Drepturi salariale (banesti). Decizia 3411/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3411
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.5659/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă, avocat care depune note de ședință, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata pârâtă, învederând că renunță la excepțiile de neconstituționalitate și necompetență teritorială, invocate la termenul anterior, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 5659/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției și în consecință respinsă acțiunea promovată de reclamanta, împotriva pârâtei SC Sa
Pentru a se pronunța astfel instanța reține următoarele:
La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă". Chiar părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au definit în art. 187, reprodus mai sus, c/val aprovizionării acordată salariatului ca un adaos, excluzând astfel orice posibilă interpretare că ar fi asimilat unui drept salarial.
De altfel, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie reglementată ca drept salarial atunci ar fi fost cuprins la capitolul din CCM referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aprovizionarea la un capitol separat care privește protecția angajatului.
Prin urmare, din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă, fără echivoc,că aprovizionarea de toamnă iarnă pretinsă de reclamantă nu este un drept de natură salarială în sensul dispozițiilor art. 154 și urm. CM și fiind introdus printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, face aplicabile dispozitiile art. 283 alin.1 lit.e din potrivit cărora" termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la actiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Dispozitiile art. 283 alin.1 lit.c din C, ce reglementează termenul de prescripție de 3 ani nu au incidență în cauză, deoarece se aplică doar în situația unui conflict individual de muncă ce are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, instanța nu a fost învestită cu plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un contract individual de muncă, ci s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Constatând că față de data introducerii acțiunii 26.08.2008- dreptul la acțiune pentru plata contravalorii c/val. aprovizionării aferente anului 2005-2007, s-a prescris, reclamantul nefiind în nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzute de art. 13 si 14 din Decretul 167/1958, instanța admis excepția prescripției si, în consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond reținând că acțiunea fost introdusă peste termenul de 6 luni prev. de art.283 al.1 lit.e din
În cauză sunt incidente dispoz. art.283 al.1 lit.c din CM, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Prin CCM la nivel de ramură, la art.176 se prevede expres acordarea acestor drepturi bănești de care a beneficiat până în anul 1997, după care acest drept nu a mai fost acordat, susținându-se în mod greșit că a fost inclus în salariu.
În speța de față nu are relevanță că suma primită este o suplimentare a drepturilor salariale, deoarece nu este exclusă calificarea dată de legiuitor a veniturilor din salariu.
Intimata depune întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și înscrisuri.
Curtea constată a fi fondat recursul și reține existența uneia din cauzele de casare a hotărârii primei instanțe dintre cele menționate la art.312 al.3 pr.civilă pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun anumite precizări.
Dispozițiile art.283 al.1 reglementează termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și cel menționat la lit. e de 6 luni, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele 2 termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Prin art.168 al.1 din CCM/1997 încheiat între RA și salariații reprezentanți de se recunoaște dreptul reclamanților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia unor evenimente anuale, printre care este menționată și aprovizionarea de toamnă.
În raport de dispoz. art.154 din care definesc noțiunea de salarii și dispoz. art.155 din potrivit cărora, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, și alte adaosuri, Curtea constată că aceste drepturi bănești reprezintă de fapăt adaosuri ce intră în componența salariului așa cum prevăd dispoz. art.155.
Împrejurarea că aceste drepturi bănești au fost prevăzute în CCM nu schimbă natura lor juridică, iar neacordarea lor nu echivalează cu neexecutarea CCM, ori a unor clauze ale acestuia pentru a se reține în cauză termenul de prescripție prev. de art.283 al.1 lit.e.
În speță, obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata acestor drepturi salariale, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementate dispoz. art.283 lit. c din.
Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reținut de prima instanță.
Întrucât prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea în raport de dispoz. art.82 din Lg.168/1999 și dispoz. art.312 al.5 C:pr.civilă va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.5659/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP./24.06.2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
