Drepturi salariale (banesti). Decizia 378/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 378/
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în, str. 1 -, -.2,.31, județul H, împotriva sentinței civile nr.2976 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2976 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Compania Naționalăa Cuprului, și Fierului "" SA
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, să se dispună admiterea acțiunii introductive, precizate prin care a solicitat obligarea pârâtei SA D la achitarea plăților compensatorii cu ocazia disponibilizării, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. c din OUG nr. 8/2003, în cuantum de 2 salarii medii nete pe economie reprezentând 1652 lei, plus suma de 16.520 lei, cu titlu de completare șomaj și în continuare până la împlinirea a 20 de luni, conform art. 3 lit. a din OUG nr. 8/2003.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a fost disponibilizată de la unitatea pârâtă la data de 13 decembrie 2006, iar drepturile solicitate prin acțiunea formulată nu i-au fost acordate întrucât în opinia pârâtei în perioada anterioară disponibilizării a lucrat la două unități diferite cu contracte de muncă diferite.
Reclamanta a invocat faptul că la data de 1 iunie 2000 s-a încheiat contractul de muncă nr. 416 cu SA D pe durată determinată, dar prin depășirea termenului prevăzut de art. 82 din Codul muncii acesta a devenit contract pe durată nedeterminată. S-a mai arătat că la data de 1 februarie 2004 SA Dad evenit Filiala D și după 7 luni de la înființare, reclamantei i s-a încheiat un nou contract de muncă pe care ea nu l-a însușit pentru că nu l-a semnat. Cu toate că reclamanta a lucrat la aceeași unitate până la data disponibilizării fără a încheia alt contract decât contractul nr. 416/2000, totuși se consideră că a lucrat la două unități diferite, situație în care nu ar mai beneficia de drepturile solicitate, hotărârea instanței de fond fiind sub acest aspect nelegală.
Reclamanta a invocat, totodată, în susținerea cererilor sale sentința civilă nr. 1159 din 27 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, prin care într-o situație similară cererea reclamantului privind recunoașterea primului contract ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată, a fost admisă, arătând că această hotărâre a fost ignorată de instanța de fond.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta SA Daf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că reclamanta nu poate beneficia de drepturile solicitate în condițiile în care la data de 1 ianuarie 2005 nu avea calitatea de angajat pe perioadă nedeterminată la SA Pe de altă parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1 septembrie 2004, fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, această hotărâre având autoritate de lucru judecat.
Prin notele de ședință depuse ulterior declarării recursului, reclamanta a invocat faptul că din actele dosarului rezultă că a fost angajată la Compania Națională a Cuprului, și Fierului, începând cu data de 1 iunie 2000, iar contractul nr. 416 din 1 iunie 2000 nu a fost
desfăcut și s-a derulat în fapt timp de 6 ani, fără a interveni vreun act adițional de prelungire a contractului inițial.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta, aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. a și b și alin. 3 din OUG nr. 8/2003.
Conform acestor prevederi legale persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la 31 ianuarie 2007 ca urmare a restructurării unor companii naționale beneficiază la momentul disponibilizării de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările. De asemenea, persoanele respective beneficiază și de indemnizație de șomaj, precum și de un venit lunar de completare, care se acordă lunar, perioada de acordare fiind stabilită în funcție de vechimea în muncă.
Prin art. 7 alin. 1 din același act normativ se prevede că pot beneficia de prevederile ordonanței numai persoanele disponibilizate care la data intrării în vigoare a acesteia au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2005.
Reclamantei i s-a refuzat acordarea drepturilor la care s-a făcut referire mai sus, pe considerentul că aceasta a avut încheiat cu pârâta contract individual de muncă pe durată nedeterminată doar începând cu data de 1 septembrie 2005.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă reclamanta a fost angajată la SA D - Grupul pentru închiderea minelor începând cu data de 1 iunie 2000, pe perioadă determinată, conform prevederilor art. 70 alin. 2 din vechiul Cod al muncii. La data de 31 august 2004 contractul de muncă al reclamantei a fost desfăcut în baza art. 56 lit. j din noul Cod al muncii de către SA D, Filiala SA Începând cu data de 1 septembrie 2004 reclamanta a fost angajată din nou pe perioadă determinată conform art. 12 alin. 2 din Codul muncii, tot la SA D, Filiala SA La data vde 1 septembrie 2005 contractul de muncă a fost modificat în sensul că reclamanta a fost angajată pe durată nedeterminată, iar la data de 1 aprilie 2006 reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 169 din Codul muncii. La aceeași dată reclamanta a fost angajată pe perioadă nedeterminată conform art. 169 din Codul muncii și art. 122 din Contractul colectiv de muncă la SA D, ulterior la data de 13 decembrie 2006 contractul de muncă fiind desfăcut în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Din succesiunea înscrierilor din carnetul de muncă reiese că reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată doar începând cu data de 1 septembrie 2005, contractul ulterior fiind încheiat ca urmare a transferului unității în condițiile art. 169 din Codul muncii.
Prin urmare, neavând contract de muncă pe durată nedeterminată încheiat înainte de 1 ianuarie 2005, astfel cum prevede art. 7 din OUG nr. 8/2003, reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile prevăzute de art. 2 din aceeași ordonanță. În consecință, în mod justificat a apreciat instanța de fond că acțiunea formulată de reclamantă se impune a fi respinsă.
Susținerile reclamantei în sensul că n u ar fi fost legal încheiate contractele de muncă pe durată determinată și că singurul contract legal încheiat a fost contractul nr. 416/2000, care prin depășirea termenului prevăzut de art. 82 din Codul munciia devenit contract de muncă pe durată nedeterminată, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât înscrierile din carnetul de muncă nu au fost anulate și, de asemenea, nu a fost constatată nelegalitatea contractelor respective.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că între părți a mai existat un litigiu în care reclamanta a solicitat ca pârâta din prezenta cauză să fie obligată să-i încheie contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1 septembrie 2004. În cadrul acelui litigiu s-a analizat legalitatea contractelor la care s-a făcut referire mai sus, iar prin sentința civilă nr. 3330 din 28 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3497/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 33/R/18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M,Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă. Prin urmare, în condițiile în care hotărârea respectivă a intrat în puterea lucrului judecat, nu se mai poate reitera cererea de a se constata că începând cu anul 2000 reclamanta a fost angajată pe durată nedeterminată.
Hotărârea judecătorească la care face referire reclamanta în motivele de recurs, este o hotărâre de speță, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, care nu este obligatorie pentru instanța care a judecat acțiunea reclamantei și mai mult, această hotărâre s-a pronunțat într-o speță cu un alt obiect decât cel din prezenta cauză.
Față de cele ce preced, având în vedere că instanța de fond a interpretat corect actele juridice deduse judecății și hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, instanța de recurs reține că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamanta, domiciliată în, str. 1 -, -.2,.31, județul H, împotriva sentinței civile nr.2976 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-27.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
