Drepturi salariale (banesti). Decizia 342/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă - SRL T împotriva sentinței civile nr. 2382/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta-recurentă, și avocat pentru pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar împuternicire avocațială, iar reprezentantul pârâtului-intimat depune împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului de avocat și întâmpinare în două exemplare, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei.
Reprezentanta reclamantei-recurente arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
În temeiul art. 306 alin. 2, Curtea invocă, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă privind soluționarea fondului cauzei în raport de obiectul și motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursurilor, prin raportare la motivele invocate de către părți, precum și de către instanță din oficiu.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Reprezentantul pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit motivelor arătate în întâmpinare, arătând că instanța de fond a soluționat toate capetele de cerere prin hotărârea recurată.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin sentința civilă nr.2382/15.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată, formulată de către reclamanta - SRL T împotriva pârâtului, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8.966,35 lei, cu titlu de prejudiciu produs societăți reclamante ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale la acesta, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 18.12.2006, pârâtul a depus o cerere prin care solicita încetarea contractului individual de muncă cu începere de la data de 01.12.2006. în baza acestei cereri a fost emisă de către reclamantă decizia de încetare a contractului individual de muncă nr.16/12.03.2007, cu începere de la 01.12.2006, conform art.79 din Codul muncii.
Cheltuielile efectuate de către reclamantă cu pârâtul și beneficiile asigurate acestuia nu se încadrează în prevederile art.189 din Codul muncii. Potrivit art.9 din Legea nr.142/1998, în cazul în care pârâtul nu ar fi utilizat toate tichetele de masă în luna în care le primea, el era obligat să le restituie reclamantei, iar reclamanta nu a probat că tichetele nu ar fi fost folosite lunar de către pârât.
Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit că suma solicitată prin acțiune ar fi fost folosită pentru asigurarea formării profesionale a pârâtului. Întrucât nu s-a probat prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, nu sunt întrunite cerințele art.270 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Reclamanta a declarat, în termenul legal, recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr.2382/15.11.2007, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii dedusă spre judecare. Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta a indicat ca temei de drept dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii coroborate cu cele ale 969 - 970 Cod civil, arătând că se impune angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului pentru nerespectarea clauzei de fidelitate, inserată în contractul colectiv de muncă. Cuantumul prejudiciului nu trebuia dovedit, deoarece acesta a fost antecuantificat de către părți. acordate salariaților au fost menționate pentru a dovedi că angajatorul a dorit încropirea unei adevărate echipe, iar bonurile de masă nu au fost considerate ca o formare profesională a angajatului, nepunându-se problema cheltuirii acestora.
Prima instanță a modificat înțelesul și clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă negociat de către părți prin inserarea în considerentele hotărârii a prevederilor Legii nr.142/1998, străine actului juridic dedus judecății, astfel încât este incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea atacată a fost dată cu aplicare greșită a legii.
Astfel, prevederile Legii nr.142/1998 nu sunt aplicabile în cauză. Pretențiile reclamantei au drept temei nerespectarea obligației de fidelitate, inserată în mod legal în cuprinsul contractului colectiv de muncă, iar dovedirea prejudiciului nu era necesară întrucât el a fost antecuantificat de către părți.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că, prin actele depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a probat prejudiciul cauzat de către pârât și modul de calcul al acestuia. Or, dovada producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei este o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în toată perioada cât pârâtul a fost angajatul reclamantei, acesta nu a beneficiat de vreun curs de perfecționare profesională plătit de către angajator sau de tichete de masă pentru zilele în care nu a lucrat.
Clauza din actul adițional nr.2/06.02.2006 la contractul colectiv de muncă, conform căreia angajatul este obligat să manifeste fidelitate față de angajator, prin păstrarea calității de salariat al societăți pentru o perioadă de un an din momentul solicitării lichidării, contravine prevederilor imperative ale art.3 și art.79 alin.4 din Codul muncii.
În drept, se invocă dispozițiile art.274 și art.308 Cod procedură civilă, art.3, art.79 și art.270 alin.1 din Codul muncii, art.8 din Legea nr.142/1998.
La termenul din 04.03.2008, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, Curtea a pus în discuția părților soluționarea fondului cauzei prin raportare la obiectul și motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată.
Examinând recursul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 312 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea pendinte, astfel cum a fost precizată, reclamanta - SRL Tas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8.966,35 lei, cu titlu de prejudiciu produs societăți reclamante ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale la acesta.
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că pârâtul nu a respectat obligația sa de fidelitate față de angajator, înscrisă în actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deoarece nu a păstrat calitatea de angajat al societății pentru o perioadă de un an din momentul solicitării lichidării. Prejudiciul pentru încălcarea acestei obligații a fost antecuantificat de către părți.
În drept, s-au invocat prevederile art.270 și următoarele din Codul muncii, art.969 și art.970 din Codul civil.
Intimatul a susținut, prin întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe, nelegalitatea clauzei din actul adițional nr.2/06.02.2006 la contractul colectiv de muncă, conform căreia angajatul este obligat să manifeste fidelitate față de angajator, prin păstrarea calității de salariat al societăți pentru o perioadă de un an din momentul solicitării lichidării, arătând că ea contravine prevederilor imperative ale art.3 și art.79 alin.4 din Codul muncii.
Instanța de fond nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de către reclamantă, referindu-se la dispoziții legale străine de considerentele expuse în cuprinsul acțiunii și al întâmpinării, deoarece reclamanta nu a indicat, ca temei de drept al pretențiilor sale, prevederile art.189 din Codul muncii și ale art.1 alin.1 și art.9 din Legea nr.142/1998.
Astfel, nu a verificat existența obligației de fidelitate a pârâtului și legalitatea clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, prin care a fost reglementată această obligație și cuantificat prejudiciul rezultat din nerespectarea ei,.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, soluționarea unei acțiuni prin raportare la motive de fapt și de drept, neinvocate de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Întrucât, în speță, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă nu se mai impune analizarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 - pct. 9 Cod de procedură civilă.
Având în vedere cele expuse anterior, dispozițiile art. 312 alin.1,2, 3 și alin.5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedură civilă și decizia în interesul legii nr.XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursul declarat de către reclamanta-recurentă - SRL T împotriva sentinței civile nr. 2382/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timiș, urmând ca instanța de fond să analizeze cererea formulată de către reclamantă, astfel cum a fost precizată, cu luarea în considerare a motivelor de fapt și de drept invocate de către reclamantă și a apărărilor invocate de către pârât.
Instanța nu va acorda părților cheltuieli de judecată, întrucât a fost dispusă casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta-recurentă - SRL T împotriva sentinței civile nr. 2382/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
- - DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP./31.03. 2008
Tehnored.: /2 ex./31.03. 2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
