Drepturi salariale (banesti). Decizia 4110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2883/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4110/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA B (SC SA), împotriva sentinței civile nr. 182 din 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la filele 7 și 13 dosar, lipsind intimații reclamanți,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Avocatul recurentei pârâte SC SA B, arată că societatea este în insolventă și depune la dosar înscrisuri în acest sens.
Din oficiu, în temeiul art.3041și art.306 alin.2 Cod procedură civilă ca motiv de ordine publică, Curtea pune în discuție nelegalitatea componenței completului de judecată care a soluționat fondul, față de împrejurarea că a fost inclus un judecător și un asistent judiciar, cărora le-au fost admise cererile de abținere la data de 04.02.2009.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 182/5.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții: și, moștenitoare a defunctului -, împotriva pârâtei B; a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești,reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și C,după cum urmează:, moștenitoare a defunctului --1483 lei, -5223 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentințele civile nr.70/16.01.2008 și 967/l2.02.2008, Tribunalul Teleorman, a admis în parte acțiunile civile ale reclamanților și,în calitate de moștenitoare a defunctului, formulate împotriva pârâtei SC""SRL - B și a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia drepturile salariale restante și neachitate, constând din prime de Paște și de C,calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta SC""SRL - a formulat recurs, criticând hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârilor recurate, în respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiate. Prin deciziile civile nr.2284/R/11.06.2008 și 2716/R/27.06.2008 Curtea B-Secția a VII-a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul formulat,a casat sentințele recurată și a trimis cauzele spre rejudecare aceleiași instanțe,subliniind că instanța a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, reținând necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamanților,în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă,cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu reclamanților.
În rejudecare, prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2008,instanța de fond a dispus întrunirea cauzelor civile nr.3081/87/30.11.2007 și 2752/87/03.12.2007 și efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate,raportul întocmit de către expertul fiind atașat la dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză,pârâta,prin apărător,opunându-se pe parcursul procesului la administrarea probei cu expertiză și susținând că nu este utilă soluționării cauzei,în condițiile în care pârâta nu datorează reclamanților drepturi salariale.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților și este în parte întemeiată, reținând că la stabilirea salariului pentru fiecare dintre reclamanți, nu au fost respectate prevederile art.128 și 29 din Contractul Colectiv de muncă pe anul 2005.
Astfel potrivit art.128 alin.5 din Contractul Colectiv de muncă pe care reclamanții își întemeiază cererile de chemare în judecată, în cadrul pârâtei salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar conform art.129 alin.1 salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază pe unitate conform art.128 a coeficienților minimi în funcție de nivelurile de pregătire.
De asemenea, potrivit art.129 alin.3 din Contractul colectiv de muncă, salariile individuale, se stabilesc prin negocieri cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în contract.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. (2) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. (1) din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. (1).
De altfel, salariul de bază mediu, la care se referă art. 168 alin. (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a, nu a fost luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizicei semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă", înregistrată la Comisia Paritar sub nr.22/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin (1) din contractele colective de muncă.
Potrivit raportului de expertiză, la stabilirea salariului pentru fiecare reclamant nu au fost respectate prevederile art.128 și 129 din Contractul colectiv de muncă, în sensul că salariile înregistrate în carnetele de muncă nu corespund cu cele care ar fi rezultat din aplicarea dispozițiilor anterior menționate,motiv pentru care expertul a concluzionat că în anii 2004-2007 suplimentările salariale nu au mai fost introduse în salariul de bază al reclamanților similar anului 2003 și nici nu s-au acordat acestora distinct ca părți variabile.
Astfel, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților însă numai în parte întrucât cuantumul drepturilor reprezentând diferențe salariale solicitat și calculat de reclamanți este mai mare decât cel calculat de expert și a admis în parte acțiunea și obligând pârâta la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale în cuantumul stabilit în raportul de expertiză respectiv de 5223 lei pentru reclamantul și 1483 lei pentru reclamanta,în calitate de moștenitoare a defunctului -.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă SC SA, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- rezolvarea greșită a cererii introductive, în sensul că motivarea instanței de fond este în contradicție cu probele administrate în cauză;
- interpretarea fundamental incorectă a disp. art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată nelegalitatea componenței completului de judecată care a soluționat fondul cauzei și anume Judecător și asistent judiciar, ambii având formulate cereri de abținere datate 4.02.2009 și admise prin încheierea de ședință pronunțată la aceeași dată, prin care s-a dispus înlocuirea acestora cu Judecător și Asistent judiciar.
Cum la data de 5.02.2009 aceștia au făcut parte din componența completului care s-a pronunțat asupra cererii introductive semnând atât minuta (fila 32 dosar fond-verso) cât și sentința civilă (fila 42 dosar fond), Curtea constată incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art.306 Cod procedură civilă alin.2 ce prevăd că "Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților", după cum s-a consemnat și în practicaua acestei decizii.
Față de cele constatate, în baza art.312 alin.2 și art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA reprezentată prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței civile nr.182/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, moștenitoare a defunctului -.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
