Drepturi salariale (banesti). Decizia 3121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(694/2009)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 3121/
Ședința publică din 08.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.234 din data de 05.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect "drepturi bănești - spor vechime magistratură".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin consilier juridic, cu delegație nr.- din 05.05.2009, lipsă fiind recurenții și intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 30.04.2009, prin serviciul registratură, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 08.05.2009 recurentul a comunicat prin fax o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea prezentării.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării.
Asupra cererii de amânare, Curtea se pronunță în sensul respingerii ca neîntemeiată, constatând că recurenții au fost citați la data de 04.03.2009, dată de la care au avut posibilitatea angajării unui avocat precum și faptul că recurentul nu a făcut dovada imposibilității de prezentare.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin consilier juridic invocă excepția necompetenței materiale a curții de APEL BUCUREȘTI.
Curtea respinge excepția invocată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.234 din data de 05.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.04.2004-21.02.2005 și respinge cererea privind drepturile aferente acestei perioade, ca prescrisă, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței și excepția tardivității cererii, și a fost respinsă, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative; Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În plus, art.166 alin.1 din Codul muncii dispune în sensul că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care reprezintă dreptul comun în această materie, în cazul în care debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În aplicarea dispozițiilor legale evocate, Curtea, avut în vedere data formulării cererii de chemare în judecată - 21.02.2008, astfel încât a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.04.2004-21.02.2005, respingând cererea privind drepturile aferente acestei perioade, ca prescrisă.
Reclamanții au solicitat instanței includerea în cuantumul indemnizației brute lunare a procentului de vechime în magistratură, stabilită conform art.86 din Legea nr.304/2004, iar această cerere reprezintă un conflict de muncă, de competența în primă instanță a Curții de APEL BUCUREȘTI, potrivit art.l și II din nr.OUG75/2008.
Ca atare, excepția necompetenței materiale a instanței a fost considerată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă de către instanță, în cauză nefiind incidente prevederile art. 36 din nr.OUG 27/2006, invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în susținerea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, Curtea s-a reținut netemeinicia acesteia, față de obiectul dedus judecății - plata unor sporuri salariale, care pot fi pretinse în cauză în termen de 3 ani, conform art.283 alin.1 lit.c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, este de necontestat faptul că perioadele în care, anterior dobândirii calității de judecător sau procuror, persoana a îndeplinit funcția de jurisconsult, consilier juridic, notar sau avocat, reprezintă vechime în magistratură, potrivit art.86 din Legea nr.303/2004.
Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul, conform art.3 din nr.OUG27/2006, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Solicitarea reclamanților de calculare a indemnizației de încadrare brută lunară, în raport de vechimea în magistratură, este lipsită de temei legal, întrucât vechimea în magistratură la care face referire art.3 din nr.OUG27/2006, cu raportare la art.86 din Legea nr.303/2004 nu reprezintă un element al indemnizației individuale a fiecărui magistrat, cuantificat ca atare, ci numai criteriu enunțat ca fiind avut în vedere de legiuitor la stabilirea valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare ce stau la bază calculului indemnizației.
Curtea a reținut că vechimea în magistratură constituie o condiție pentru ca judecătorul sau procurorul, după caz, să dobândească vocația de a accede la anumite funcții în cadrul instanțelor și parchetelor de diferite niveluri, iar toate aceste elemente - funcția deținută, nivelul instanței sau al parchetului și vechimea în magistratură - constituie repere în baza cărora legiuitorul a stabilit coeficientul de multiplicare. Or, indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește tocmai pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.OUG27/2006 și determinați cu luarea în considerare a elementelor mai sus menționate.
Indemnizația astfel stabilită se majorează în procentele prevăzute, de asemenea, de legiuitor, în raport de vechimea numai în funcțiile de judecător sau, după caz, procuror.
Or, legiuitorul nu a prevăzut un anume procent și pentru vechimea în magistratură, respectiv nu a cuantificat sub forma unui spor această vechime, așa încât nu se poate reține că, prin dispozițiile legale invocate ca temei de drept al acțiunii reclamanților, respectiv prin art.86 din Legea nr.303/2004, art.2 alin. 1-3 din OUG nr.177/2002 ori art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, se instituie un spor cuantificat corespunzător vechimii în magistratură, astfel cum se susține în cererea de chemare în judecată.
În plus, Curtea a reținut că, pentru anii efectiv lucrați, s-a introdus sporul de vechime în muncă, prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, act normativ care, la art.41, dispune după cum urmează: "pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel: - de la 3 la 5 ani - 5%; - de la 5 la 10 ani -10%; - de la 10 la 15 ani - 15%; - de la 15 la 20 ani - 20%; - peste 20 ani -25%.
În raport de vechimea efectivă numai în funcții de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor, așa cum s-a arătat, se adaugă la această indemnizație de încadrare brută lunară sporul de stabilitate, în procentele prevăzute de art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 ("judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: - de la 3 la 5 ani - 10%; - de la 5 la 10 ani - 15%; - de la 10 la 15 ani - 20%; - de la 15 la 20 de ani - 25%; - peste 20 de ani - 30%"), ca o recompensă pentru efortul specific depus în exercitarea acestor funcții, fiind astfel evident că persoanele care au exercitat alte funcții decât cele amintite nu pot beneficia de menționatul spor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța de fond a făcut o confuzie între vechimea în muncă, vechimea în magistratură și vechimea numai în funcția de procuror sau judecător, ori personalului asimilat acestora.
S-a mai arătat că, în mod greșit instanța de fond a considerat că legiuitorul a avut în vedere vechimea în magistratură ca pe un termen abstract, anunțat de legiuitor la stabilirea valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare ce stau la baza calculului indemnizației, deoarece Anexa 1 din lege prevede care sunt gradele de jurisdicție la care se aplică coeficienții de multiplicare diferențiați, astfel că numai la nivelul judecătoriei și al parchetelor de pe lângă acestea se face mențiunea unei anume coeficient pentru o vechime în magistratură mai mare de 3 ani, iar pentru toate celelalte parchete și instanțe nu se face vreo referire la vechimea în magistratură și cu toate acestea coeficienții sunt stabiliți de lege, deși art.3 din OUG nr.27/2006, spune că indemnizația de încadrare se calculează în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă, ceea ce înseamnă că vechimea în magistratură pentru toate celelalte instanțe și parchete nu este avută în vedere ca un criteriu abstract.
Făcând referire și la dispozițiile art.3 din OUG nr.27/2006, art.86 din Legea nr.303/2004, art.1-5 și art.31 din Legea nr.50/1996, art.1, 2 și 5 din OUG nr.83/2000, art.2 alin.1-3 și art.3 din OUG nr.177/2002, recurenții au arătat că legiuitorul a consacrat expres drept vechime în magistratură și perioadele anterioare dobândirii calității de procuror sau judecător în care persoane salariată a îndeplinit funcția de notar, avocat, asistent judiciar, jurist consult, consilier juridic, etc.
S-a mai arătat că, în condițiile în care art.32 din OUG nr.27/2006, dispune că judecătorul, procurorul, personalul asimilat acestora și magistrații asistenții beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale, urmează că, în mod obligatoriu, dispozițiile se coroborează.
Concluzionând, recurenții au arătat că, vechimea în magistratură se calculează prin majorarea indemnizației de bază cu procentul aferent tranșei de vechime în magistratură așa cum a fost definită de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din data de 08.05.2009, intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepție ce urmează a fi respinsă, ținând seama de faptul că, în speță, competența de soluționare a cauzei era reglementată prin OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Conform art.I din Ordonanță "(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție".
Ulterior, dispozițiile art.I și II din OUG nr.75/2008 prin care s-a instituit o competență specială, derogatorie de la jurisdicția muncii, reglementată în Titlul XII din Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, susținându-se că nu se justifică schimbarea competenței materiale de soluționare a litigiilor privind drepturi salariale ale personalului din sistemul justiției, pe cale de ordonanță de urgență, fără o bază serioasă și rezonabilă.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, decizia fiind definitivă și general obligatorie, conform art.26 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată.
Așa fiind, după data declarării neconstituționalității actului normativ care modifică competența materială de judecare a cererilor personalului din sistemul justiției, având ca obiect drepturi salariale, competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, potrivit OUG nr.75/2008, revine Curții de Apel.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod corect, analizând dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004, precum și cele ale art.3 din OUG nr.27/2006, instanța de fond a considerat că olicitarea reclamanților de calculare a indemnizației de încadrare brută lunară, în raport de vechimea în magistratură, este lipsită de temei legal, întrucât vechimea în magistratură la care face referire art.3 din nr.OUG27/2006, cu raportare la art.86 din Legea nr.303/2004 nu reprezintă un element al indemnizației individuale a fiecărui magistrat, cuantificat ca atare, ci numai criteriu enunțat ca fiind avut în vedere de legiuitor la stabilirea valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare ce stau la bază calculului indemnizației.
Corecte sunt și susținerile referitoare la faptul că legiuitorul nu a prevăzut un anumit procent și pentru vechimea în magistratură, respectiv nu a cuantificat sub forma unui spor această vechime, astfel încât nu pot fi reținute susținerile reclamanților referitoare la faptul că prin art.86 din Legea nr.303/2004, art.2 alin.1-3 din OUG nr.177/2002 ori art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, se instituie un spor cuantificat corespunzător vechimii în magistratură, astfel cum se susține în cererea de chemare în judecată.
Se reține și faptul că, în speță, pentru perioada solicitată, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară a fost stabilit conform art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, raportat la nivelul parchetului, al funcției deținute și vechimii în magistratură prevăzute de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din respectivul act normativ.
La această indemnizație s-a adăugat majorarea care a fost calculată, după caz, în procentele prevăzute de art.4 alin.1 din aceeași Ordonanță, din analiza căruia rezultă că textul de lege prevede luarea în considerare doar a vechimii în funcție de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor, în acest sens fiind și dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004.
Se reține și faptul că prin art.4 din OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, a fost instituit beneficiul unei majorări a indemnizației pentru vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor, legea acordând în acest mod beneficiul respectiv doar acelor persoane care au vechime efectivă în magistratură ca o recompensă pentru efortul specific acestei activități, nu și persoanelor care, exercitând alte funcții, au vechimea în magistratură potrivit art.85 din Legea nr.303/2004.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.234 din data de 05.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
13.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
