Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 389/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanta și de intervenienții în nume propriu, OG, împotriva sentinței civile nr.1309/CM din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul-reclamant și recurenții-intervenienți, în baza împuternicirii avocațiale nr.42/2009 emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și avocat pentru intimata-pârâtă P, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual de avocatură - Baroul Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă depune la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru recurentul-reclamant și recurenții-intervenienți, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Avocat pentru intimata-pârâtă având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut și oral. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " " pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îi acorde drepturile salariale cuvenite în urma concedierii potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă și ale planului social, respectiv cele 4 salarii la care se adaugă alte 15 salarii, precum și celelalte drepturi prevăzute de actele menționate.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a fost salariata societății pârâte și a fost concediată prin decizia nr.146/2006 la data de 6 martie 2006.
Drepturile bănești solicitate sunt reglementate de art.50 din contractul colectiv de muncă și de planul social întocmit în baza acestuia.
La data de 15 mai 2008, numiții, și, au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând obligarea pârâtei - la plata acelorași drepturi salariale restante, precum și la restituirea sumelor reținute ilegal cu titlu de contribuție pentru asigurărilor sociale de sănătate la indemnizația de concediere acordată în baza planului social, cu cheltuieli de judecată.
Titularii cererii au arătat că sunt salariații pârâtei, iar la datele de 16.08.2006, 24.02.2006 și 28.06.2006 au fost concediați pentru motive care nu țin de persoana acestora.
La concediere, pârâta le-a acordat numai indemnizația de 15 salarii prevăzută de planul social, nu și indemnizația de 4 salarii reglementată de art.50 din contractul colectiv de muncă.
Pârâta a considerat în mod greșit că această din urmă indemnizație este inclusă în indemnizația prevăzută de planul social.
Adevărul este altul deoarece indemnizația prevăzută de art.50 din contractul colectiv de muncă s-a mărit de la 4 salarii pe anul 2006 la 5 salarii pe anul 2007. Aceasta înseamnă că se acordă separat de indemnizația prevăzută de planul social.
În fine, se susține că indemnizația acordată reclamanților în baza planului social a fost redusă nejustificat prin reținerea, deși din suma plătită trebuia reținut numai impozitul.
Completând acțiunea, reclamanta a solicitat la data de 15 mai 2008, restituirea reținut la indemnizația prevăzută de planul social de 15 salarii, cu privire la care a precizat că i-a fost achitată de către unitate.
A invocat în susținerea cererii aceleași motive arătate mai sus.
O cerere cu același obiect întemeiată pe aceleași motive este formulată de astă dată de intervenienții, OG, și împotriva pârâtei -
Prin întâmpinare, pârâta - a formulat următoarele apărări:
Reclamanții și intervenienții au fost concediați în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și ca urmare a unui plan de concediere colectivă.
sociale au prevăzut plăți compensatorii pentru salariații ce urmau a fi disponibilizați, în cuantum net și cu mult mai mari decât compensațiile prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă.
În relația dintre planul social și contractul colectiv de muncă, cel dintâi are prevalență constituind legea specială, în timp ce contractul colectiv de muncă reprezintă dreptul comun.
Printr-un amendament la planul social încheiat între patronat și sindicate la data de 25.09.2006, s-a stabilit că voința comună a părților la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planurilor sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
sociale semnate începând cu etapa a III-a de restructurare, respectiv cu data de 11.12.2006, au prevăzut acest aspect.
Reclamanții încearcă să speculeze prevederea ultimului alineat al art.46 din contractul colectiv de muncă, în care se stabilește că dispozițiile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social.
În realitate, textul instituie obligativitatea existenței unui plan social care să detalieze, ca urmare a negocierilor dintre părți, nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestora.
Unitatea a achitat reclamanților și intervenienților plățile compensatorii, așa cum au fost negociate prin planul social și prin actul adițional la planul social din 3.01.2007.
Cererile de intervenție în interes propriu au fost admise în principiu, prin încheierea pronunțată de tribunal în ședința publică din 18.09.2008.
Prin sentința civilă nr.1309/CM/20.11.2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta și intervenienții au fost salariații societății pârâte până în anul 2006, însă fiecare dintre aceștia a primit câte o decizie de încetare a raporturilor de muncă dintre părți potrivit art.65 și 66 din Codul muncii.
La art. 6 din deciziile de concediere s-a prevăzut că indemnizația de concediere ce va fi acordată salariaților cu respectarea art. 46 din contractul colectiv de muncă completat cu prevederile planului social, este în sumă fixă, ținându-se seama de vechimea în, în și în domeniul petrolului a fiecăruia dintre reclamanți.
Prin prezenta acțiune reclamanta și intervenienții susțin că nu li s-au acordat în mod corect atât cele 4 salarii compensatorii potrivit art.46 din contractul menționat, cât și cele 15 salarii compensatorii prevăzute de planul social.
Potrivit art. 46 din contractul colectiv de muncă, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu net; de la 3 la 10 ani - 2 salarii medii nete; de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete; peste 15 ani - 4 salarii medii nete. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul. Prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
La data de 18.04.2006 reprezentanții celor două sindicate și reprezentanții patronatului se întâlnesc și elaborează planul social privind etapa de restructurare iulie 2006 și măsurile sociale ce o însoțesc. Astfel, la pct. 2 al acestui plan social, se prevede că societatea va acorda salariaților plăți compensatorii după cum urmează: 0,5-5 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 10.631 lei net; 5-15 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 15.947 lei net; peste 15 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 19.933 lei net.
Ulterior, la data de 21.09.2006, aceleași părți încheie un amendament la acest plan social, în care se confirmă faptul că în redactarea punctelor 2 și " financiare", voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 46 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planurilor sociale cu cele acordate în baza articolului menționat.
Potrivit art.969 Cod civil, întrucât voința părților a fost de a nu se cumula indemnizațiile respective, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată atât acțiunea formulată de către reclamantă, cât și cererile de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanta și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Soluția instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, deoarece nu s-a ținut seama de faptul că prevederile planului social se completează cu prevederile contractului colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că dispozițiile unuia se întregesc cu ale celuilalt.
Amendamentul invocat în apărare de unitate nu poate produce efecte față de recurenți, câtă vreme la data semnării acestuia raporturile de muncă nu mai erau în ființă.
Că este așa, susțin recurenții, o demonstrează și faptul că pentru anul 2008, s-a prevăzut expres că indemnizația plătită în baza planului social, exclude plata altei indemnizații de concediere.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar că încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamantei și intervenienților a operat prin concedieri efectuate în tranșe, din motive ce nu țin de persoana salariatului.
Într-o primă etapă de restructurare a unității au fost concediați și.
A urmat etapa de restructurare iulie 2006 în care au fost concediați, și.
Art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate modificat prin actul adițional înregistrat la A sub nr.5254/79/30.06.2005, precum și în forma în vigoare din 23.06.2006, stabilind drepturile bănești ce se vor acorda salariaților pentru acest fel de concediere, prevede o indemnizație de concediere care, în funcție de vechimea îndeplinită, nu poate avea un cuantum mai mic decât un salariu mediu net, două salarii medii nete, trei salarii medii nete, respectiv patru salarii medii nete.
Pornindu-se de la această indemnizație minimă de concediere - astfel denumită de părți - ce nu poate avea cuantumul mai mic decât al unui salariu mediu net, dacă se îndeplinește condiția de vechime, la art. 46 alin. (2) s-a prevăzut ca stabilirea valorii exacte a acestei indemnizații să se facă prin negociere cu sindicatul.
cu sindicatul s-au concretizat în planurile sociale întocmite pentru fiecare dintre tranșele de restructurare, planurile completând numai sub aspectul stabilirii valorii efective a indemnizației de concediere și a termenului de plată prevederile art. 46 din contractul colectiv de muncă.
Astfel, acordul privind prima etapă de restructurare încheiat în baza art.46 alin.3 din contractul colectiv de muncă stabilește valoarea efectivă a indemnizației de concediere la 10.631 lei net, 15.946,5 lei net, 19.990 lei net pe perioade de vechime, precum și termenul de efectuare a plății.
Altfel spus, sunt detaliate condițiile concrete de plată a drepturilor bănești acordate prin negocieri la concediere, fie că sunt denumite indemnizație de concediere sau plăți compensatorii.
Aceleași elemente vizând plata efectivă a drepturilor bănești la concediere sunt fixate și pentru a doua etapă de restructurare prin planul social încheiat între conducerea " " și sindicate la data de 18.04.2006.
Concluzia instanței de fond în sensul că indemnizația de concediere și plățile compensatorii nu se cumulează, cele din urmă constituind în realitate lichidarea sau stabilirea valorii exacte a indemnizației de concediere este rezultatul aplicării corecte a regulilor de interpretare judiciară a clauzelor contractului colectiv de muncă.
De altfel, instanța de fond a dat eficiență și interpretării făcute de părțile contractului colectiv de muncă prin amendamentul din 21.09.2006, după intenția comună a acestora.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează critica formulată, nici alte motive de nelegalitate ce pot fi reținute din oficiu, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă și de recurenții-intervenienți, OG, împotriva sentinței civile nr.1309/CM din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta " "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./Tehnored./
2 ex./11.03.2009/Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
