Pretentii civile. Speta. Decizia 343/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 343
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă - SRL T împotriva sentinței civile nr. 2383/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta-recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care după care reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
În temeiul art. 306 alin. 2, Curtea invocă, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă privind nesoluționarea fondului cauzei în raport de obiectul și motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea acestei excepții.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2383/15.11.2007 a Tribunalului Timiș, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în sat Pechea, com Pechea, jud. G, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 7.291,96 lei, reprezentând prejudiciul produs societății ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale ale acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că toate cheltuielile efectuate și beneficiile asigurate de către reclamantă pârâtului, nu se încadrează dispozițiilor art.189 din Legea nr.53/2003 care prevede formele prin care se poate realiza formarea profesională a salariaților iar reclamanta nu a făcut dovada că suma solicitată ar fi fost folosită cu formarea profesională a pârâtului, respectiv cursuri, stagii sau alte forme, precum și faptul că aceste cursuri au fost suportate integral de către angajator, și prin urmare prejudiciul produs în patrimoniul său nu a fost dovedit, pentru a atrage răspunderea patrimonială a pârâtului, conform art.270 din Codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL T criticând-o sub trei aspecte:
1. instanța de fond a încălcat art.304 pct.7 din Cod procedură civilă, sentința cuprinzând motive străine de natura pricinii dedusă spre judecare, în sensul că deși a precizat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii, coroborat cu art.969 - 970 Cod civil, respectiv răspunderea patrimonială a salariatului pentru nerespectarea clauzei de fidelitate, și nicidecum nu a legat această răspundere de bonusurile sau favorurile oferite de către angajator, salariaților.
2. instanța a încălcat prevederile art.304 pct.8 din Cod procedură civilă întrucât a modificat înțelesul și clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă negociat între părți inserând în hotărâre dispoziții ale Legii nr.142/1998, prevederi care sunt cu totul străine de actul juridic dedus judecății.
3. instanța de fond a încălcat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât Legea nr.142/1998 nu este incidentă în cauză, acțiunea trebuind a fi interpretată prin prisma obligației de fidelitate și a legalității acestei obligații.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea cu care a investit instanța, recurenta - Cons SRL a solicitat, în temeiul art.270 alin.1 din Codul muncii, obligarea pârâtului la plata sumei de 7.291,96 lei reprezentând prejudiciul produs societății ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale ale acestuia acțiunea fiind ulterior precizată, în sensul că a invocat ca temei de drept, art.270 alin.1 din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art.969 -970 Cod civil.
Motivându-și acțiunea, în esență, pârâtul a arătat că a fost angajat al societății reclamante pe perioada 20.07.2006 - 11.04.2007, beneficiind de toate avantajele oferite de societate, referitoare la perfecționare profesională, asigurare de accident, asigurarea cazării sale pe perioada cât a avut această calitate, încheindu-se și un act adițional la contractul colectiv de muncă unde se prevedeau drepturi și obligații din partea ambelor părți.
Actul adițional la contractul colectiv de muncă prevedea obligativitatea angajatului de a manifesta față de angajator fidelitate, prin păstrarea calității de angajat al societății pentru o perioadă de un an din momentul solicitării lichidării, având de asemenea obligația de confidențialitate a acestei clauze.
Se va constata astfel că între părți s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie a jud. sub nr.347 din 04.08.2005, și actul adițional nr.2 din 06.03.2006 la contractul colectiv de muncă, înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie a jud. cu nr.347/04.08.2005, în baza cărora unitatea reclamantă, în calitate de angajatoare se obliga să instruiască și să specializeze angajatul, în speță pârâtul, la locul de muncă, prin diverse forme de specializare, prin resurse proprii, angajatului revenindu-i obligația de fidelitate față de angajator prin păstrarea calității de angajat al societății pe o perioadă de un an din momentul solicitării în scris a lichidării.
Art.193 alin.2 din Codul muncii prevede posibilitatea pentru angajator de a stabili drepturile, obligațiile părților, legate de aspectele formării profesionale prin acte adiționale la contractul individual de muncă, nefiind instituită nici o interdicție.
Contractul colectiv de muncă este o convenție încheiată în formă scrisă între angajatori și salariați, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raportul de muncă.
Art.39 alin.2 din Codul muncii prevede în mod expres că salariatului îi revine obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, părțile inserând aceasta în actul adițional la contractul colectiv de muncă.
Deși s-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind dispozițiile art.270 (1) Codul muncii, coroborat cu art.969-970 din Codul civil, deci în mod concret răspunderea patrimonială a salariatului pentru nerespectarea obligației de fidelitate, stipulată în actul adițional la contractul colectiv de muncă, instanța de fond și-a motivat soluția pe dispozițiile Legii nr.142/1998, cu privire la modalitatea de acordare și utilizare a tichetelor de masă, și după o enumerare succintă a formelor referitoare la formarea profesională a salariaților, în accepțiunea dispozițiilor art.189 din Legea nr.53/2003, a concluzionat că suma solicitată nu a fost folosită cu formarea profesională a pârâtului.
În cauză problema dedusă judecății este legată de interpretarea clauzelor contractuale funcție de care urmează, a se stabili, eventual, dacă este dată sau nu și o răspundere patrimonială angajatului, în condițiile art.270 (1) Codul muncii.
Procedând astfel, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul aplicabilității Legii nr.142/1998, deși reclamanta a invocat un alt text de lege, identificându-se existența unor considerente care nu au legătură cu pricina.
Aspectele semnalate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, considerent pentru care, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă se va admite recursul, casându-se în tot sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va interpreta în mod corect acțiunea în funcție de motivele menționate și raportat la temeiul de drept invocat.
De asemenea, se vor avea în vedere și motivele arătate de reclamantă în declarația de recurs, precum și orice alte apărări ale părților instanța de fond putând administra orice alte probe ce se vor impune în vederea justei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.2383/15.11.2007 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul - intimat.
Casează sentința civilă sus-menționată și trimite cauza aceluiași tribunal spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
- - DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /31.03. 2008
Tehnored.: /2 ex./02.04. 2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
