Drepturi salariale (banesti). Decizia 39/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 39/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, împotriva sentinței civile nr. 925 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesual pasivă.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Vâlcea, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă începând cu luna septembrie 2004 și până în luna martie 2007, drepturile cuvenite să fie calculate ca urmare a majorării indemnizației brută lunară cu 40%, actualizate potrivit cu indicele de inflație, urmând ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor către reclamanți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.90/22.01.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a statuat irevocabil că magistrații beneficiază de sporul de vechime în muncă pentru perioada 2001-2004 și că sporul de vechime în muncă nu le-a fost acordat și pentru perioada septembrie 2004, 2005, 2006 și până în martie 2007, deși conform Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că sporul de vechime în muncă se cuvine magistraților și pentru această perioadă.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, pe considerentul că salariul magistraților este format din mai multe elemente componente. Elementul component principal al salariului magistraților îl reprezintă indemnizația de încadrare brută lunară la care se adaugă o serie de sporuri. Or, aplicarea sporului de vechime nu ar cauza o majorare a indemnizației brute lunare, ci doar s-ar mări venitul lunar, întrucât atât sporul de vechime cât și sporul pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de corupție se calculează prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin G nr.83/2000 această prevedere a fost modificată în sensul că magistrații beneficiau de un adaos la îndemnizația de încadrare lunară în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art.42 și art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992, republicată. De asemenea, art.33 din Legea nr.50/1996 a fost completat prin introducerea unui nou alineat care prevedea că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică și magistraților.
Ulterior Legii nr.92/1992 a fost abrogată prin Legea nr. 303/2004 și în acest act normativ nu este prevăzut sporul de vechime în muncă.
În prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților care la art.4, alin.l prevede că acestea beneficiază de o majorare a îndemnizației în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror și alte categorii de personal din sistemul justiției.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea de la filele 15-16 din dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare solicitate întrucât, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Public nu a dispus efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, iar între această instituție și reclamante nu există raporturi juridice de muncă.
Această instituție avea obligația legală de a acorda vechimea în muncă, astfel că orice culpă privind neîndeplinirea unor astfel de obligații poate fi reținută numai în sarcina acestei instituții.
Potrivit art. 3 alin.1 pct. 9 din HG 208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție "deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar", ceea ce nu-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, nu se confundă cu bugetul de stat, elaborând doar proiectul acestui buget pe baza proiectelor întocmite și transmise de către ordonatorii principali de credite.
Același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că pentru luna septembrie 2004 este depășit termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză contabilă având ca obiective calcularea sporului de vechime în muncă pe perioada septembrie 2004 și până în luna martie 2007, data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007, având în vedere indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 40 % până la intrarea în vigoare a G nr. 27/2006, prin care a fost eliminat sporul anticorupție.
Prin sentința civilă nr.925/05.11.2007 au fost respinse excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de vechime aferent perioadei septembrie 2004 - martie 2007, având în vedere indemnizația brută de încadrare majorată cu 40%, astfel cum s-a calculat prin raportul de expertiză.
A fost obligat pârâtul ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele de bani necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 od procedură civilă, excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că nu este întemeiată, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de această dispoziție legală și în raport cu atribuțiile legate de rectificarea bugetului, instanța a apreciat că această instituție are calitate procesuală pasivă privind cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce ar urma să fie plătite reclamantelor.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că reclamanții au solicitat acordarea sporului de vechime începând cu septembrie 2004 și au învestit instanța de judecată la data de 10.07.2007, astfel încât au promovat o acțiune în termenul prevăzut de dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea profesională de magistrați în cadrul Judecătoriei Horezu, iar până la apariția nr.OG83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001, au beneficiat de sporul de vechime în muncă, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar. Că este așa, rezultă din interpretarea legii în ansamblu, în care, atunci când se face referire la personalul auxiliar se folosește sintagma celelalte categorii de personal, ceea ce înseamnă că în noțiunea de "personal" utilizată în conținutul art. 33 intră atât categoria magistraților cât și categoria personalului auxiliar de specialitate. Asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența ori exercitarea acestuia.
Pe de altă parte, nu se poate reține apărarea în sensul că sporul de vechime în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art.2 și urm. din nr.OUG177/2002, deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește îndemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, care constituie dreptul comun în materie, prevăd că noțiunea de "salariu" cuprinde: "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Dreptul la salariu, așa cum este definit în art.155 din Codul muncii este un drept fundamental și este principalul drept al salariatului pe care angajatorul are obligația să-l plătească. Luarea în considerare a salariului ca instrument de sine stătător, fără sporuri și adaosuri, este contrară spiritului prevederii art.155 din Codul muncii. În consecință, sporul de vechime nu este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art. 2 și urm. din OUG nr.177/2002.
Nici-o altă dispoziție legală nu interzice expres dreptul magistraților la sporul de vechime în muncă.
Mai mult, art.21 alin.l din Legea nr.137/31.08.2000 modificat prin Legea nr.48/2002 prevede că în toate cazurile de discriminare menționate în cuprinsul acestuia, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii, este și cel al nediscriminării, conform art.5 din Codul muncii, potrivit căruia în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Prin decizia nr.36 din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin. l din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG 83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.l din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege".
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime calculat ca urmare a majorării indemnizației brute lunare, tribunalul a constatat că prin nr.OG43/2002 intrată în vigoare la data 27.04.2004 și modificată prin nr.OUG24/2004, s-a prevăzut că magistrații care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin Legea nr.601/16.12.2004 de aprobare a nr.OUG24/2004 intrată în vigoare la data de 23.12.2004, în art.28 alin.5 se menționează că acești magistrați beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin nr.OUG27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la data de 10.04.2004, modificată și aprobată prin Legea nr.45/2007 s-a prevăzut în expunerea de motive că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005, luând în considerare faptul că atât judecătorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism au acționat în judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât cel rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență,
De asemenea s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor și s-a recomandat Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
În consecință, pe de o parte, s-a adoptat nr.OUG27/2006, iar pe de altă parte, s-a legiferat prin dispozițiile art.4 ind.1 din Legea nr.45/2007 că, pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
În ceea ce privește acordarea sumelor reactualizate, cererea reclamanților este întemeiată, fiind incidente și dispozițiile art. 161 pct. 4 din Codul Muncii potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Reactualizarea conform indicelui real de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătit reprezintă cel mai fidel prejudiciul real suferit de către reclamanți prin privarea de acest drept.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului se arată că nr.OUG177/2002 reglementa în mod expres caracterul unitar al indemnizației de încadrare brute lunare pentru toți magistrații, aceasta fiind stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură și necuprinzând alte sporuri, decât cel de fidelitate.
Se mai arată că în mod greșit recurentul-pârât a fost obligat la plata sumelor reprezentând spor de vechime, calculat în raport de indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporul de 40%.
Susține recurentul că magistrații au beneficiat de o indemnizație majorată cu 40% numai în temeiul nr.OUG24/2004, iar această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr.601/2004, act normativ care a prevăzut procentul de 40% ca pe un spor. Rezultă deci că, majorarea cu 40% a indemnizației de încadrare lunară brută a fost prevăzută numai din data de 27.04.2004 ( data intrării în vigoare a OUG nr.24/2004) și până la 23.12.2004 (data intrării în vigoare a Legii nr.601/2004).
Pârâtul Ministerul finanțelor Publice a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Acest pârât nu poate fi obligat să aloce sumele solicitate, de vreme ce ordonatorul principal de credite, care este Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare plății acestor drepturi bănești.
De altfel, Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator de credite, avea obligația de a prevedea în bugetul său propriu veniturile din care să poată fi acoperite aceste drepturi salariale.
Atribuțiile acestui recurent-pârât sunt de elaborarea a proiectelor bugetului și a legii bugetare anuale pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și nici un text de lege nu prevede pentru acest minister obligația de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume în contul altor instituții.
Într-un al doilea motiv de recurs se invocă lipsa culpei acestui recurent în producerea prejudiciului reclamanților, arătându-se că Ministerul justiției are culpă, iar faptul că acesta nu a acordat drepturi bănești nu îi conferă nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este în parte fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește sporul de vechime, curtea constată că până la apariția nr.OG83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001, reclamanții au beneficiat de sporul de vechime în muncă, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar. Că este așa, rezultă din interpretarea legii în ansamblu, în care, atunci când se face referire la personalul auxiliar se folosește sintagma celelalte categorii de personal, ceea ce înseamnă că în noțiunea de "personal" utilizată în conținutul art.33 intră atât categoria magistraților, cât și categoria personalului auxiliar de specialitate. Asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența ori exercitarea acestuia.
Curtea apreciază că nu se poate reține apărarea acestui recurent în sensul că sporul de vechime în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art.2 și urm. din nr.OUG177/2002, deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește îndemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Pe de altă parte, dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, care constituie dreptul comun în materie, prevăd că noțiunea de "salariu" cuprinde: "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri". Dreptul la salariu, așa cum este definit în art.155 din Codul muncii este un drept fundamental și este principalul drept al salariatului pe care angajatorul are obligația să-l plătească. Luarea în considerare a salariului ca instrument de sine stătător, fără sporuri și adaosuri, este contrară spiritului prevederii art.155 din Codul muncii. În consecință, sporul de vechime nu este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art. 2 și urm. din OUG nr.177/2002.
Mai mult, prin decizia nr.36 din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.l din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.I, pct.32 din nr.OG 83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.l din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege". Fiind o decizie pronunțată în interesul legii, aceasta este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art.329 cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, în mod corect tribunalul a apreciat că reclamanții erau îndreptățiți la obținerea sporului de vechime.
În ceea ce privește indemnizația de încadrare majorată cu sporul de 40%, curtea constată că inițial art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002 a prevăzut că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin nr.OUG54/2004, care a intrat în vigoare la data de 27.04.2004, acest articol a fost modificat, în sensul că a prevăzut dreptul magistraților la "o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară".
Această dispoziție a fost preluată și de Legea nr.601/2004 (de aprobare a nr.OUG24/2004), intrată în vigoare la data de 23.12.2004, art.28 alin.5 din acest act normativ prevăzând dreptul magistraților la "un spor de 40% la indemnizația brută lunară".
Legea nr.601/2004 a rămas în vigoare până la data de 10.04.2006, când prin nr.OUG27/2006 nu s-a mai prevăzut nici un fel de majorare salarială (indemnizație sau spor) pentru judecătorii specializați în judecarea infracțiunilor de corupție.
Rezultă așadar că indemnizația majorată cu 40% a fost prevăzută prin nr.OUG24/2004, aprobată prin Legea nr.601/2004, în perioada 27.04.2004 - 10.04.2006.
Cu toate acestea, în mod greșit prima instanță a apreciat că acest drept al reclamanților a existat până la data de 31.03.2007, când a intrat în vigoare Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin nr.OUG27/2006 nu s-a mai prevăzut nici un fel de majorare salarială sub formă de spor sau indemnizație pentru judecătorii specializați în judecarea infracțiunilor de corupție, iar această ordonanță de urgență a intrat în vigoare la data de 10.04.2006, ceea ce înseamnă că din această dată ea a devenit aplicabilă (la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial). Aprobarea acestei ordonanțe prin Legea nr.45/2007, intrată în vigoare la 31.03.2007, nu poate avea drept consecință prelungirea până la această dată a perioadei în care reclamanților le-a fost recunoscut dreptul la o indemnizație majorată cu 40%, având în vedere că de principiu aprobarea sau respingerea unei ordonanțe de urgență prin lege are ca unic efect aplicarea sau neaplicarea acestei ordonanțe și în continuare, după momentul adoptării legii.
În concluzie, indemnizația majorată cu 40%, înlăturată prin OUG nr.27/2006, nu li se mai cuvine magistraților de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 10.04.2006, iar nu de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanțe.
Primul motiv de recurs formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Astfel, în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantului, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Al doilea motiv de recurs al aceluiași pârât este de asemenea nefondat, întrucât faptul că Ministerul Justiției este culpabil pentru neplata drepturilor salariale solicitate în prezenta acțiune nu îl poate exonera pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor de obligația de a aloca fondurile necesare efectuării acestor plăți, obligație care îi incumbă, așa cum am arătat mai sus.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea sa la plata drepturilor solicitate în acțiune pe perioada 10.04.2006 - martie 2007, menținând în rest sentința. Va respinge recursul declarat de pârâtul ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.925 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea sa pe perioada 10.04.2006 - martie 2007.
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/4 ex.
23.01.2008
jud fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
