Drepturi salariale (banesti). Decizia 4/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 4/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura Ioniță
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI T, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, CONSILIUL JUDETEAN V și INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.786 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 noiembrie 2007.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă V, în baza delegației nr.617/2008, consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V și intimatul-pârât -președintele Consiliului Județean V, în baza delegației nr.17701/2008 și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.3/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurenții-pârâți și Inspectoratul Școlar Județean V și ceilalți intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-pârât Consiliul Județean V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în parte a sentinței, precizând că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă, cum a reținut, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond.
Reprezentanta recurentei-pârâte V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat și completat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, fiind evident că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, precum și înlăturarea obligației de a plăti cheltuieli de judecată, indiferent de cuantum.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurenților la plata către Vac heltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Cu privire la motivele de recurs formulate de DGFP V, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a sentinței, solicită a se observa că aceste motive nu privesc încheierea respectivă, ci s-a dorit o completare a motivelor inițiale de recurs. Apreciază că acestea sunt formulate tardiv, urmând a fi respinse ca atare.
În subsidiar, solicită respingerea acestora ca nefondate.
La cererea apărătorului intimaților-reclamanți, fiind întrebate, reprezentantele recurenților-pârâți Consiliul Județean V și DGFP V precizează că până în prezent nu li s-a solicitat instituțiilor pe care le reprezintă drepturile bănești cerute și câștigate de către reclamanți.
Apărătorul intimaților-reclamanți precizează că sumele cu titlu de drepturi bănești câștigate până în prezent au fost date prin Inspectoratul Școlar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar V, în numele reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune -, Maira, mangon, și a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Primarul comunei, Consiliul Local al comunei, Consiliul Județean V, președintele Consiliului Județean V și Școala cu clasele I-VIII, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune învățători și educatori contravaloarea orelor prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică în temeiul Legii nr.128/1997, pe perioada octombrie 2001 până la zi, sume actualizate în funcție de rata de inflație, până la data plății efective.
În motivare, s-a susținut că norma didactică de predare și reducerea acesteia sunt reglementate de Legea nr.128/1997, precum și de alte acte normative, specifice învățământului. În acest sens au fost invocate prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44 alin.3 și art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, nr.OG103/1998, nr.HG538/2001, art.161 alin.4 și art.281 din Codul muncii.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997, rezultă că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori sau maiștri instructori beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
S-a mai arătat că, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, referindu-se generic la "personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar", în care sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii din învățământul primar și preșcolar, rezultă fără dubiu că nu se poate face nici o distincție, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reducerea normei didactice pentru învățători, educatori și institutori nu este operantă, deoarece aceștia sunt încadrați pe post și nu pe normă didactică, dispozițiile art.43 lit. a și b din Legea nr.128/1997 fiind în acest sens. Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor și institutorilor este format din activități diferite cărora le sunt afectate ore diferite, spre deosebire de norma didactică a profesorilor, care cuprinde orele prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de licență sau de absolvire.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul Ministerul Educației și Învățământului a arătat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul respectiv.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingere acțiunii invocând în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a arătat de către acest pârât că reclamanții, titulari ai dreptului material la acțiune ar fi fost îndreptățiți la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă, având ca obiect efectuarea orelor în regim de plata cu ora.
Acest pârât a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în temeiul art.166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la acare acestea erau datorate.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Județean Vai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are raporturi de muncă cu reclamanții, precum și excepția prematurității acțiunii, cu motivarea că, la data intrării în vigoare a nr.OUG17/2006 reclamanții nu se aflau în posesia unei hotărâri judecătorești definitive.
Prin sentința civilă nr.786/3.10.2007 au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al comunei și a președintelui Consiliului Județean V și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți. Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Educației, Cercetării și T, Consiliului Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII, Primarul comunei, Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V să plătească reclamanților contravaloarea muncii prestate în plus, câte două ore săptămânal față de norma didactică, în raport cu data îndeplinirii pentru fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării sentinței, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea reducerii normei didactice de predare cu două ore săptămânal.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 16.11.2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din hotărâre, în sensul că valoarea cheltuielilor de judecată este de 200 lei, iar nu de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Primarul comunei, Consiliul Local al comunei, Consiliului Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Educației, Cercetării și
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pe comune, orașe, municipii și sectoare se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică și de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean, astfel încât Consiliul Județean, primarul comunei și direcția de finanțe au calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a reținut de asemenea că și Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, deoarece a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata contravalorii muncii prestate în plus peste cele două ore neacordate, iar potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al comunei și a președintelui consiliului județean, deoarece acești doi pârâți nu au atribuții în aplicarea dispozițiilor Legii nr.486/2006 și nr.OUG17/2006.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că prin acordul din 28.11.2005 încheiat între comisia de negociere a Guvernului și președinții federațiilor sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 au fost recunoscute drepturile reclamanților, astfel că această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției.
De asemenea a fost apreciată ca neîntemeiată excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr.128/1997, or problema prematurității se pune atunci când dreptul nu este actual.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții sunt învățători și educatori la Școala cu clasele I-VIII și au o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Întrucât dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 reglementează drepturile personalului didactic, fără a face distincție între funcțiile didactice, astfel cum acestea sunt enumerate în art.5 din Statutul Personalului Didactic, se poate concluziona că reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, se aplică tuturor cadrelor didactice, inclusiv învățători, educatori și institutori.
În condițiile în care art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevede că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică, dacă acestor cadre didactice nu li s-ar recunoaște drepturile bănești suplimentare cu privire la acele două ore, așa cum beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Capătul de cerere privind reducerea normei didactice cu două ore a fost apreciat ca neîntemeiat, instanța reținând că potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește astfel: un post de educator, un post de învățător, optsprezece ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar, douăzeci și patru de ore pentru maiștri-instructori.
În condițiile în care art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevede că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, nu se face efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare, deoarece activitatea din învățământul preșcolar și școlar primar presupune existența unei programe ce trebuie respectată, având în vedere că predarea cunoștințelor și fixarea celor predate nu poate fi realizată decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2.- Sentința cuprinde dispoziții contradictorii, în sensul că, pe de o parte a fost respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice de predare, iar pe de altă parte au fost totuși obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte.
1. Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea nu se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
2. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vaa dus sentinței de fond următoarele critici:
1. Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context recurentul a arătat că este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), înlăturând punctul de vedere al recurentului referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și prin nr.OUG17/2006.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1.- Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu toate că este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, pe de o parte, iar pe de altă parte, ordonator principal de credite este Ministerul educației, Cercetării și
Se mai arată că între aceste recurent și reclamanți nu există raporturi de muncă,
2.- Ca o consecință a greșitei aprecieri a calității sale procesuale pasive, în mod eronat recurenta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Aceeași pârâtă a promovat ulterior recurs și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 16.11.2007, arătând că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși nu are calitate procesuală și nici culpă procesuală, iar pe de altă parte aceste cheltuieli nici nu au fost dovedite.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamanții având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întraga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, precum și primul motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V, ambele referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestor doi recurenți pârâți, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că ambii recurenți-pârâți au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că atât Consiliul Județean V, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice V au calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Consiliul Județean V, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V privind greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea nefondat.
Astfel, în condițiile în care a fost reținută calitatea sa procesuală pasivă și a fost admisă acțiunea și împotriva ei, în mod corect această pârâtă a fost obligată să suporte, alături de ceilalți pârâți, cheltuielile de judecată făcute de reclamant, față de dispozițiile art. 274 cod procedură, potrivit cu care o atare obligație revine părții care a căzut în pretenții.
Nefondat este și recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Prin această încheiere a fost modificat doar cuantumul cheltuielilor de judecată, constatându-se că, deși prin minută au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, din eroare în dispozitiv a fost trecută suma de 100 lei.
Ca atare, curtea constată că încheierea de îndreptare a erorii materiale nu putea fi recurată decât sub aspectul cuantumului acestor cheltuieli, în timp ce criticile formulate de pârâtă se referă la cu totul alte aspecte, ce exced încheierii pronunțate.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI T, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, CONSILIUL JUDETEAN V și INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.786 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 noiembrie 2007.
Obligă pe pârâți să plătească 200 lei către UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/2 ex./16.01.2008
jud fond.M
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
