s-a invocat în primul rând excepția de necompetență materială a instanței specializate în judecarea litigiilor de muncă, întrucât în perioada 20 noiembrie 2004 - 21 noiembrie 2005 reclamanta a avut calitatea de funcționar public și în aceste condiții, conform prevederilor Legii nr. 188/1999 instanța nu era competentă material să soluționeze cauza.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că prin sentința atacată s-a reținut că Ordinul MAI nr. 496/2003 înlătură discriminarea în privința acordării drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister, fără a se avea în vedere faptul că drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt reglementate prin legea nr. 188/1999, care nu prevede drepturile salariale solicitate de reclamantă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 20 noiembrie 2007 la Tribunalul Mureș reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu- obligarea acestuia la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei municipiului Târgu-
Conform înscrierilor din carnetul de muncă reclamanta a fost angajata Primăriei municipiului Târgu-M până la data de 21 noiembrie 2005, având calitatea de funcționar public (filele 12-13 dosar tribunal), aspect ce a fost confirmat și de reclamantă prin notele de ședință depuse în dosarul de recurs (filele 12-14 dosar recurs).
Acțiunea civilă formulată de reclamantă a fost soluționată la Tribunalul Mureș de un complet specializat în judecarea conflictelor de muncă din cadrul Secției civile.
Conform prevederilor art. 109 din legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În raport cu prevederile legale sus-menționate competența de soluționare a litigiului dedus judecății revenea instanței de contencios administrativ, deoarece în noțiunea de "raport de serviciu al funcționarului public" uzitată de textul de lege indicat se includ și drepturile salariale ale acestuia, printre care și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamantă.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat litigiul în complet specializat în judecarea conflictelor de muncă, deși acesta trebuia să fie soluționat de secția de contencios administrativ dată fiind calitatea de funcționar public a reclamantei, instanța de recurs reține că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 6 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârât, va casa integral sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș, ca instanță de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de pârâtul Municipiul Târgu-M, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1793 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș, ca instanță de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-11.04.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
