Drepturi salariale (banesti). Decizia 38/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 38/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE B și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 893 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimatul-reclamant și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesual pasivă.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.06.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să plătească bănești reprezentând sporul de vechime în muncă începând cu data de 01 ianuarie 2003 până la data de 01 aprilie 2007, drepturile cuvenite să fie calculate ca urmare a majorării indemnizației brută lunară, cu 30%, respectiv 40%, actualizate potrivit cu indicele de inflație, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, urmând ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor către reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sporul de vechime a fost prevăzut de art.33 din Legea nr.50/1996, republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
Deși în Legea nr.83/2000 nu a mai fost prevăzută expres mențiunea sporului de vechime, dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate. Legea nr.92/1992 a introdus noțiunea de vechime în magistratură și s-a făcut distincția între sporul de vechime care se acordă în funcție de numărul de ani lucrați indiferent de sectorul de activitate și sporul de fidelitate în magistratură care se acordă potrivit vechimii efective în funcția de magistrat.
Sporul de vechime este un drept recunoscut de dispozițiile art.155 Codul muncii, fiind incidente și dispozițiile art.16 din Constituția României, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări. Prin hotărârea nr.170/2007, Colegiul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unui tratament diferențiat discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem, în legătură cu acordarea sporului de vechime și a recomandat Ministerului Justiției și Ministerului Public adoptarea unor măsuri în vederea înlăturării tratamentului discriminatoriu.
De asemenea, reclamantul a arătat că la forma actuală de remunerare, constând în indemnizația stabilită conform art.3 din nr.OUG177/2002, magistrații beneficiază și de celelalte sporuri, inclusiv sporul de vechime în muncă ce a fost prevăzut de art.33 din Legea nr.50/1996, ținând seama și de faptul că dispozițiile nr.OUG177/2002 reprezintă norma specială în raport cu dispozițiile Codului muncii.
Mai mult, expunerea de motive a nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției a avut în vedere tocmai asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat achitarea sporului de vechime în muncă începând cu luna ianuarie 2003, deoarece potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția a fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.394/22.11.2005 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care ordonatorii de credite au fost obligați la plata sporului de vechime pentru perioada 2001 - 01 ianuarie 2003.
Prin întâmpinare, MINISTERUL PUBLIC a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând: excepția necompetenței materiale a instanței, pe considerentul că legiuitorul a stabilit că instanța competentă să judece litigiile privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC, începând cu data de 01 mai 2004 - septembrie 2005, ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG24/21 aprilie 2004 și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-mai 2004, pe considerentul dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art.60, 63 Cod procedură civilă, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca terțul chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pe fondul cauzei, pârâtul MINISTERUL PUBLICa arătat, în esență, că potrivit Legii nr.50/1996, magistrații beneficiau de un spor de stabilitate, precum și de un spor de vechime în muncă, sporuri statuate de art.5 alin.1 și art.33 alin.1 din acest act normativ.
Prin nr.OUG83/2000, această prevedere a fost modificată în sensul că magistrații beneficiau de un adaos la îndemnizația de încadrare lunară în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992, republicată. De asemenea, art.33 din Legea nr.50/1996 a fost completat prin introducerea unui nou alineat care prevedea că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică și magistraților.
Ulterior, Legea nr.92/1992 a fost abrogată prin Legea nr.303/2004 și în acest act normativ nu este prevăzut sporul de vechime în muncă.
În prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților care la art.4 alin.1 prevede că aceștia beneficiază de o majorare a îndemnizației în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror și alte categorii de personal din sistemul justiției.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare solicitate, întrucât ordonatorul principal de credite, respectiv MINISTERUL PUBLIC, nu a dispus efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, iar între această instituție și reclamant nu există raporturi juridice de muncă.
Această instituție avea obligația legală de a acorda vechimea în muncă și de a face mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantului, astfel că orice culpă privind neîndeplinirea unor astfel de obligații poate fi reținută numai în sarcina acestei instituții.
Potrivit art.3 alin.1 pct.9 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție "deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar", ceea ce nu-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu se confundă cu bugetul de stat, elaborând doar proiectul acestui buget pe baza proiectelor întocmite și transmise de către ordonatorii principali de credite.
În urma probelor administrate, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.893 din 24 octombrie 2007, respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material al acțiunii invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și a obligat în solidar pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Direcția Națională Anticorupție, la plata sporului de vechime pentru perioada 01.01.2003 - 01.04.2007, având în vedere indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu 30%, reactualizate, la data plății.
Au fost obligați aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligat pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în sensul că reclamantul a promovat o acțiune împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare.
Față de această dispoziție legală și în raport cu atribuțiile legate de rectificarea bugetului, instanța a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă privind cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce ar urma să fie plătite reclamantului.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Justiției, s-a constatat că prin decizia civilă nr.394/22.11.2005 a Curții de APEL PITEȘTIa fost întreruptă prescripția, astfel încât a fost privită ca neîntemeiată și această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea profesională de magistrați în cadrul Tribunalului Vâlcea, iar până la apariția nr.OG83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001, au beneficiat de sporul de vechime în muncă, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996, republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar. Din interpretarea legii în ansamblu rezultă că, atunci când se face referire la personalul auxiliar, se folosește sintagma celelalte categorii de personal, ceea ce înseamnă că în noțiunea de "personal" utilizată în conținutul art.33 intră atât categoria magistraților cât și categoria personalului auxiliar de specialitate. Asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența ori exercitarea acestuia.
Pe de altă parte, nu s-a reținut apărarea în sensul că sporul de vechime în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art.2 și urm. din nr.OUG177/2002, deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește îndemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, care constituie dreptul comun în materie, prevăd că noțiunea de "salariu" cuprinde: "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Dreptul la salariu, așa cum este definit în art.155 din Codul muncii, este un drept fundamental și este principalul drept al salariatului pe care angajatorul are obligația să-l plătească. Luarea în considerare a salariului ca instrument de sine stătător, fără sporuri și adaosuri, este contrară spiritului prevederii art.155 din Codul muncii. În consecință, sporul de vechime nu este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art.2 și urm. din nr.OUG177/2002.
Nici o altă dispoziție legală nu interzice expres dreptul magistraților la sporul de vechime în muncă.
Instanța a reținut că, art.21 alin.1 din Legea nr.137/31.08.2000, modificat prin Legea nr.48/2002, prevede că în toate cazurile de discriminare menționate în cuprinsul acestuia, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și C al nediscriminării, conform art.5 din Codul muncii, potrivit căruia în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Prin decizia nr.36 din 07 mai 2007, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege".
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime calculat ca urmare a majorării indemnizației brute lunare, tribunalul a constatat că prin nr.OG43/2002, intrată în vigoare la data 27.04.2004 și modificată prin nr.OUG24/2004, s-a prevăzut că magistrații care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin Legea nr.601/16.12.2004 de aprobare a nr.OUG24/2004, intrată în vigoare la data de 23.12.2004, în art.28 alin.5 se menționează că acești magistrați beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin nr.OUG27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la data de 10.04.2004, modificată și aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a prevăzut în expunerea de motive că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005, luând în considerare faptul că atât judecătorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism au acționat în judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât C rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
De asemenea, s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.185/22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor și s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
În consecință, pe de o parte, s-a adoptat nr.OUG27/2006, iar pe de altă parte, s-a legiferat prin dispozițiile art.41din Legea nr.45/2007 că pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
În ceea ce privește acordarea sumelor reactualizate, s-a reținut că cererea reclamanților este întemeiată, fiind incidente și dispozițiile art.161 pct.4 din Codul muncii, potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Reactualizarea conform indicelui real de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătit reprezintă C mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamanți prin privarea de acest drept.
Instanța de judecată, în baza art.281 alin.1 Cod procedură civilă, poate îndrepta din oficiu erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, precum și orice alte erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea din 09 noiembrie 2007, dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.893/24 octombrie 2007, în sensul că în loc de "Obligă în solidar pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Direcția Națională Anticorupție, la plata sporului de vechime perioada 01.01.2003 - 01.04.2007, având în vedere indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu 30%, reactualizate, la data plății" se va îndrepta "obligă în solidar pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 15 septembrie 2003 și a pârâților MINISTERUL PUBLIC, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada 15 septembrie 2003 - 01 aprilie 2007 la plata sporului de vechime perioada 01.01.2003 - 01.04.2007, având în vedere indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu 30%, reactualizate, la data plății".
Pentru a dispune astfel, din actele dosarului, tribunalul a reținut că, în perioada 01 ianuarie 2003 - 15 septembrie 2003, reclamantul a lucrat în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar în perioada 15 septembrie 2003 - 01 aprilie 2007 fost numit procuror la Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Verificând, din oficiu, dispozitivul sentinței civile nr.893/24.10.2007, instanța a constatat că s-a dispus obligarea în solidar a celor patru pârâți, deși între aceștia și reclamant au existat raporturi juridice de muncă pentru o perioadă determinată de timp, astfel încât se impune obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 15 septembrie 2003 și a pârâților MINISTERUL PUBLIC și Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada 15 septembrie 2003 - 01 aprilie 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal atât pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind dată cu aplicarea greșită a legii, solicitându-se reanalizarea cauzei și față de prevederile art.3041Cod procedură civilă.
1. În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și pentru perioada 12.03.2007 - 1.04.2007, perioadă pentru care acesta mai încasat sporul de vechime în baza unei hotărâri judecătorești, situație în care s-a ajuns la îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 1.01.2003 - mai 2004, fără a se avea în vedere că acesta a formulat acțiunea la 6.06.2007, fără a avea în vedere că acesta putea solicita drepturi bănești numai pe 3 ani anterior formulării acțiunii și anume de la 1.06.2004.
3. În mod eronat instanța de fond respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pe perioada 1.05.2004 - septembrie 2005, perioadă în care potrivit art.4 al.3 din OUG nr.24/2004 Procurorul General al Parchetului Național Anticorupție era ordonator principal de credite și finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale acestui parchet se asigurau de la bugetul de stat. Numai după intrarea în vigoare a OUG nr.134 din 29.09.2005, Direcția Națională Anticorupție a devenit structură a Ministerului Public cu personalitate juridică, iar Procurorul are calitatea de ordonator secundar de credite.
4. Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reprezentând sporul de vechime.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost obligat să aloce sumele solicitate de reclamant. Nu s-a avut în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții expres prevăzute de lege, cea de elaborare a proiectelor bugetului și a legii bugetare anuale, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și cea de transmitere spre adoptare Parlamentului. Rezultă astfel că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acestei acțiuni, deoarece acesta deschide creditele solicitate de MINISTERUL PUBLIC.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligația de garanție sau despăgubire pentru reclamant, neavând raporturi juridice cu acesta.
Întrucât prejudiciul invocat de reclamant nu s-a produs din culpa Ministerului Economiei și Finanțelor, neexistând faptă ilicită și nici legătură de cauzalitate, în mod greșit s-a admis acțiunea față de acesta.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este în parte întemeiat.
Referitor la primul motiv de recurs se constată că, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul recurent, împreună cu ceilalți pârâți la plata sporului de vechime pe perioada 1.01.2003 - 1.04.2007, având în vedere indemnizația de încadrare brută lunară majorată.
Instanța de fond nu a avut în vedere că prin decizia civilă nr.394/R-CM din 22.11.2005 a Curții de APEL PITEȘTIs -a admis recursul declarat de reclamanții din cauza respectivă printre care și reclamantul și au fost obligați pârâții angajatori, printre care și recurentul la plata pentru perioada 2001 - 2003 sporului de vechime.
Cum pentru această perioadă există hotărâre judecătorească pentru plata sporului de vechime și la data de 12.03.2007 a intrat în vigoare Legea nr.45/2007 prin care s-a modificat OUG nr.27/2006 și s-a prevăzut la art.41că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază de spor de vechime, rezultă că în perioada 12.03.2007 - 1.04.2007 reclamantul a beneficiat de două ori de sporul de vechime.
Și C de-al doilea motiv de recurs este întemeiat.
Instanța de fond a obligat pe recurent la plata de drepturi bănești și pentru perioada 1.01.2003 - mai 2004 deși acțiunea acestuia s-a formulat la data de 6.06.2007.
Potrivit art.1 din decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar potrivit art.7, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 3 din același act normativ arată că, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar potrivit art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, atunci când obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a formulat acțiunea la data de 6.06.2007, dată față de care, pârâtul nu putea fi obligat la plata drepturilor salariale decât începând cu 1.06.2004 pentru perioada anterioară, pretențiile acestuia fiind prescrise.
C de-al treilea motiv de recurs formulat de pârât urmează fi respins.
Acesta pretinde că pentru perioada 1 mai 2004 - septembrie 2005 nu avea calitate procesuală în cauză, întrucât potrivit OUG 24/2004 Procurorul general al parchetului național Anticorupție a fost ordonatorul principal de credite.
În speță se constată însă că, instanța de fond a obligat în solidar pârâții, printre care și Direcția națională Anticorupție, la plata sporului de vechime către reclamant, situație în care pentru perioada arătată aceasta din urmă urmează a fi obligată la plată.
Și ultimul motiv de recurs formulat de pârât este nefondat.
În cauză, tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantului prin plata cu întârziere a sporului de vechime, având în vedere indemnizația de încadrare brută majorată, întrucât în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuie inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Prin acest mod se menține constantă paritatea dintre salariul real și salariul nominal, primirea de către salariați cu întârziere, a drepturilor bănești la care erau îndrituiți în virtutea raportului lor de muncă, neîmpietând asupra cantității de bunuri și servicii pe care persoana fizică angajată le poate dobândi în această situație.
Față de cele arătate, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție urmează fi admis.
Recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă ca și pârât-chemat în garanție. În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantului, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Dealtfel prin sentința pronunțată de instanța de fond, acest recurent a fost obligat numai la alocarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu direct la plata acestor drepturi.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE B, împotriva sentinței civile nr.893 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
Modifică sentința în parte în sensul că înlătură de la plata drepturilor bănești către reclamant a perioadei 12 martie 2007 - 01 aprilie 2007, ca rămasă fără obiect și a perioadei 1 ianuarie 2003 - mai 2004, ca prescrisă.
Respinge recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./25.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Constantina Duțescu
