Drepturi salariale (banesti). Decizia 4048/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1796/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4048/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, G, -, (), și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieîmpotriva sentinței civile nr.1341 din data de 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18735/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - despăgubiri - spor vechime".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, G, -, (), și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieși intimațiiParchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.05.2009, cerere din partea intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care solicită relații cu privire la perioada în litigiu; la data de 01.06.2009 s-a depus la dosar cerere din partea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care aduce la cunoștința instanței că intimații reclamați își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, împrejurare față de care arată că relațiile solicitate de instanță, prin adresa întocmită la data de 14.05.2009, pot fi obținute de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, iar la data de 02.06.2009, s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Curtea, în raport de relațiile depuse la dosar de către intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1341 din data de 22.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția necompetenței materiale; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive privind pe Ministerul Finanțelor Publice; a respins cererea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de legitimare procesuală; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, -, (), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București; a admis excepția prescrierii dreptului de acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei cuprinse între data încadrării fiecărui reclamant și 28.05.2004, a respins cererea în pretenții pentru această perioadă, ca fiind prescris dreptul la acțiune; a obligat pârâții la plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 28.05.2004-12.03.2007; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la cererea de chemare în garanție; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice; a obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce pârâților fondurile necesare plății despăgubirilor către reclamanți; a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția necompetenței materiale, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 284 și 295 din Codul muncii, raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de muncă, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul a constatat că a fost învestit cu un conflict de muncă, așa cum este definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariatul și angajatorul.
Cu privire la excepția prescripției au fost avute în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art. 9 alin.4 din OG83/2000, orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceeași formulare regăsindu-se și în art. 50 din OUG 177/2002, însă art. 31 din Legea 50/1996 nu conține o dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementar, deci în vigoare după adoptarea lor.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare, definit ca un ansamblu organizat în părți componente care, păstrându-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată și conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată chiar în cadrul corpului magistraților, din moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute după includerea în această categorie profesională.
A fost reținut și argumentul reclamanților, în sensul că, prin eliminarea sporului vechime, categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a continuat să beneficieze de acordarea sporului, după intrarea în vigoare a actelor normative menționate mai sus. De altfel, toate categoriile profesionale beneficiază de spor de vechime, excluderea magistraților constituind o încălcare a principiului egalității de tratament, consacrat de art. 5 Codul muncii.
Prin decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art. 329 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor pe cererea de chemare în garanție, s-a reținut că s-au analizat prevederile HG386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, art.2 alin.2 din acest act normativ stabilind că Ministerul Economiei și Finanțelor are funcția de reglementare și sinteză prin elaborarea cadrului normativ instituțional necesar realizării obiectivelor strategice în domeniul finanțelor publice, elaborând și implementând politica bugetară și fiscală a Guvernului
În plus, Ministerul Economiei și Finanțelor analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare/administrare a fondurilor și patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere și aprobare proiecte de acte normative, care să conducă la îmbunătățirea procesului de programare si execuție bugetară, aprobă prin delegare de competente anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare - atribuție pe care urmează să o exercite și in ceea ce privește rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezultate din situația de discriminare. Astfel, s-a reținut că pârâtul are un rol decisiv - stabilit prin propria lege de organizare si funcționare - cu privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare, delegarea sa de competență urmând să acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, în speță, Ministerul Public.
A mai reținut instanța de fond că, în exercitarea, atribuțiilor sale, colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice si celelalte organisme in vederea realizării obiectivelor strategice bugetare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanții și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului,recurenții-reclamanțiau arătat că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la despăgubiri în sumă echivalentă sporului de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2004-12.03.2007 (data intrării în vigoare a Legii 45/2007), calculat în funcție de indemnizația de încadrare brută lunară, în raport de intervalul lucrat de fiecare reclamant, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate pentru aceste sume până la data plății efective, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație.
Recurenți au apreciat că sentința atacată este nelegală întrucât, deși am cerut prin acțiune dobânda legală calculată pentru sumele reprezentând vechimea în muncă până la data plătii efective iar în concluziile scrise depuse la dosar au cerut reactualizarea cu indicele de inflație instanța nu s-a pronunțat asupra acestor cereri.
Conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii neplata drepturilor salariale determină obligarea angajatorului la daune interese. Raportat la aceste dispoziții legale dar și în baza principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, recurenții au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor, reactualizate în raport de rata inflației, aplicată până la data efectivă a plătii.
Totodată, în baza prevederilor art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, nr.OG 77/2003 și Legea nr. 27/2004, s-a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost ea formulată și precizată, în sensul obligării pârâților la plata dobânzii legale calculate la data plății efective, conform dispozițiilor nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, precum și la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiea arătat că, față de dispozițiile Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 înaltei Curți de Casație și Justiție, înțelege să critice hotărârea instanței de fond doar pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor constând în despăgubiri reprezentând sporul de vechime cu indicele de inflație.
Astfel, recurentul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata sumelor constând în despăgubiri reprezentând sporul de vechime, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 486/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație sau despăgubiri - nu se justifică.
Au fost invocate atât dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, precum și prevederile art. 29 alin.3 din același act normativ, din interpretarea cărora rezultă că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație ori despăgubiri, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
În cauză, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație și a despăgubirilor fiind lipsită de cauză juridică.
În plus, a mai susținut recurentul, a se efectua calculul și plata sumelor în modalitatea solicitată de reclamanți și admisă prin sentința instanței de fond ar fi similar aplicării unui spor la un alt spor, ceea ce este lipsit de temei legal, putând constitui o îmbogățire fără justă cauză, prin încălcarea prevederilor legale în materia salarizării judecătorilor și procurorilor.
În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivat de faptul că reclamantele -, -, și au beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani în perioadele 31 ianuarie 2006 - 12 martie 2007 (pentru reclamanta ), 25 iunie 2004 - 23 mai 2005 (pentru reclamanta -), 9 august 2005 - 1 martie 2007 (pentru reclamanta ) și 27 martie 2006 - 1 mai 2007 (pentru reclamanta ).
Astfel, având în vedere dispozițiile Legii nr. 19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani plata indemnizației se efectuează de către casele de asigurări sociale si nu de către instituția angajatoare, deoarece în această perioadă raporturile de muncă dintre beneficiar și angajator sunt suspendate.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a luat în considerare cererea de introducere în cauză a pârâților Ministerul Afacerilor Externe (referitor la pretențiile reclamantei ) și Direcția de Investigare a Organizate și Terorism (referitor la pretențiile reclamanților G și -) formulată prin întâmpinare, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului Ministerul Public - Parchetul lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea constată că este întemeiată critica adusă sentinței instanței de fond în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere al acțiunii introductive privind plata dobânzii legale calculată pentru sumele reprezentând vechimea în muncă până la data plătii efective.
Însă, în mod corect, Tribunalul nu a acordat reactualizarea cu indicele de inflație, câtă vreme această cerere a fost formulată doar prin concluziile scrise.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 alin. 1 din Codul civil, "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală", iar în conformitate cu prevederile alin. 2 ale aceluiași text legal, "aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
În aplicare dispozițiilor legale evocate, Curtea va obliga pârâții către reclamanți, în raport de perioada de încadrare, la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate în cauză de la data introducerii acțiunii la data plății efective.
Nu poate fi primită apărarea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia o astfel de dispoziție este lipsită de cauză juridică și conduce la stabilirea în sarcina sa a unei obligații imposibil de executat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, iar în conformitate cu prevederile art. 4 din același act normativ, "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
În ce privește recursul declarat de recurentulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că nu poate fi primită critica potrivit căreia instanța de fond a dispus în mod nelegal plata sumelor constând în despăgubiri reprezentând sporul de vechime,actualizate cu indicele de inflație, câtă vreme sentința atacată nu cuprinde o asemenea dispoziție.
Cât privește cererea de introducere în cauză a DIICOT, a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a Ministerului Afacerilor Externe, în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate fi primită, câtă vreme nu există nici un text legal în baza căruia să se poată proceda în acest sens.
Astfel, în procesul civil, potrivit principiului disponibilității, cadrul procesual îl stabilește reclamantul.
Introducerea în cauză a oricărui terț nu se poate face decât strict în formele procedurale prevăzute de lege. Mai precis, un terț poate fi atras într-un proces pe calea cererii de chemare în judecată a altei persoane (art. 57-59 proc.civ.), a cererii de chemare în garanție (art. 60-63 proc.civ.) și a arătării titularului dreptului (art. 64-66 proc.civ.), însă, cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu întrunește cerințele nici uneia dintre formele procedurale enumerate mai sus. Singura dintre acestea care ar fi mai apropiată de intenția pârâtului este chemarea în judecată a altei persoane, dar aceasta presupune ca terțul chemat în judecată - DIICOT, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Afacerilor Externe - să poată invoca aceleași drepturi ca și reclamantul, ceea ce în mod evident nu este cazul în prezenta pricină.
Însă, este întemeiată critica recurentului potrivit căreia acesta nu are calitate procesuală pasivă în privința intimatei reclamante lațic - pentru perioada 1.09.2006 - 12.03.2007, cât a fost detașată la Ministerul Afacerilor Externe.
Se reține că detașarea are ca efect suspendarea raportului de muncă (în speță un raport juridic de muncă atipic) dintre salariat și unitatea care îl detașează și încadrarea temporară a salariatului respectiv la unitatea la care este detașat. Pe această perioadă, prestarea muncii în favoarea unității care l-a detașat și plata salariului de către aceasta sunt suspendate.
Prin urmare, angajatorul la care este detașat salariatul este obligat să îi plătească acestuia salariul și să îi acorde toate celelalte drepturi de detașare, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Codul muncii.
Așadar, pentru perioada 1.09.2006 - 12.03.2007, acțiunea reclamantei lațic - urmează a fi respinsă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea va admite și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în privința reclamanților pentru perioada 01.01.2007-12.03.2007 (cât a funcționat la Judecătoria Vălenii d Munte ), () 10.05.2006 când a fost eliberată din funcție prin demisie -12.03.2007, pentru perioada 28.05.2004-18.01.2005 (pe perioada detașării la ANPCA), pentru perioada 28.05.2004-15.08.2005 (întrucât a fost numit în funcția de procuror stagiar începând cu această din urmă dată) și lolanda 28.05.2004-01.10.2005 (cât a funcționat ca avocat), urmând să respingă acțiunea menționaților reclamanți pentru respectivele intervale de timp ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cum DIICOT este organizată ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care păstrează calitatea de ordonator principal de credite, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea recurentului în sensul că nu ar avea calitate procesuală pasivă în privința intimaților reclamanți G și -.
În raport de dispozițiile nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și ale art. 51 din Codul muncii, din care rezultă că, în cazul în care salariatul solicită concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și îndeplinește condițiile pentru acordarea acestuia, pe perioada concediului raporturile de muncă se suspendă, salariata urmând să beneficieze de o indemnizație, care se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, C constată ca fiind neîntemeiată cererea reclamantelor pentru perioada 27.03.2006- 12.03.2007, pentru perioada 9.08.2005-01.03.2007, pentru perioada 21.08.2006 -12.03.2007 și pentru perioada 25.08.2004-23.05.2005 privind plata sporului de vechime.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul celor arătate mai sus.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulată de recurenții, G, -, (), și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieîmpotriva sentinței civile nr.1341 din data de 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18735/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
Admite recursul formulat de către recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește pe reclamanții: lațic - pentru perioada 1.09.2006 - 12.03.2007, pentru perioada 01.01.2007-12.03.2007, () pentru perioada 10.05.2006-12.03.2007, pentru perioada 28.05.2004-18.01.2005, pentru perioada 28.05.2004-15.08.2005, lolanda pentru perioada 28.05.2004-01.10.2005 și respinge acțiunea acestor reclamanți pentru aceste intervale de timp ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantele pentru perioada 27.03.2006-12.03.2007, pentru perioada 9.08.2005-01.03.2007, pentru perioada 21.08.2006-12.03.2007, pentru perioada 25.08.2004-23.05.2005.
Obligă pârâții către reclamanți, în raport de perioada de încadrare, la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate în cauză de la data introducerii acțiunii la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./05.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
