Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 3/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-REPREZENTAT DE CĂTRE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.635/CM din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimații-pârâți și intimații-intervenienți în nume propriu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 05.06.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ, solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin acest ordin a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
S-a susținut în continuare de către reclamanți că aceste stimulente au fost acordate în mod discriminatoriu, conducând la excluderea celorlalți magistrați de la primirea acestora, fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
S-au invocat dispozițiile art.2 alin.1 și art.2 alin.2, coroborate cu cele ale art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin care este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator, astfel încât Ministerul Justiției nu a avut în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
La data de 06.07.2007 au formulat cerere de intervenție în interes propriu, și, susținând că și ei, în calitate de magistrați ai Judecătoriei Pitești, au dreptul la acordarea acelorași stimulente solicitate de reclamanți.
La data de 10.07.2007 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât are doar calitatea de ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Prin întâmpinarea formulată și pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin acordarea stimulentelor nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu s-au aflat în prezența unui "drept de a fi premiat", ci a fost doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției.
La data de 21.08.2007 pârâtul Ministerul Justiției a solicitat de asemenea respingerea ca inadmisibile, în principiu, a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de, și, în baza art.49 Cod procedură civilă.
La data de 06.09.2007, s-a mai formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către numita, aceasta solicitând acordarea acelorași stimulente ca și reclamanții, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
În ședința publică din data de 03.10.2007 instanța s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu formulate în prezenta cauză, prin admiterea în principiu a lor.
În cadrul aceleiași ședințe s-a discutat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, răspunzând de elaborarea proiectului de buget, potrivit Legii nr.500/2002.
În urma probelor administrate, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.635/CM din 10 octombrie 2007, admis acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând stimulente financiare neacordate potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că lata p. stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15.12.2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15/23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților și intervenienților în interes propriu de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
S-a apreciat astfel ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei anumite categorii de judecători cu vechime mică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată, în recursul formulat de Ministerul Justiției, că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale în materie și nu a avut în vedere că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
Nu s-a avut în vedere că ordonatorii de credite pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul să fie recompensat în același timp.
Avându-se în vedere că repartizarea stimulentelor s-a făcut conform normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea acestora, motivarea reclamanților nu subzistă, cu atât mai mult cu cât toți magistrații care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Pe de altă parte, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și l-a obligat să vireze fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Nu s-a avut în vedere că Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministrul Justiției și, ca urmare, nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat, conform legii bugetare anuale.
Se arată de asemenea că, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamanților pentru plata stimulentelor financiare, fără a se avea în vedere că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C din 15 decembrie 2005, s-a stabilit acordarea acestor stimulente doar judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, neîncălcându-se dispozițiile nr.OG137/31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Se arată astfel că, față de cele arătate, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, se constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că prin acordarea stimulentelor financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției s-au aplicat discriminatoriu prevederile Ordinului nr.1921/C din 15 decembrie 2005.
Prin acest ordin s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, iar potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea veniturilor pe beneficiari se face conform art.25 alin.3 din Legea nr.146/1997, în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul Ministerului Justiției nr.2404/C/2004.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în aceste norme rezultă că, criteriile de repartizare a stimulentelor au un caracter exemplificativ și nu limitativ, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul principal de credite trebuie să țină, în mod obligatoriu, cont de aceste criterii, vechimea în magistratură nefiind un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Norme.
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C din 15 decembrie 2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu între o categorie de personal cu atribuții similare.
Potrivit art.2 din nr.OG137/2000 alin.1, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, iar potrivit alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului când sunt justificate obiectiv.
Coroborând prevederile art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000 sus arătată, rezultă că legislația în domeniu anti discriminare interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajatori.
Rezultă astfel că stimulentele acordate de către pârâtul-recurent trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării.
Cum, în speță, acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, fiind dezavantajați astfel judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective pentru a beneficia de aceste stimulente, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 sus arătată, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unei categorii de magistrați.
Sentința instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat și urmează a fi respins.
Și recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, se constată că, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului, în sensul că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având-o ceilalți trei pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Critica pârâtului privind acordarea greșită de către instanță stimulentelor pentru toți judecătorii este de asemenea nefondată, având în vedere motivarea făcută în recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Față de cele arătate, ambele recursuri formulate de pârâți sunt nefondate și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.635/CM din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu, Florina Andrei
