Pretentii civile. Speta. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.312/
Ședința public din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judector:
Judector:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2866 din 14 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, constatându-se c recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar Had epus la dosar prin registratura instanței la data de 14 martie 2008 o cerere solicitând acordarea unui nou termen de judecat la o dat ulterioar soluționrii recursului în interesul legii.
Vzând lipsa prților la termenul de astzi și faț de împrejurarea c s-a solicitat judecarea cauzei în lips, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civil nr.2866 din 14 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Harghitas -au respins excepția lipsei calitții procesual pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor prin H; s-a respins cererea de introducere în cauz a Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Tg.M, formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ; s-a admis acțiunea civil formulat de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ, Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție a MEF, formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ, obligând în solidar pârâții s plteasc reclamantei sumele, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare lunar brut, pentru perioada august 2004 - iulie 2005; S-a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sporurilor în continuare. Fr cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut c Tribunalul Harghita este competent s soluționeze cauza dedus judecții, fiind incidente sub acest aspect prevederile art. 281 și ale art. 1 din Codul muncii. Totodat, tribunalul a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecat, stabilind c acesta const în plata unor drepturi de natur salarial,c textele legale care prevd drepturile pretinse nu au fost legal abrogate, c dispozițiile legale prevd obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a asigura resursele bugetare necesare efecturii plților de ctre instituțiile publice a sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, s-a stabilit c obligația de plat a sumelor solicitate de reclamanți a fost înscris în art. 47 din Legea nr. 50/1996, c toate elementele avute în vedere la adoptarea acestui act normativ se mențin și în prezent, c dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, nu produc efecte juridice, fiind contrare prevederilor art. 41 alin. 2, art. 16 raportat la art. 15 alin. 1 și art. 53 din Constituție, raportate la Protocolul nr. 12 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Instanța a reținut și faptul c prin "abrogarea" textului indicat, reclamanților le-au fost înclcate drepturile referitoare la securitatea și sntatea în munc, dreptul la tratament egal (dat fiind faptul c sporul amintit a fost menținut în cazul altor categorii profesionale). Afirmativa abrogare ar înclca și prevederile Directivei 2000/EC/78 privind tratamentul egal al forței de munc, publicat în Comunitții Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000.
S-a apreciat c sporul de 50% prevzut de Legea nr. 50/1996 face parte din prevederile unei legi organice iar abrogarea acestuia prin ordonanț de guvern este inadmisibil, situație în care dispozițiile OG nr. 83/2000, nu produc efecte juridice. În sprijinul acestei interpretri, instanța a invocat prevederi legale, practica Instanței Supreme și a Curții Constituționale, Declarația Universal a Drepturilor Omului, Convenția privind discriminarea în domeniul forței de munc.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția General a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competent soluționare la Curtea de Apel Bucure ști, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca inadmisibil, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3,4 și 9 Cod procedur civil.
În motivarea recursului s-a artat c hotrârea atacat a fost pronunțat cu înclcarea competenței altei instanțe, instanța de fond reținând în mod greșit c obiectul prezentei cauze îl reprezint drepturi salariale neacordate în înțelesul art. 155 și art. 284 din Codul muncii. Pârâtul a invocat faptul c în speț sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 conform crora competența soluționrii cererilor judectorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel Bucure ști. Contrar celor reținute de instanța de fond, acordarea sau nu a unui spor ori diferențe salariale ce se aplic la indemnizația de baz în temeiul creia se calculeaz drepturile salariale este la rândul su un drept de natur salarial, iar acordarea sau neacordarea sa poate fi contestat în condițiile stabilite de OUG nr. 27/2006, aprobat și modificat prin Legea nr. 45/2007.
Totodat, recurentul pârât a susținut c instanța de fond și-a depșit atribuțiile puterii judectorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic solicitat de reclamanți, în condițiile în care actul normativ care prevedea acest spor a fost abrogat, prin OG nr.83/2000.
În ceea ce privește fondul cauzei, Ministerul Publica apreciat c hotrârea pronunțat de prima instanț este lipsit de temei legal și dat cu înclcarea dispozițiilor legale în materia dedus judecții, fcându-se referire special la dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, abrogat prin ordonanța menționat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat casarea sentinței pronunțate de tribunal și pe cale de consecinț admiterea excepției lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a invocat faptul c acest minister nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natur ctre salariații altor instituții. În speț raportul de serviciu a fost stabilit între persoanele care au formulat cererea de chemare în judecat și Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita, fr ca Ministerul Economiei și Finanțelor s aib vreo calitate în cadrul acestui raport juridic clar definit, astfel c acesta nu are calitate procesual pasiv în cauz.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție s-a invocat faptul c în conformitate cu prevederile art. 60 Cod procedur civil chemarea în garanție trebuie s afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție. În speț aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece între Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanții din prezenta cauz nu exist nici un raport juridic care s dea naștere unor obligații pe care Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie s le îndeplineasc, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind inadmisibil cererea de chemare în garanție formulat de Ministerul Public.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, artându-se c art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a aflat în vigoare pân la data de 1 octombrie 2000, când a fost emis OG nr. 83/2000, care a abrogat expres acest articol.
Examinând hotrârea atacat prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedur civil și având în vedere actele și lucrrile dosarului, curtea reține urmtoarele:
Referitor la recursul promovat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, în legtur cu motivul prevzut de art. 304 pct. 3 Cod procedur civil trebuie precizat c prin sentința atacat instanța de fond a dispus obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M și Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita la plata în favoarea reclamantei a drepturilor bnești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brut lunar pentru perioada august 2004 - iulie 2005.
Întrucât reclamanta s-a aflat în raporturi de munc cu pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M, litigiul intervenit între prți se încadreaz în categoria conflictelor de drepturi, astfel cum sunt definite acestea de Legea nr. 168/1999.
Conform art. 67 lit. a din aceast lege sunt conflicte de drepturi, conflictele în legtur cu încheierea, executarea, modificarea, suspendare și încetarea contractelor de munc.
Potrivit prevederilor art. 281 din Codul muncii, astfel cum a reținut și instanța de fond, soluționarea acestor conflicte face obiectul jurisdicției muncii.
Dispozițiile Codului muncii au caracter de norm general în raport cu dispozițiile OUG nr. 27/2006, aprobat prin Legea nr. 45/2007, îns trebuie avut în vedere faptul c prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede c dispozițiile acestui cod se aplic și raporturilor de munc reglementate prin legi speciale, în msura în care acestea nu conțin dispoziții derogatorii specifice.
Prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, invocate de pârâtul recurent în susținerea excepției de necompetenț a instanței de fond stabilesc competența material în favoarea Secției de contencios administrativ a Curții de Apel Bucure ști doar în legtur cu modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul salarizat potrivit acestui act normativ. În aceast noțiune de stabilire a drepturilor salariale în sensul OUG nr. 27/2006 se încadreaz determinarea corect a indemnizației de încadrare lunar, a indemnizației de încadrare brut și aplicarea procentelor prevzute de lege pentru celelalte drepturi și adaosuri.
În speț, obiectul litigiului dedus judecții nu vizeaz modul de stabilire a drepturilor salariale, în sensul celor precizate, ci neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic, spor care a fost prevzut de Legea nr. 50/1996. Fiind vorba de drepturi salariale neacordate, în privința competenței instanței se aplic regulile generale din materia soluționrii conflictelor de munc și nu normele derogatorii din actul normativ invocat de recurentul pârât.
În consecinț, instanța de recurs reține c în mod corect tribunalul a respins excepția necompetenței materiale, nefiind incident motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 3 Cod procedur civil.
În ceea ce privește motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 4 Cod procedur civil, acesta are în vedere situația în care prin hotrârea recurat instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești, intrând în cele ale autoritții legislative sau executive. Acest motiv de casare care este de ordine public nu trebuie interpretat extensiv, îns se aplic și în situația în care hotrârea se bazeaz în drept pe un act normativ abrogat. Sub acest aspect, astfel cum se va releva ulterior în cuprinsul prezentei decizii, potrivit normelor de tehnic legislativ, prin ordonanțele de urgenț emise de guvern, nu se pot preconiza abrogri totale sau parțiale unor acte normative care reglementeaz salarizarea magistraților prin lege organic, guvernul fiind abilitat a aduce doar modificri sau completri unor atare acte normative (legi organice).
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, solicitat de reclamanți prin acțiunea promovat, a fost prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat, pentru perioada 20 iulie 2000 pân la reluarea sesiunii parlamentare de toamn, s modifice și s completeze Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ce se cuvin magistraților și personalului din organele autoritții judectorești. Nesocotind prevederile legale indicate anterior, guvernul a procedat prin OG nr. 83/2000, la abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996. Aceast dispoziție din ordonanț nu poate produce efecte juridice, tocmai pentru c ea este în contradicție cu dispozițiile legale indicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 56 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnic legislativ, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Susținerea recurentului conform creia abrogarea parțial a unui act normativ (cum s-a procedat prin OG nr. 83/2000) reprezint o modificare a acestuia și deci se încadreaz în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000, este nefondat din moment ce art. 57, 58, 62 din Legea nr. 24/2000 definește fiecare din evenimentele enumerate, artând și modalitatea în care trebuie s se exprime legiuitorul în fiecare caz. Prin OG nr. 83/2000, abrogarea art. 47 nu poate fi interpretat ca o modificare și rmâne o intervenție a guvernului, efectuat printr-un act normativ de nivel inferior, intervenție neautorizat prin Legea nr. 125/2000 amintit anterior, inapt s produc efecte juridice.
În aceste condiții, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, a constituit pentru personalul îndreptțit (magistrații și alte categorii de personal din organele autoritții judectorești) un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acest bun a fost dobândit de persoanele îndreptțite de la data intrrii în vigoare a Legii nr. 50/1996, iar prin afirmativa abrogare a art. 47 din actul normativ artat, aceste persoane au fost lipsite, nejustificat de acest bun, fiind prejudiciate, fr a exista justificarea unei cauze de utilitate public, fr a se asigura o compensație corespunztoare.
Este necontestat faptul c toate condițiile (toți parametrii) avuți în vedere la data adoptrii prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate (inclusiv a reclamanților), aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitrii neuropsihice, așadar dreptul reclamanților este actual și evident.
De menționat este și faptul c Legea nr. 319/2006, prin care a fost implementat în sistemul legislativ românesc Directiva nr. 89/391/CEE, prin art. 6 prevzut obligația general a angajatorilor de a asigura securitatea și sntatea angajaților sub toate aspectele legate de munc. Din aceast perspectiv, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bnesc privind asigurarea securitții și sntții, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de ctre angajator obligației imperativ prevzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihic la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți s suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede textual c: "Msurile privind securitatea, sntatea și igiena în munc nu trebuie s comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrtori". Din acest punct de vedere, evident c acest spor trebuie acordat tocmai ca o msur eficient pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitrii neuropsihice.
Sintetizând considerentele detaliate anterior, instanța de control judiciar stabilește c recursul formulat de pârât este nefondat, deoarece:
- afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispus prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legal pentru a interveni în aceast modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Cum s-a artat anterior prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit s completeze sau s modifice actul normativ indicat, dar nu și s abroge dispoziții ale acestuia;
- "abrogarea" s-a efectuat cu înclcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul c aceast operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
- noțiunile de "modificare" și "abrogare" sunt definite de art. 57, respectiv 62 din Legea nr. 24/2000, acestea sunt evenimente care opereaz dup reguli strict stabilite și nu pot fi confundate.
În acest context dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996 și nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
Pe de alt parte, în conformitate cu prevederile art. 124 din Constituție, revine instanțelor de judecat obligația de a stabili starea de fapt și de a interpreta (aplica) legea în cazul concret supus judecții, iar la pronunțarea sentinței recurate, instanța a procedat astfel, situație în care nu este incident motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 4 Cod procedur civil.
Cum starea de fapt rezumat anterior rezult din cuprinsul probelor administrate, iar în raport de acesta, instanța a aplicat corespunztor prevederile legale, în cauz nu este incident nici motivul prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
Nu în ultimul rând trebuie menționat c prin decizia nr.21 din 10.03.2008, pronunțat în dosarul nr.5/2008, ÎCCJ - Secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lâng ÎCCJ și a decis:
"În interpretarea și aplicar unitar a disp.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat.
Constat c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculate la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001"
Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția General a Finanțelor Publice H, instanța de recurs apreciaz c susținerile din cererea de recurs, în sensul c acest minister nu are calitate procesual în cauz și c este inadmisibil chemarea în garanție a acestui minister, sunt nefondate.
Sub acest aspect trebuie precizat c practica recent în materie a statuat c și în cadrul raporturilor de munc cu caracter patrimonial este admisibil chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în caz contrar pârâții obligați la plata unor sume de bani cu titlu de drepturi salariale nu au nicio acțiune în regres împotriva acestui minister.
Pe de alt parte, curtea reține c potrivit Legii nr. 500/2000 și HG nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Rolul ministerului este de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. De asemenea, ministerul în virtutea dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobat prin Legea nr. 288/2002, rspunde de executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
Recurentul a fost obligat alturi de ceilalți pârâți la plata sumelor solicitate de reclamant nu în virtutea unui raport de munc, ci în baza atribuțiilor ce revin ministerului, atribuții ce decurg din legea sa de organizare și funcționare. Una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita, sursele financiare necesare pentru desfșurarea corespunztoare a activitții, surse prevzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificrile bugetare. Altfel, orice hotrâre judectoreasc dat în cauze similare nu poate fi executat nici benevol și nici silit.
Prin urmare, în mod nejustificat se susține c Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasiv în cauz și c nu era admisibil chemarea sa în garanție.
În privința criticilor formulate în legtur cu fondul cauzei, curtea apreciaz c acestea sunt nefondate pentru aceleași considerente pentru care au fost apreciate ca fiind nefondate și criticile formulate în acest sens de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Faț de cele ce preced, reținând c în speț nu sunt incidente niciunul din motivele de nelegalitate prevzute de art. 304 Cod procedur civil, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedur civil curtea va respinge ca nefondate recursurile deduse judecții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2866 din 14 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: E;
-16.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
