Drepturi salariale (banesti). Decizia 3714/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1165/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3714R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.7541 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/22.05.2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul concluziilor scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecata și depune dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 800 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7541 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SRL, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 158,84 lei reprezentând diferența compensare în bani a zilelor de concediu de odihnă pentru anii 2004-2006, suma de 577,08 lei, reprezentând contravaloarea ore suplimentare pentru perioada 2004-2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a paratei la plata perioadei de preaviz, și a fost obligată pârâta la 850 lei, cheltuieli de judecată către reclamant (250 lei onorariu de expert + 600 onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de contabil-șef, pe perioadă nedeterminată cu timp parțial de 2 ore, conform Contractului individual de muncă nr.6198/26.06.2003 și actelor adiționale.
La data de 31.03.2007, reclamantul și-a înaintat demisia conform art.79 Codul Muncii iar pârâta-angajator a emis decizia nr.75/12.04.2006 prin care dispune încetarea raporturilor de muncă dintre părți, începând cu 30.04.2006, la expirarea perioadei de preaviz.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, chiar a martorului societății-pârâte s-a reținut că reclamantul a lucrat suplimentar în zilele de sâmbătă între orele 8,30-14,00.
Cum sâmbăta este zi nelucrătoare, iar din declarația martorei pârâtei se reține că a lucrat în mod frecvent, Tribunalul a apreciat că reclamantul și-a dovedit pretențiile privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate peste programul normal de lucru.
Conform concluziilor raportului de expertiză pârâta datorează pentru orele și zilele lucrate suplimentar de reclamant în perioada 2004 - 2006, suma de 577,08 lei noi (RON)
Reclamantul a dovedit că a efectuat ore suplimentare săptămânal în ziua de sâmbătă în perioada 2004 - 2006, lucrând peste numărul de ore normale stabilit de art.109 Codul Muncii.
Conform art.110 Codul Muncii, există săptămânal 2 zile de repaus. Cum reclamantul a lucrat pentru pârâtă sâmbăta care este zi de repaus, muncă efectuată, în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, pârâta va fi obligată la achitarea sumei ce reprezintă sporul la salariu pentru munca efectuată.
Din declarația martorei pârâtei, s-a reținut clar că a existat acordul reclamantului de a lucra, prezentându-se frecvent și regulat sâmbăta la serviciu și a existat și solicitarea nescrisă tacită a angajatorului, deoarece toți salariații angajatorului știau că sâmbăta reclamantul lucra, venea la serviciu și presta munca suplimentară în interesul pârâtei.
Cum acesta nu a primit compensarea acestor ore cu zile libere plătite, în următoarele 30 de zile de la efectuarea muncii suplimentare, urmează ca pârâta să-i plătească reclamantului un spor la salariu în baza art.132 Codul Muncii, calculat de expert la 577,08 lei noi RON.
Deoarece reclamantul nu și-a efectuat în natură concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 conform art.144 Codul Muncii, acestuia trebuie ca pârâta să-i achite suma de 22,79 lei pentru indemnizația de concediu de odihnă pentru 2004, 105,87 lei pentru zilele de concediu de odihnă din 2005 și 30,23 lei pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate în 2006.
Reclamantul trebuia să efectueze zilele de concediu de odihnă pentru perioada lucrată în acești ani și raportat la fracția de 2 ore/zi, cum era angajat la pârâtă.
Din studierea statelor de plată ale pârâtei a rezultat că suma totală de plată pentru reclamant este de 158,84 lei pentru compensarea în bani a zilelor neefectuate în 2005 și 2006 și a unei zile neefectuată în 2004, restul de 6 zile Concediu de odihnă efectuându-le în decembrie 2004.
Din declarația martorei pârâtei s-a reține că reclamantul nu s-a prezentat deloc la serviciu în perioada de preaviz, astfel că nu i se cuvine plata pentru această perioadă.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs pârâta - SRL, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
În motivare, recurentul arata ca din motivarea facuta de instanta de fond transpare o indoiala si o simpla ipoteza.Precizeaza recurenta ca nu datorează suma de bani in valoare de 975 lei ca plata pentru orele suplimentare, deoarece aceste ore suplimentare nu au fost efectuate de către reclamant, chiar expertul stabilind ca nu a identificat in dosarul cauzei si in documentele puse la dispoziție de către parti alte documente care sa ateste ca reclamantul a efectuat ore suplimentare, peste programul normal de lucru.
Mai mult, reclamantul nici nu avea cum sa efectueze si ore suplimentare, atâta vreme cat mai avea contract de munca cu timp parțial de 2 ore pentru inca alte 3 societăți si program de munca de 8 ore pentru o alta societate.
Arata recurenta ca martorii audiați in cauza au confirmat ca prezenta reclamantului la serviciu era de luni pana vineri de la 9,00-18,00 iar sâmbăta (si nu ) de la 10,00-14,00.
In aceste condiții, nu vedem care ar fi temeiul de drept potrivit căruia expertul calculează suma "pentru orele lucrate suplimentar peste programul de lucru" doar pe simplele afirmații ale reclamantului. Potrivit art.l 169 civ, "cine face o propunere in fata judecații trebuie sa o si dovedească" iar reclamantul nu a făcut acest lucru.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct 9 Cpc, art. 304ind1 Cpc.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, Curtea reține următoarele:
Asa cum retine si prima instanta, declaratia martorei audiate la propunerea partilor demonstreaza faptul ca intimatul parat a lucrat si in zilele de sambata in favoarea societatii angajatoare, astfel incat cererea sa este intemeiata.
Atat timp cat angajatorul a beneficiat de munca prestata de salariat, acesta are dreptul la remuneratie pentru activitatea sa, solicitarea angajatorului putand si tacita, rezultand din acceptarea acestei situatii.
Constatam ca intimatul parat a dovedit cererea sa, in conditiile in care angajatorul este tinut sa intocmeasca documentele privitoare la activitatea desfasurata de salariati, fie in timpul normal de lucru, fie peste acest timp. Astfel incat proba cu martori este pertinenta si nu exista vreo imprejurare care sa pune sub semnul indoielii veridicitatea acestei declaratii. Motivarea instantei nu este ipotetica intrucat a considerat reale sustinerile reclamantului fata de declaratiile martorei audiate.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.7541 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.06.2009
Jud. fond:; Dalina
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
