Drepturi salariale (banesti). Decizia 32/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 32/R-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "" SA, cu sediul în B, b-dul - G, nr.33, sector 1, împotriva sentinței civile nr.939 din data de 13.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" B și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 iulie 2008, pe rolul Tribunalului Dolj, precizată ulterior, reclamanții, G, R, și au chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 01.04. 2001, precum și obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lichidarea avariilor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune de la data angajării și până în prezent.
Au apreciat că felul muncii desfășurate în funcțiile pe care le-au deținut se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de disp.art.3,6 și 7 din Ordinul nr.50/1990. Precizează că această activitate s-a desfășurat în permanență, fiind caracteristică felului muncii, îndeplinind astfel condiția prev. de art.7 alin.1 din ordin, privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiții deosebite, fiind de 100% și nu cel puțin 50% cum prevede norma amintită, activitatea prestată în aceste condiții deosebit de grele și periculoase fiind recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă și în tot acest interval au beneficiat de sporuri la salariu.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Dolj, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.5322 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția de litigii de muncă.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalului Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Prin sentința civilă nr.939 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea precizată formulată de reclamantul, constatând că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă în perioada 18.03.1969 - 01.04.2001.
A fost obligată pârâta să acorde grupa I de muncă reclamantului în perioada sus menționată și să-i emită o adeverință în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză următoarele:
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Companiei Naționale de Transport a Energiei Electrice "" B, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Existența condițiilor de lucru grele, periculoase cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, rezultă din extrasele din contractele colective de muncă potrivit cărora în tot acest interval reclamantul a beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.
De comun acord cu pârâta, din anul 2002 s-a elaborat grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate în funcție de condițiile de lucru, pe măsură ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiind de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare.
În contractul colectiv de muncă se certifică și se caracterizează nivelul de risc îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu normele generale de protecție a muncă și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, respectiv:
a)locuri unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicări cu substanțe chimice;
b)unitățile traco care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizie.
La acestea se adaugă notele comune încheiate la nivel regional, între conducerea pârâtei și reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele și periculoase.
Reclamantul a lucrat în echipa comună de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice aparținând pârâtei, fiind supus practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, mediul în care lucrează, cât și echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o deținea în cadrul echipei.
El a desfășurat activitate de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă.
Având în vedere prevederile art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, urmează ca reclamantul să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat în unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare.
Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, echipamentul din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile de muncă și factorii de risc.
Expertul a concluzionat că reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu.
Având în vedere că potrivit art.171-187 Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.
Toate apărările vizează așa-zise măsuri luate după data de 1 aprilie 2001, momentul abrogării Ordinului nr.50/1990, așadar nu au relevanță în cauză, perioada vizată de reclamant fiind până la momentul respectiv.
De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.258/2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări sau completări ordinului, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Acceptându-se că accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale codului muncii, dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea precizată la fila 123 dosar nr- al Tribunalului Dolj, constatând că reclamantul a desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, în perioada 18.03.1969 - 01.04.2001.
Totodată a fost obligată pârâta să acorde grupa I de muncă reclamantului și să- elibereze adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs intimata, susținând că este nelegală și netemeinică pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de către aceasta, rezumându-se să citeze trunchiat din raportul de expertiză, fără o analiză proprie a susținerilor părților.
Recurenta susține că se impunea respingerea acțiunii formulată de reclamant având în vedere următoarele considerente:
- În mod eronat prima instanță a precizat că unitatea nu a dovedit măsurile de securitate luate pentru protejarea securității și sănătății angajaților săi, în măsura în care a depus procesul verbal nr.1/2002 încheiat în urma analizării raportului privind asigurarea stării de securitate și sănătate în muncă pe anul 2001, în care Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă din cadrul societății a precizat: " - nu nominalizează nici un loc de muncă cu condiții deosebite, conform art.2 din nr.HG261/2001 și implicit nu sunt constituite condițiile legale pentru asemenea nominalizări".
- În motivarea sentinței instanța de fond a invocat în mod eronat în sprijinul acordării grupei I de muncă faptul că reclamantul a beneficiat de spor pentru condiții grele, periculoase sau nocive, întrucât acordarea sau neacordarea acestuia nu are legătură cu încadrarea unui loc de muncă în grupa I sau II.
- Prima instanță nu a avut în vedere prevederile Ordinului nr.50/1990 care în art.6 arată că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea petentul, astfel că instanțele judecătorești nu au competența de a efectua aceste nominalizări.
- Motivarea instanței de fond este nelegală și netemeinică, negăsindu-și susținere în prevederile art.3 din Legea nr.50/1990, așa cum s-a reținut, întrucât acest ordin nu precizează posibilitatea asimilării, ci precizează explicit care sunt condițiile în care se face încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II.
- În cauză nu avea relevanță faptul că instanțele de judecată au pronunțat hotărâri prin care electricienii "" și ai au obținut încadrarea în categoria grupei I de muncă.
- Netemeinicia și nelegalitatea soluției rezultă cu prisosință din invocarea deciziei nr.258/20 septembrie 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care se referă însă la personalul din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată direct de siguranța circulației.
Instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 din Decretul - Lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplica numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și cele care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
- Instanța de fond în mod eronat și neîntemeiat a respins obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză, apreciind în mod greșit că expertiza ar fi judicios întocmită, deoarece expertul a identificat în mod concret condițiile de lucru ale reclamantului, riscurile la care a fost supus, motiv pentru care instanța și-a însușit această expertiză, deși acest raport de expertiză conține o serie de inexactități, nefiind obiectivă.
Recursul nu este încadrat în drept, însă expunerea acestuia face posibilă încadrarea sa în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate care se desprinde din susținerile recurentei, cât și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu disp. art.3041Cod procedură civilă, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză, reținând corect faptul că reclamantul a desfășurat activitate ce poate fi încadrată în grupa I de muncă în perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001 în cadrul Companiei Naționale de Transport a Energiei Electrice ""
Acestei situații de fapt reținute i s-au aplicat corespunzător dispozițiile prev. de art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, criticile formulate de recurentă sub acest aspect nefiind justificate.
S-au avut în vedere apărările formulate de către părți și în mod just au fost respinse susținerile pârâtei în legătură cu caracterul limitativ al Ordinului nr.50/1990, întrucât încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează într-un climat nefavorabil.
În acest sens s-a avut în vedere Nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, care arată că principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă este analiza condițiilor de muncă.
În speță s-a efectuat o expertiză tehnică în cauză care a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, atribuțiilor de serviciu ale acestuia, echipamentul de dotare, felul muncii desfășurate, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile de muncă și factorii de risc, expertiză care a concluzionat faptul că reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă, pentru că a desfășurat activități în condiții deosebite de muncă (32-59).
Susținerile recurentei în sensul că prima instanță nu a avut în vedere decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale la pronunțarea sentinței sunt nejustificate, întrucât prima instanță a reținut cu privire la aceasta că nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Această reținere este corectă și realizează o rezolvare echitabilă a situației persoanelor îndreptățite, în conformitate cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
În acest sens s-a avut în vedere și practica judiciară, așa cum a fost stabilită prin decizia nr.258/2994 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (complet format din nouă judecători), care a statuat că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Cu privire la susținerea recurentei-pârâte a faptului că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, Curtea constată că în raport de materialul probator administrat în cauză, cu referire specială la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și a înscrisurilor doveditoare, care atestă că activitatea reclamantului trebuia încadrată în grupa I de muncă, este nefondată și urmează a fi respinsă.
Se constată că prima instanță în mod corect a statuat că expertiza efectuată în cauză este judicios întocmită, fiind obiectivă, întrucât expertul a identificat în mod concret condițiile de lucru ale reclamantului, riscurile la care a fost supus, iar cu privire la obiecțiunile formulate de către recurenta-pârâtă la această lucrare, analizate de asemenea de către expertul numit în cauză, s-a reținut că acestea nu sunt justificate și nu conduc la respingerea acțiunii formulată de către reclamant.
De altfel, recurenta-pârâtă la instanța de fond nu a depus la dosar documente relevante care să înlăture concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize care să combată punctul de vedere al acestuia.
În concluzie, nu se constată existența niciunui motiv de nelegalitate comis de prima instanță în pronunțarea acestei sentințe, situație față de care în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "", cu sediul în B, B-dul - G, nr.33, sector 1, împotriva sentinței civile nr.939 din data de 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimat-reclamant fiind, cu domiciliul ales la sediul Sindicatului "" - C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/04.02.2010.
Jud.fond: /.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
