Drepturi salariale (banesti). Decizia 411/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 411/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtaBANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA,cu sediul în B, str.-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1136 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 27.02.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română SA pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată la plata sumelor reprezentând participarea la profit pentru anul 2006 și plata primelor în limita de 10% din fondul de salarii trimestriale aferente anului 2006 către reclamantă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei, deținând funcția de șef-serviciu al Departamentului Administrare, Linii și Programe, Piețe de Capital, până la data de 1 februarie 2007, menționând în același timp că propunerea cu privire la pensionarea ei a fost făcută la 01 februarie 2006, însă a lucrat efectiv până la 1 februarie 2007, în baza aprobării dată de conducerea pârâtei.
Reclamanta a susținut că, potrivit Contractului Colectiv de Muncă (- în continuare), anexa nr. 1, art. 19 alin. 1, pentru activitatea desfășurată în anul 2006, personalul SA beneficiază de stimulente din fondul de participare la profitul societății, în limita a 10% din profitul anului 2006.
Cu toate acestea, deși în întregul an 2006 fost în activitate, fără nici un fel de întrerupere și a îndeplinit corespunzător toate sarcinile de serviciu care îi reveneau, obținând, pentru activitatea desfășurată, calificativul,foarte bine", reclamanta nu a beneficiat de stimulentele din fondul de participare la profit pentru acel an decât în sumă de 1949 lei, ceea ce reprezintă circa 22% din stimulentele acordate celorlalți salariați ai, care au deținut aceeași funcție de șef de serviciu.
Aceeași situație a invocat-o reclamanta și în ceea ce privește primele care i se cuveneau pentru anul 2006.
În acest sens a susținut că în s-a prevăzut la art.59 că, în vederea cointeresării salariaților băncii pentru obținerea de rezultate deosebite în activitate, aceștia beneficiază de premii în limita a 23% din fondul de salarii, cu respectarea prevederilor din anexa nr.1- Salarizarea Personalului din
Reclamanta a susținut că i-a fost încălcat dreptul acordării acestor premii de către pârâtă, cu motivarea că nu i se cuvin, deoarece era pensionară, aceasta în pofida faptului că premiile erau acordate pentru o perioadă de timp în care reclamanta desfășurase activitate la pârâtă în calitate de salariat și fără să existe vreun impediment care să conducă la excluderea ei de la plata acestora.
S-au invocat prevederile art. 19 alin. 4 lit.c din, anexa 1, potrivit cărora beneficiază de premii în limita a 23% din fondul de salarii și persoanele care s-au pensionat în condițiile art. 56 lit. d din Codul Muncii, adică la vârsta standard și pentru un stagiu minim de cotizare pentru pensionare s-au, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, situație în care se încadrează reclamanta având în vedere decizia ei de pensionare nr.-/8 iunie 2006.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la achitarea diferenței de sumă care reprezintă stimulente din fondul de participare la profit și primele cuvenite pe anul 2006, actualizată în raport cu indicele de inflație, de la nașterea drepturilor și până la data plății efective.
Pârâta a formulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și a invocat următoarele apărări:
Participarea la profit pentru anul 2006 este reglementată de prevederile nr.7050/2006, iar în anexa 1, art.19 alin.1 lit.c a acestuia se prevede că, pentru activitatea desfășurată în anul 2006, personalul beneficiază de stimulente din fondul de participare la profitul societății în limita a 10% din profitul anului 2006, conform prevederilor acestui contract, a reglementărilor legale și a deliberărilor potrivit limitelor de autoritate și cu respectarea competențelor în materie de personal.
În acord cu alin. 4 lit. c al aceluiași articol, beneficiază de prime și persoanele care s-au pensionat în condițiile art.56 lit.d Codul Muncii și ale căror contracte individuale de muncă au încetat conform prevederilor art.61 lit.e Codul Muncii.
În spiritul respectării reglementării contractuale menționate, reclamanta a primit suma de 2.599 lei brut, cu titlu de participare la profit pentru anul 2006, iar deliberarea cu privire la suma acordată a revenit persoanelor cu atribuții de conducere implicate în activitatea reclamantei, singurele în măsură să aprecieze cuantumul stimulentelor care i se cuveneau acesteia.
Suma acordată reclamantei a reprezentat componenta fixă a participării la profit, care s-a acordat tuturor salariaților, independent de rezultatele în muncă ale acestora, sume mai mari acordându-se numai angajaților cu rezultate excepționale, demonstrabile, în cazul reclamantei neregăsindu-se nici un fel de propunere în acest sens.
S-a invocat lipsa de fundament a cererii reclamantei cu privire la primele cuvenite pentru anul 2006, sens în care s-a susținut că, potrivit aplicabil, reglementarea convențională a premiilor și stimulentelor aferente anului 2006 la nivelul SA este cu totul alta decât cea invocată de către reclamantă, că primele se pot plăti în anumite condiții de realizare a indicatorilor de performanță, atât la nivel de unitate, cât și la nivel individual (de salariat), că acestea nu reprezintă un beneficiu acordat automat, după cum susține reclamanta și că primele se pot plăti numai salariaților, nu și foștilor salariați.
Mai mult decât atât s-a susținut de către pârâtă în cuprinsul art. 20 alin. 9 al anexei 1 la. s-a prevăzut faptul că, ținând cont că prima nu este un drept apriori sau obligatoriu care se acordă fiecărui salariat, ci un mod de stimulare și de cointeresare, premierea salariaților se face în raport de rezultatele obținute în unitate de fiecare în parte, precum și de rezultatele financiare la nivel de SA.
A avea calificativul,foarte bine" pentru activitatea desfășurată echivalează cu o îndeplinire conștiincioasă și în bune condiții a sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului și nu neapărat o îndeplinire peste limitele normale a atribuțiilor, care să conducă la nașterea dreptului de a beneficia de o primă. Rezultatul evaluării,foarte bine" reprezintă calificativul acordat majorității salariaților.
Pentru toate aceste considerente s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
La dosar au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: decizia nr.1-/8.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii V, carnetul de muncă al reclamantei, adeverința nr.7291/19.03.2007 eliberată de Casa de Pensii a Municipiului B, adresele nr.1945/15.08.2006 și 4585/27.12.2006 eliberate de SA, contractul colectiv de muncă înregistrat la nivel de SA sub nr.7050/22.12.2006, adresa nr. DJ 7133 i/29.08.2008 a SA, adresa nr.-507/1.02.2007 a Direcției Resurse Umane a SA, extras din procesul - verbal nr.3/21.02.2007 al Consiliului de Supraveghere al SA, nota nr. - 1553/2.04.2007 a SA, hotărârea adoptată de AGA - SA în ședința din 23 aprilie 2007.
Prin sentința civilă nr.1136 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă - Conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Banca Comercială Română SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei diferența de sumă reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit și primele în limita de 10% din fondul de salarii trimestriale pe anul 2006, toate actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective și a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a desfășurat activitate în cadrul societății bancare pârâte, iar prin decizia nr.-/8.06.2006 a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.
Astfel cum a susținut reclamanta și a fost confirmat de către pârâtă prin întâmpinarea depusă, cu toate că fusese emisă decizie de pensie pentru reclamantă, cu acordul pârâtei, cea dintâi a continuat activitatea în folosul SA până la data de 1 februarie 2007.
Reclamanta a deținut în cadrul societății pârâte angajatoare funcția de șef al serviciului Administrare, Linii și Programe, Piețe de Capital până la data la care a încetat activitatea definitiv la societatea angajatoare.
Potrivit prevederilor art.19 din CCM ( fila 27 dosarului), salariații băncii au, printre alte drepturi, și pe acela de a beneficia de indexări, compensări, precum și de sporuri la salariul de bază brut lunar, potrivit dispozițiilor legale și potrivit reglementărilor interne ale băncii.
La același art.19, la lit. q s-a prevăzut și dreptul salariaților băncii de a beneficia de acordarea unui stimulent care reprezintă echivalentul salariului de bază brut lunar avut la data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat de la începutul anului în SA, cu ocazia sărbătorilor de C și de Anul, în funcție de posibilitățile financiare ale băncii.
Potrivit dispozițiilor art.59 ale CCM (fila 42 dosarului), în vederea cointeresării salariaților băncii pentru obținerea de rezultate deosebite în activitate, aceștia beneficiază de premii în limita a 23% din fondul de salarii, cu respectarea prevederilor din Anexa nr.1 - Salarizarea Personalului din SA.
În Anexa nr.1 - Salarizarea Personalului din SA s-a prevăzut la art.17 că, în vederea stimulării salariaților prin aportul direct al acestora la realizarea obiectivelor băncii în condiții de eficiență și competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanță stabiliți pentru fiecare unitate, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, dacă țintele financiare ale SA s-au atins, se plătesc premii în limita a 23% din fondul de salarii plătit trimestrial.
Potrivit art.19 alin.1 (fila 63 a dosarului), pentru activitatea desfășurată în anul 2006, personalul SA beneficiază de stimulent din fondul de participare la profitul societății în limita a 10% din profitul anului 2006, conform prevederilor CCM, conform reglementărilor legale și a deliberărilor potrivit limitelor de autoritate și cu respectarea competențelor în materie de personal.
La același articol s-a prevăzut la alin.3 că nu beneficiază de participare la profit persoanele care nu mai au calitatea de salariat la data plății acestui drept, iar la alin.4 s-a prevăzut că, prin excepție de la prevederile alin.3, beneficiază de participare la profit, printre alte categorii de persoane, și cele care s-au pensionat în condițiile art.56 lit. d Codul Muncii sau ale căror contracte individuale de muncă au încetat în conformitate cu prevederile art.61 lit. e Codul Muncii.
La alin.5 al aceluiași articol s-a stipulat că prevederile alin.3 și 4 se aplică raportat la perioada de referință, respectiv anul 2006 pentru care se acordă participare la profit și raportat la anul în care se plătește participarea la profit, respectiv anul 2007, până la data plății.
În ceea ce o privește pe reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta a desfășurat, după emiterea deciziei ei de pensionare, activitate în temeiul unui raport juridic de muncă în folosul societății bancare pârâte ceea ce îi conferă acesteia, pentru perioada 1 februarie 2006 - 1 februarie 2007 calitatea de salariat al pârâtei.
În aceste condiții, reclamanta era îndreptățită să beneficieze de dispozițiile art.19 din Anexa nr.1 la CCM.
În ceea ce privește susținerea pârâtei, în sensul că salariații R, chiar dacă au fost evaluați cu calificativul de "foarte bine", nu beneficiază toți de premiile în limita a 10% și de stimulentul în limita a 23% din fondul de salarii deoarece este atributul exclusiv al conducerii societății bancare să aprecieze cuantumul concret în fiecare caz în parte în funcție de standardul profesional al fiecărui salariat și de criteriile de excelență privind activitatea desfășurată, tribunalul constată că această apărare nu poate fi primită deoarece ar însemna ca lăsarea exclusiv la aprecierea conducerii societății bancare a acordării drepturilor bănești stimulatorii prevăzute în CCM ar putea conduce la aplicarea discreționară a acestui drept fără ca să se poată verifica de către instanță dacă modul de aplicare a prevederilor anexei la CCM s-a făcut sau nu legal.
În condițiile în care reclamanta a beneficiat de o evaluare profesională în urma căreia i s-a acordat calificativul de "foarte bine", iar pârâta nu a adus alte argumente care să justifice diminuarea cuantumului sumelor care i s-ar fi cuvenit potrivit prevederilor din anexa la CCM, reprezentând participare la profit pentru anul 2006 și primă în limita de 10% din fondul de salarii trimestriale aferente anului 2006, tribunalul constată că nu a existat nici un motiv obiectiv care să impună această diminuare.
Sub aspectul obligării pârâtei la plata actualizată cu indicele de inflație a tuturor sumelor, tribunalul a constat că aceasta se impune a se acorda pentru o reparare integrală a prejudiciului material suferit de reclamantă, având în vedere împrejurarea că puterea economică de cumpărare a monedei naționale s-a diminuat în timp și că valoarea acesteia este mai mică odată cu trecerea timpului și s-a luat act de declarația făcută de reclamantă prin apărătorul acesteia în ședința de judecată, cu prilejul concluziilor puse pe fond, în sensul că nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, în termen legal a declarat recurs pârâta Banca Comercială Română, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în termeni general dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de executare, deoarece nu a determinat cuantumul exact al sumelor solicitate de către intimata-reclamantă, dispozitivul fiind ambiguu;
- cu privire la capătul de cerere privind participarea la profit, instanța trebuia să stabilească numai componenta variabilă, deoarece intimata-reclamantă a primit partea fixă, iar referitor la prime, dispoziția din contractul colectiv de muncă are caracter de recomandare și nu reprezintă o obligație pentru recurenta-pârâtă, așa cum în mod nelegal a stabilit prima instanță, în funcție de parcurgerea anumitor criterii, iar fondurile sunt în limită de 10%, însă la nivelul tuturor salariaților și nu numai al intimatei-reclamante, cum greșit s-a pronunțat prima instanță.
Deși recurenta-pârâtă a numerotat criticile din recurs de la 1 la 4, practic criticile 3 și 4 nu fac decât să le reia pe primele două, situație față de care Curtea le-a grupat în două critici principale.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul capăt de cerere, din acțiunea formulată de către intimata-reclamantă, instanța a constatat îndreptățirea acesteia la participarea fondului de profit, conform dispozițiilor art.19 din Anexa nr.1 la contractul colectiv de muncă și în consecință a admis acțiunea, în termeni generali și fără a preciza în mod expres care este suma de bani de care intimata-reclamantă trebuie să beneficieze în mod concret.
Aceeași situație se regăsește și în admiterea capătului doi din acțiune, cu privire la primele aferente anului 2006, fără o verificare a temeiului legal al acordării acestora și fără administrarea unor probe esențiale.
În ambele cazuri instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, privind rolul activ al magistratului și nu s-a intrat în cercetarea fondului.
În această situație, instanța de fond trebuia să dispună obligatoriu efectuarea unei expertize contabile care să ia în considerare apărarea constantă făcută de către recurenta-pârâtă și înlăturată fără temei de către instanță, potrivit cu care intimata-reclamantă deja a primit componenta fixă a participării la profit pe anul 2006, fiind îndreptățită astfel numai la componenta variabilă.
Expertiza era necesară și referitor la primele aferente anului 2006 care nu trebuiesc acordate automat tuturor persoanelor care au avut calificativul de foarte bine și care nu trebuiesc privite ca o obligație în sarcina recurentei-pârâte, știut fiind că fondul de premiere se acordă numai persoanelor care au realizat obiectivele băncii în condiții de eficiență și competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanță stabiliți pentru fiecare unitate în parte, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, având ca finalitate evidentă stimularea salariaților care au obținut rezultate de excepție.
Prima instanță trebuia deci să verifice în concret prin efectuarea expertizei contabile dacă intimata-reclamantă a satisfăcut toate aceste cerințe pentru ca ulterior să poată beneficia de fondul de prime aferent anului 2006, care așa cum rezultă în mod expres din contractul colectiv de muncă este valabil pentru toți salariații, cu alte cuvinte reprezintă un fond comun, și nu unul aflat în mod exclusiv la dispoziția reclamantei.
Activitatea de judecată a instanței presupune aplicarea cu prioritate a principiilor de bază ale procesului civil, între care se află și acela al asigurării dreptului la un proces echitabil.
În practica CEDO se reține că, convenția nu-și propune să garanteze drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt într-adevăr examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor părților, iar rolul activ al instanței de judecată intră în aceste exigențe, situație care se verifică compatibilitatea convenției cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice.
Cum prin neadministrarea probelor obligatorii și neexaminarea cererilor cu care a fost investită de către părți, instanța nu a intrat în cercetarea fondului, și față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, potrivit cu care în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, Curtea în baza dispozițiilor art.312 pct.5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă și va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1136 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind domiciliată în Rm.V,-, județul V sau la avocat B cu sediul în Rm.V, str.- -, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./9.03.2009
EM/GM./4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
