Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 394
Ședința publică din data de 5 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA împotriva sentinței civile nr. 1551 pronunțată la 18.12.2007 de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta-recurentă avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar: împuternicire avocațială; punct de vedere al expertului contabil; adresa nr. 831 din 5.02.2008 emisă de către Departamentul resurse umane al; hotărârile civile nr.549, nr.550, nr.546, nr.551, nr.548 din 24.01.2008, pronunțate de către Tribunalul București; sentința civilă nr.1671/09.11.2007 a Tribunalului Galați în dosarul nr-.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse în cererea de recurs.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 23 noiembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că este angajat al de petrol A și că în temeiul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2007 are dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum cu un salariu de bază mediu la nivel de SA; că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2000, între societate și salariații săi s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în anul 2003, urmare a negocierilor purtate între reprezentanții societății și cei ai salariaților hotărându-se ca aceste drepturi să fie incluse în salariul de bază.
Mai arată că prin decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori; că societatea a achitat toate drepturile în conformitate cu contractul colectiv de muncă în condițiile în care au prevăzut expres că începând cu anul 2003, includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, măsura fiind menținută și pentru anii următori printr-o reglementare corespunzătoare.
Invocă excepția prescripției, cu motivarea că potrivit art. 283 (1) Codul Muncii, termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului, precum și excepția prematurității introducerii acțiunii în raport cu prevederile contractuale, dreptul nefiind născut câtă vreme nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Pârâtul apreciază că sumele au fost greșit calculate, avându-se în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, contrar dispozițiilor art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1551 pronunțată la 18.12.2007 de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtului C "" SA B și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 11.480 lei, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate, constând din prime de Paști și de C pe perioada 2004-2007, precum și suma de 983,36 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate anterior.
Totodată, pârâtul a fost obligată să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare, sunt nefondate. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, deoarece acțiunea are ca obiect plata unor drepturi salariale, iar nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. Cu referire la excepția prematurității cererii s-a arătat că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare a acestora nu poate înlătura dreptul salariaților, asumat prin contractele colective de muncă, de a beneficia de suplimentările revendicate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că, din coroborarea dispozițiilor art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractele colective de muncă pentru anii 2005 și 2006, rezultă că părțile semnatare ale Contractul colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și pentru anii 2004-2006, aceste suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, iar societatea pârâtă nu a îndeplinit obligația asumată, prin art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă, în anii 2004-2006.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul SC SA, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că, în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pretențiile reclamantului derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, astfel încât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, conform cărora acțiunea este tardiv formulată, iar nu ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Pe de altă parte, primele solicitate prin acțiunea pendinte nu se înscriu în noțiunea de drepturi salariale, reglementată de art.128 alin.2 Capitolul V, intitulat "Salarizarea", din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, neavând un caracter permanent și periodic. Ele sunt prevăzute în Capitolul VI din contractul colectiv de muncă, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Recurenta susține că hotărârea atacată este aparent motivată, deoarece nu cuprinde argumentele de fapt și de drept pentru care au fost admise pretențiile reclamantului, respectiv cele pentru care au fost respins apărările pârâtei.
Astfel, instanța de fond nu s-a referit la decizia nr.3793/18.06.2007 a Comisiei paritare, care are caracter obligatoriu, atât pentru pârâtă, cât și pentru salariați, conform anexei nr.2 la contractul colectiv de muncă, și prin care s-a interpretat art.168 din contractul colectiv de muncă, în sensul că intenția părților semnatare a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paște în salariul de bază și pentru anii ulteriori anului 2003.
Față de o astfel de interpretare a dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă, în mod greșit a fost respinsă cererea de încuviințare a unei expertize pentru a se stabili dacă s-au plătit primele în litigiu, deoarece acestea nu puteau să figureze distinct în statele de plată, câtă vreme părțile au convenit ca ele să fie incluse în salariu și să fie acordate sub această formă.
Reclamantul recunoaște că bonusurile de C și de Paște au fost incluse în salariul pe anul 2003, astfel încât, chiar în absența statelor de plată, faptul plății acestora în anii 2004-2006 rezultă fără echivoc din înscrierile din cartea de muncă, precum și din faptul că salariul nu a scăzut cu începere din anul 2004.
În drept, se invocă prevederile art. 299 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod de procedură civilă, instanța apreciază că este neîntemeiat cu următoarea motivare:
Conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivelul societății pârâte pe anii 2003-2006, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA".
Art.155 din Codul Muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Față de dispozițiile contractuale și legale citate anterior, primele de Paști și de C, reclamate prin acțiunea pendinte, au natura unor adaosuri la salariul de bază, deoarece ele sunt obligatorii și au caracter constant, fiind reglementate printr-o clauză expresă din contractul colectiv de muncă la nivel de angajator.
Prin urmare, ele sunt drepturi salariale, chiar dacă nu se acordă lunar și chiar dacă nu au fost prevăzute în art.128 alin.2 Capitolul V, intitulat "Salarizarea", din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, ci în Capitolul VI din acest contract, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Din coroborarea dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul Muncii cu cele ale art. 166 din Codul Muncii, rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani, conform art.283 lit. c din Codul Muncii. În speță, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție reglementat de art. 283 lit. c din Codul Muncii.
În raport de cele expuse anterior, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, întrucât obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, echivalentă unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
Conform art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege". În mod corect, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta-recurentă, nu este fondată prin raportare la prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, deoarece nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte.
Împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și ale art.96 alin.5 din contractul colectiv de muncă, așa cum pretinde pârâta-recurentă. Dreptul de acces la justiție al salariatului pentru obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale nu poate fi condiționat de încercarea salariatului de a soluționa diferendul în comisia paritară, constituită la nivelul unității din reprezentanți ai patronatului și din reprezentanți ai sindicatului. De altfel, prevederile art.96 alin.5 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu au fost invocate de către pârâta-recurentă în susținerea excepției prematurității acțiunii în fața primei instanțe.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 coroborate cu dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților, cu alte înscrisuri din care să rezulte evoluția crescătoarea a salariului reclamantului ca urmare a includerii primelor, atât în anul 2003, cât și în anii următori, și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, dat fiind că, în speță, se pune problema interpretării unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă, care este izvor de drept, și sunt incidente prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată la Comisia Paritară a SA sub nr.5149/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Rapoartele de expertiză contabilă și hotărârile judecătorești, depuse la dosarul de recurs de către pârâta-recurentă, nu au relevanță în cauză, deoarece, față de prevederile art.167 alin.1, art.169 alin.1 și art.201 Cod de procedură civilă, instanța nu este ținută de concluziile unor expertize extrajudiciare, iar jurisprudența nu este izvor de drept.
Totodată, instanța apreciază că adresa nr.53948/1992 și adresa nr.54199 de completare a primeia, emise de către Direcția generală a legislației muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului Muncii, nu sunt utile soluționării cauzei, întrucât se referă la modul de completare a carnetelor de muncă și nu sunt apte să probeze includerea drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în salariile angajaților societății pârâte
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pîrîta recurentă C "" SA împotriva sentinței civile nr. 1551 pronunțată la 18.12.2007 de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex./11.04.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Maria Ana Biberea, Ioan
