Drepturi salariale (banesti). Decizia 3284/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1161/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3284/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.3742 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare depusă la dosar-fila 13, lipsind recurentul .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 24.03.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Apărării Naționale.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3742 din data de 30.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit livretului militar seria G nr.-, reclamantul a fost ofițer activ în perioada 20.08.1976-31.03.2002, dată la care a fost trecut în rezervă în conformitate cu prevederile art.35 litera e) din Legea 80/1995, îndeplinind condițiile prevăzute de art.6 din nr.OG 7/ 1998.
Conform dispozițiilor art.7 ale nr.OG7/1998, cadrele militare trecute în rezervă, cu drept de pensie în condițiile art.6, beneficiază pentru fiecare an rezultat ca diferență între vârsta de 55 de ani și vârsta pe care o au la data trecerii în rezervă, de o plată compensatorie neimpozabilă, egală cu două solde lunare brute din ultima lună de activitate, iar potrivit dispozițiilor art. 34 alin.3 din Normele metodologice de a aplicare a nr.OG 7/1998, plățile compensatorii se stabilesc pentru ani întregi, fracțiunile de ani neglijându-se.
In speță, instanța de fond a reținut că vârsta reclamantului la data trecerii în rezervă era de 48 de ani, 8 luni și 24 luni astfel că diferența între vârsta de 55 de ani la care se referă textul legal amintit și vârsta reclamantului era la acel moment de 6 ani, 3 luni și 6 zile, pentru fiecare an astfel rezultat acesta primind câte 2 solde lunare brute, în total 12. Fracțiunea de ani, care trebuia neglijată de către pârâtă, era de 3 luni și 6 zile, așa cum în mod corect a procedat pârâtul conform dispozițiilor art.34 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG 7/1998.
Referitor la modul de calcul al plăților compensatorii și a ajutorului cuvenit reclamantului cu ocazia înscrierii la pensie Tribunalul a apreciat că au fost corect calculate și acordate, conform dispozițiilor OUG nr.136/2000, potrivit cărora acestea se stabilesc în raport cu solda lunară netă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit concluziilor menționatului raport de expertiză, solda lunară netă rezultată este de 745,8 lei, calculată conform OUG nr.136/2000, care stabilește că ajutoarele prevăzute la art.31 și 32 alin. 1 din Legea nr. 138/1999, se acordă în raport de solda lunară netă, a cărei bază de calcul o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate din care se scade sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
O altă variantă prezentată de expertiză prin completarea raportului, a stabilit o soldă lunară netă de 820,3 lei, luând în calcul prima de 179,2 acordată în luna martie 2002, cu precizarea expertului că suma respectivă nu se ia în calcul pentru stabilirea soldei lunare nete.
Ca urmare obiecțiunilor formulate de reclamant la raportul de expertiză, s-a avansat și o altă variantă, calculată conform statului de plată aferent lunii martie 2002, potrivit căreia solda lunară netă este de 865,1 lei.
A mai reținut prima instanță că această variantă ia în calcul solda brută compusă din solda lunară plus prima de 179,2 lei, iar din totalul brut de 1194,3 lei scade atât o cotă de 5% și 83,6 lei CAS, cât și impozitul, deși potrivit art.2 din nr.OUG 136/2000, baza de calcul a soldei nete lunare o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Din înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul a reținut că reclamantul avea la data trecerii în rezervă o solda lunară brută de 1015,4 lei, soldă care nu include și primele acordate.
Solda lunară brută este compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația comandă, gradații și indemnizația dispozitiv, conform nr.OUG136/2000.
Față de cele arătate și cum solda ultimului grad de 153,1 lei a fost inclusă în solda lunară brută, concluzia Tribunalului a fost în sensul că afirmațiile reclamantului nu se susțin, astfel încât solda lunară netă, pe baza căreia se acordă ajutoarele și plățile compensatorii este de 745,7 lei, calculată în conformitate cu prevederile arat. 1 din nr.OUG136/2000.
Împotriva menționatei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde temeiurile în baza cărora s-a apreciat că solda lunară netă, pe baza căreia se acordă ajutoarele și plățile compensatorii este de 745,7 lei calculată în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 136/2000, față de împrejurarea că, din copia extras stat de plată pe luna martie 2002, recurentul reclamant a încasat o cu totul altă sumă decât cea stabilită de instanță ca fiind solda lunară netă.
A mai arătat recurentul că instanța de fond, în aprecierea soldei lunare nete a avut în vedere afirmațiile intimatei pârâte, care, în raport de concluziile oscilante ale raportului de expertiză (prin răspunsul la obiecțiuni stabilește că solda lunară netă are valoarea de 8.651.830 lei), apar ca fiind nedovedite.
Aceeași expertiză prin răspunsul la obiecțiuni depus la termenul din 9 aprilie 2oo8 în a doua variantă stabilește că solda lunară netă a recurentului reclamant, calculată conform nr.OUG136/2000 este în sumă de 8.203.002 lei.
Se mai susține că instanța de fond nu a motivat respingerea calculelor făcute de expert cu privire la modul de stabilire a valorii soldei lunare nete și nici care din cele două variante este corectă, înlăturând în totalitate cele două variante de calcul a soldei lunare nete, care nu corespund cu fluturașul pe care îl deține recurentul reclamant pentru veniturile pe care le-a încasat în luna martie 2002.
2. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se susține că prima instanță a pronunțat sentința atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în sensul că stabilirea valorii soldei nete a fost reținută ca fiind în sumă de 745,7 lei, calculată în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 136/2000 și nu prin raportare la situația concretă, reală a soldei lunare nete încasată de recurentul reclamant în luna martie 2002, în funcție de care trebuia să se stabilească drepturile compensatorii acordate recurentului reclamant la data trecerii acestuia în rezervă și înscrierea lui la pensie.
Din adresa emisă de comandantul unității la care recurentul reclamant a activat rezultă că solda lunară netă este de 8.213.926 lei, iar din fluturașul primit odată cu drepturile bănești pe luna martie 2002, rezultă că recurentul reclamant a încasat solda netă de 8.651.830 lei. Or, în contradicție cu aceste probe, expertiza stabilește că solda lunară netă este de 8.203.002 lei. iar în sentință se reține că solda lunară netă a recurentului reclamant este de 745,7 lei, soluție care nu își găsește temeiul în concluziile expertizei, în statele de plată, în comunicarea făcută de comandantul unității ori în fluturașul depus la dosar privind sumele încasate efectiv în luna martie 2002.
În plus, mai arată recurentul, instanța de fond a respins fără a justifica cererea formulată în sensul ca la dosar să fie depuse copii integrale ale statelor de plată, cuprinzând și semnătura recurentului reclamant privind drepturile încasate pe ultima lună de activitate ca militar - luna martie 2oo2, și nu copiile extras fără nici o semnătură întocmite ipotetic pentru a răspunde condițiilor impuse în raport de care s-au plătit compensațiile acordate la data trecerii în rezervă.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Singura critică adusă hotărârii instanței de fond privește modul de stabilire a soldei lunare nete, după efectuare expertizei contabile, la 745,7 lei.
În fapt, se reține că recurentul reclamant a fost ofițer activ în perioada 20.08.1976-31.03.2002, dată la care a fost trecut în rezervă în conformitate cu prevederile art. 35 litera e) din Legea 80/1995, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 6 din OG nr. 7/1998.
În privința aspectelor de nelegalitate invocate, se reține că prima instanță a identificat corect dispozițiile legale incidente și a făcut o justă interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, față de concluziile raportului de expertiză efectuat și de răspunsurile date de expert obiecțiunilor succesiv formulate, se constată că, în statul de plată al lunii martie 2002 și în fluturașul aferent aceleiași luni apare evidențiată și prima în cuantum de 179,2 lei, precum și deducerea personală, fapt care, deși are drept consecință mărirea veniturilor obținute în luna respectivă, nu produce efecte asupra bazei de calcul a soldei lunare nete avută în vedere la stabilirea plăților compensatorii și ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă, care se stabilește în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 136/2000, corect reținute de prima instanță.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OUG 136/2000, aprobată prin Legea nr. 130/2001, baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acestuia a baremului lunar de impozitare.
În mod just prima instanță a înlăturat varianta de calcul prezentată de expert ca răspuns la obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, potrivit căreia solda lunară netă este de 865,1 lei, reținând că această variantă ia în calcul solda brută compusă din solda lunară plus prima de 179,2 lei, iar din totalul brut de 1194,3 lei scade atât o cotă de 5% și 83,6 lei CAS, cât și impozitul, deci, prin urmare, nesocotește dispozițiile art. 2 din nr.OUG 136/2000.
În mod corect prima instanță a reținut și omologat varianta inițială a raportului de expertiză, prin care se stabilește, în deplină concordanță cu situația de fapt rezultată inclusiv din fișa de pensie a reclamantului (filele 13-15 din dosarul instanței de fond nr-) și din nota privind determinarea soldei lunare nete (fila 16 din dosarul instanței de fond nr-), precum și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus evocate, că reclamantul avea la data trecerii în rezervă o solda lunară brută de 1015 lei, soldă care nu include și primele acordate.
Aplicând la aceasta impozitul conform baremului stabilit prin Ordinul nr. 1/2002 (1.724.000 lei + 34% pentru ce depășește sume de 7.300.000 lei, în total 2.693.477 lei) rezultă o soldă lunară netă de 7.457.926 lei (RON) adică 745,7 lei (RON).
În raport de situația mai sus expusă, este lipsită de relevanță împrejurarea că statele de plată avute în vedere pentru varianta de calcul care răspunde obiecțiunilor la raportul de expertiză (neomologată de instanță) sunt sau nu semnate de recurentul reclamant.
Cum diferențele dintre sumele înscrise în fluturașul de salariu aferent lunii martie 2002 și solda lunară netă în cuantumul reținut de instanța de fond sunt justificate, Curtea constată că și această critică a recurentului este neîntemeiată.
Prin urmare, se reține că nu subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că argumentele reținute de Tribunal în considerentele sentinței recurate sunt în deplină concordanță cu dispozitivul, pe care îl susțin, prima instanță expunând motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe acela pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului. Pin urmare, nu se poate considera că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori că motivele avute în vedere sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.3742 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatulMinisterul Apărării Naționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./Tehnored.
2 ex./17.06.2009
Jud. fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
