Drepturi salariale (banesti). Decizia 371/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 371
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.176 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în P, str.-,.37 K,.3, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat stagiar din Baroul Prahova, în substituire avocat titular din același barou, lipsind intimata-reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie, adresa nr.2919/2007 și concluzii scrise, filele 12-13 și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3780 lei drepturi salariale restante cuvenite în perioada anilor 2004-2006, de 474,32 lei cu titlu de daune beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, până la data de 23.03.2006 a fost salariata pârâtei SA, în cadrul Sucursalei, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că pentru munca prestată a primit salariul conform contractului individual de muncă pe perioadă neterminată, și urma să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C potrivit disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, sume ce nu i-au fost acordate
astfel încât pârâta datorează despăgubiri pentru neacordarea în termenul cuvenit a suplimentărilor salariale, inclusiv beneficiul nerealizat.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul colectiv de muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de.
Pârâta a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, arătând că, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul nneexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamantă întemeindu-se pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin sentința civilă nr. 176 pronunțată la data de 21 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 3780 lei reprezentând prima de Paști pe anul 2005 și prima de C pe anii 2004-2005, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată în perioada 1980-2006 la SC SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 23.03.2006.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2004 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, potrivit acestui contract, pentru a se acorda suplimentările, urmau negocierile cu - în vederea stabilirii valorii concrete și a modalităților de acordare, a criteriilor și beneficiarilor acestora.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
S-a reținut că însăși pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a numit pretențiile reclamantei (prime de Paște și C) ca drepturi salariale și a arătat că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantei și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
În consecință, față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care prevede că premiile sunt asimilate salariilor, instanța de fond a constatat că, în raport cu data înregistrării acțiunii la această instanță, 30.11.2007, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2004 și suplimentarea salarială de Paști, C 2005, nu este împlinit.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 257 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta SA a afirmat în apărare că sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al pârâtei.
Ori, conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA în baza art. 304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paști, C pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai susținut recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar acte.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 23.03.2006 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art.168 (1) din Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 - 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art. 257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat- În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 și cu prilejul în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe unitate în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON.
În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acestora.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocat de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune referitor la plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp. art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005, conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art. 43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 30.11.2007.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2576 lei reprezentând primă C 2004-799 lei, primă Paște 2005-850 lei, primă C 2005-927 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 176 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în P, str.-,.37 K,.3, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 2576 lei reprezentând primă C 2004-799 lei, primă Paște 2005-850 lei, primă C 2005-927 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex/27.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
