Drepturi salariale (banesti). Decizia 386/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 386
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SA B membru GRUP, cu sediul în municipiul B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr. 1460 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat care substituie pe avocat, pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta-recurentă, reiterând motivele invocate în scris la dosar, cerut admiterea excepției dreptului la acțiune, întrucât la data formulării acțiunii de către reclamant, termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 283 din Codul muncii era împlinit. Pe fondul acțiunii a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, precizând că recurenta a achitat toate drepturile salariale începând cu 2003 în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 25 septembrie 2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta B, solicitând ca, aceasta să fie obligată la plata sumei de 10310 lei, din care drepturi salariale cuvenite și neacordate și daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i revin.
În motivare, a arătat că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin. 3, în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată mai beneficiază și de toate drepturile acordate pe baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate care prevede la art. 168 alin. 1 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Deși această obligație a fost prevăzută succesiv în toate contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2004-2006, nu beneficiat de aceste drepturi, care se ridică la cuantumul de 10310 lei stabilit în baza adreselor SA nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006.
Totodată, a mai arătat că, pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale pârâta îi datorează și corecția sumelor neacordate în baza coeficienților de inflație pentru perioada în discuție.
Prin întâmpinare, pârâta SA a arătat că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții și cei ai au convenit ca penztru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest fiind negociat și înserat în Contractul colectiv de muncă.
De asemenea, a mai arătat că, în timp ce în anul 2004 textul art. 168 alin. 2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, părțile au modificat acest text pentru a exprima mai clar intențiile părților în privința conținutului său, în sensul că, includerea drepturilor salariale mai sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată doar pentru anul 2003 ci a fost o operațiune care a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să-și producă efecte și în anii următori.
Astfel, în fiecare an părțile au procedat la republicarea contractului colectiv de muncă după negocierile purtate anual, textul nr. 168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Față de interpretarea alin. 1 și 2 din art. 168 din Contractul colectiv de muncă au apărut unele litigii de muncă printre care și cel inițiat de reclamant prin care unii dintre salariați au încercat să speculeze inadvertențele în formulare, în ciuda faptului că, partenerii de dialog social știau drepturile salariale negociate.
Astfel, în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din Contractul Colectiv de Muncă și anexa 2 la acesta, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
Totodată, a mai arătat că prin decizia nr. 5140/2007 adoptată de Comisia paritară la 31.08.2007 s-a confirmat intenția părților semnatare că, începând cu 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților și că, începând cu 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 a rămas fără obiect.
Pârâta SA, a mai arătat că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, prin aceea că, începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Elemente de interpretare a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă așa cum acestea au fost reglementate prin cuprinsul contractului pentru anii 2003-2005. Evoluția modificărilor acestui text pentru perioada 2003-2007 prevede că, pentru părțile contractului conținutul este foarte clar: alin. 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturilor salariale suplimentare în salariile angajaților, începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele respective separat (adică peste salariile de bază), lucru stabilit și prin decizia Comisiei Paritare, decizie care este obligatorie, ea reprezentând interpretarea clauzelor din prezentul contract făcută prin consens și, prin urmare, interpretarea acestor clauze urmează să se facă după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Sumele pretinse de reclamant au fost greșit calculate pornindu-se de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de valorile reprezentate de reclamant.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1460 din 23 noiembrie 2007, a dispus următoarele:
- a respins excepția conexității invocată de pârâta SA B;
- a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta SA B în temeiul art. 283 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003;
- a respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SA B;
- a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru prima de Paști 2004 invocată din oficiu;
- a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA B;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului prima de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 și prima de pentru anii 2004, 2005, 2006 potrivit art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă, respectiv câte un salariu de bază mediu pe SA pentru anii 2004 și 2007 și câte 2 salarii de bază medii pe SA pentru anii 2005 și 2006;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor susmenționate de la data scadenței fiecăreia în parte până la data plății efective.
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, raporturile de muncă încetând ca urmare a concedierii conform dispozițiilor art. 65 și 66 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, situație confirmată prin copia carnetului de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil în anii 2003, 2005, 2006, 2007 salariații acestei unități beneficiau de drepturi suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care trebuiau acordate cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Cum pârâta nu a contestat existența acestui drept și nici n-a făcut dovada plății sale, conform art. 163 din Codul muncii, acțiunea reclamantului a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă.
În susținerea recursului a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, enunțând și dispozițiile art. 154 din Codul muncii potrivit căruia salariul cuprinde atât salariul de bază cât și sporurile dar și adaosurile la acesta. Cum reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, a susținut că sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susținut că începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform contractului colectiv de muncă încheiat între și Federația Sindicatelor Libere Independente, clauză reluată și în cuprinsul Contractului colectiv de muncă, încheiat în anul 2003 modificat în anul 2005 prin act adițional, astfel încât voința părților semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Recursul nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal rezultă cu certitudine că prin negocierea Contractului colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților", s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Deși în subsidiar a fost invocată de recurentă și prescripția dreptului la acțiune pentru acordarea primei de Paște aferente anului 2004, în raport de data sesizării instanței, din verificarea tabelului de calcul depus de reclamantă la dosar, necontestat de unitatea angajatoare, rezultă că plata acestor drepturi nu a format obiectul litigiului urmând a fi respinse susținerile recurentei.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume faptul că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003, în salariul de bază al fiecărui salariat, din documentația depusă de recurentă în sprijinul susținerii acestui motiv de recurs rezultă că dispozițiile art. 168 se regăsesc și în conținutul contractelor colective de muncă existente la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, 2007.
Se reține faptul că prin alin. 2 al art. 168, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al aceluiași articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, dar cum această prevedere a fost negociată doar pentru anul menționat, este evident că nu poate fi extinsă și pentru anii ulteriori.
Deși se invocă și concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr. 5140 din 31.08.2007, încheiată între SA și Federația Sindicatelor Libere Independente, aceasta nu poate avea caracter retroactiv, urmând a fi respinse susținerile recurentei privind aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit comunicatelor SC SA, adresate conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, către sucursalele acestei unități la nivelul anului 2005 salariul mediu brut a fost stabilit la 1400 lei, iar pentru anul 2006 la suma de 1850 lei, astfel încât nu se poate reține existența unui calcul greșit din moment ce instanța a dispus scăderea contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B - Membru GRUP, împotriva sentinței nr. 1460 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2/06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
