Drepturi salariale (banesti). Decizia 396/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Sandovici Vasilica
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta C "" SA, împotriva sentinței civile nr. 1561/18 decembrie 2007 Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, notă de probe cu înscrisuri: punct de vedere întocmit de expertul contabil, adresa nr. 831/05.02.2008 emisă de Departamentul resurse umane al SA, copia sentințelor civile nr. 549/24.01.2008, nr. 550/24.01.2008, nr. 546/24.01.2008, nr. 551/24.01.2008, nr. 548/24.01.2008 al Tribunalului București și copia sentinței civile nr. 1671/09.11.2007 al Tribunalului Galați ca practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Arad, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligarea acesteia la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei funcționând în cadrul de petrol Aop erioadă de peste 3 ani și potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat la nivel de unitate în anul 2004,cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", contracte care în anii următori au menținut aceste dispoziții.
A mai arătat reclamantul că în contra unor dispoziții din contractul colectiv de muncă și a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul muncii în care se prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților,toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă", însă cu toate acestea, angajatorul nu a procedat la plata acestor drepturi salariale.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 166 din Codul muncii, art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006,2007 și art. 287 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că până în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă, reprezentanții societății și cei ai au convenit că pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind negociat și inserat ca atare în CCM, art. 168 alin. 2, iar pentru anul 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate, în sensul că s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă ca operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și pentru anii următori.
Pârâta a mai învederat că în temeiul art. 9 din CCM, coroborate cu prevederile Anexei nr. 2, fost înființată Comisia Paritară care prin decizia nr. 3793/18.06.2007 a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor de C și de Paști cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM, cât și interpretarea oferită de către comisia Paritală care se prezumă că are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor CCM.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii, prescripția dreptului material la acțiune, cu motivarea că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. De asemenea, a mai invocat și prematuritatea promovării acțiunii în raport de prevederile contractuale.
În ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia.
Mai mult, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bată, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare, iar în anul 2005 au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel continuitatea aplicării lui și pe viitor.
Prin sentința civilă nr. 1561/18 decembrie 2007, Tribunalul Arada respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus - menționate, cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut netemeinicia excepției prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că sub aspectul drepturilor bănești de orice natură, rezultate din contractele colective de muncă sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Cu privire la excepția prematurității, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Pe fond acțiunea reclamantului a fost constatată întemeiată, arătându-se în esență că drepturile bănești astfel solicitate au fost prevăzute în art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de pentru anul 2004, din a căror interpretare rezultă că părțile au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale și pentru anii 2005 și 2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003. În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acesteia suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA; solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În memoriul de recurs depus la dosar s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu conține argumentele de fapt și de drept care să motiveze soluția astfel pronunțată, interpretând greșit decizia nr. 3793/18. 06.2007 Comisiei Paritare care, funcție de prevederile art. 168 din CCM a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor de C și de Paști în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Deciziile acestei Comisii, în alcătuirea căreia intră și membrii ai sunt obligatorii atât pentru pârâtă cât și pentru salariați, conform anexei nr. 2 la CCM.
A mai invocat recurenta că în mod greșit a apreciat instanța că dovada plății acestor prime ar trebui făcută cu statele de plată, respingând proba pentru efectuarea unei expertize prin care să se stabilească dacă au fost plătite sau nu aceste prime, reclamantul recunoscând că în anul 2003 primele au fost cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pe de altă parte, aceste drepturi suplimentare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
La art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, se prevăd următoarele:,cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
La art. 168 alin. 2 din aceste contracte colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 se dispune că:, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Prin urmare, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, iar dacă părțile contractante nu ar fi dorit să convină acordarea acestor drepturi pe anii următori, pe lângă salariile cuvenite angajaților, nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a SC SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
Se va observa că această adresă a fost semnată în anul 2007 și nu poate produce efecte pentru anii anteriori.
În consecință, tribunalul a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod Civil.
În ce privește excepțiile formulate, corect au fost respinse de prima instanță, dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii, trebuind a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 din Codul muncii, din a căror interpretare unitară rezultând că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de 3 ani, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit. e).
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă, nu poate fi interpretat în sensul că dreptul la acțiune nu s-ar fi născut, considerent pentru care, corect a fost respinsă și excepția prematurității acțiunii.
Susținerea recurentei referitoare la nemotivarea sentinței pronunțate, este nefondată, din analiza hotărârii judecătorești observându-se că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o justă interpretare textelor de lege invocate.
Față de cele ce preced, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, și cum nu sunt date nici alte motive de casare ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C "" SA, împotriva sentinței civile nr. 1561/18 decembrie 2007 Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /26.03. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./26.03. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Sandovici VasilicaJudecători:Sandovici Vasilica, Maria Ana Biberea, Ioan
