Obligație de a face. Decizia 4109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1864/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4109/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.55 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(3311/C/2008), în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 55/26.01.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus obligarea pârâților Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției să acorde reclamantei câte 3 zile de concediu de odihnă în plus față de cele acordate până în prezent, conform art. 79 din Legea nr. 303/2004 pentru anul 2008 și pentru viitor.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a acordat reclamantei un drept neprevăzut în actul normativ aplicabil în materia drepturilor și obligațiilor asistenților judiciari (Legea nr. 303/2004) și salarizării acestora (OUG nr. 27/2006);
- dispozițiile art. 79 și 111 din Legea nr. 304/2004 sunt de strictă interpretare și aplicare, având caracter special și aplicându-se cu prioritate față de cele de drept comun ale Codului Muncii;
- art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 instituie regula că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze privind drepturi de personal ce trebuie reglementate prin lege;
- durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul puterii judecătorești este reglementată de legislația specifică acestei categorii profesionale;
- ca atare, în mod greșit a reținut instanța că statutul asistenților judiciari nu este complet, motiv pentru care trebuie aplicate dispozițiile Codului Muncii;
- de altfel, dreptul la acordarea de zile în plus la concediul de odihnă nu este recunoscut prin legi speciale nici unei categorii profesionale din sistemul justiției;
- este adevărat că asistenții judiciari beneficiază de acordarea sporului pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, însă legea specială nu le recunoaște și dreptul la un număr de zile suplimentare la concediul de odihnă.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea acesteia în lipsă, conform art. 242 alineatul ultim proced. civ.
În baza art. 312 alineatul 1 teza a II-a și art. 304 pct. 9. proced. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare și a dispozițiilor art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat greșit atunci când a admis pretențiile deduse judecății, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
În calitate de asistent judiciar, intimata-reclamantă nu are și nu poate avea dreptul la un număr de zile în plus de concediu de odihnă.
Conform art. 79 alineatul 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, "judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare", iar potrivit art. 111 alineatul 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, "dispozițiile referitoare la concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători și procurori, se aplică și asistenților judiciari."
Coroborând conținutul acestor texte legale rezultă că asistenții judiciari sunt îndreptățiți să beneficieze de un concediu anual de odihnă de 35 zile lucrătoare.
Textele suscitate instituie excepții de la dreptul comun în materia concediului de odihnă anual, reglementată prin dispozițiile art. 139 și urm. din Codul Muncii. În același timp, ele au caracterul unor norme speciale, derogatorii de la legea generală din acest domeniu și care sunt de prioritară aplicațiune.
Fiind vorba despre astfel de norme juridice, ele sunt de strictă interpretare, căci excepția este de strictă interpretare, sens în care este și adagiul latin potrivit cu care "exceptio est strictissimae interpretationis". Ca atare, nu sunt susceptibile de a fi interpretate extensiv.
Caracterul lor excepțional și special, derogatoriu de la dreptul comun, nu permite să fie completate cu norme din dreptul comun, căci ar însemna să se încalce voința exprimată de legiuitor prin intermediul lor, aceea de a avea incidență doar în situațiile prevăzute prin ipoteza legală.
Rezultă de aici că intimata-reclamantă, ca beneficiară a efectelor decurgând din prevederile art. 111 alineatul 3 din Legea nr. 304/2004 și art. 79 alineatul 1 din Legea nr. 303/2004, nu are și nu poate avea și dreptul prevăzut de art. 142 din Codul Muncii, de a i se acorda încă cel puțin 3 zile în plus la concediul anual de odihnă, pentru că își desfășoară activitatea în condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.
Un asemenea drept ar fi putut fi recunoscut în favoarea ei doar dacă nu beneficia de un concediu anual de odihnă de 35 zile lucrătoare, prevăzut prin texte legale de strictă interpretare și s-ar fi aflat în situația de a i se acorda un concediu de odihnă în condițiile dreptului comun în materie.
Chiar dacă este adevărat că la fel ca întregul personal din sistemul autorității judecătorești, asistenții judiciari lucrează în condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, ei sunt îndreptățiți să beneficieze doar de sporul salarial acordat prin nr. 910/C/2007, nu și de zile în plus la concediul de odihnă. Pentru activitatea prestată în astfel de condiții, ei au dreptul doar la un spor salarial, neexistând o altă normă în vreun act normativ special prin care să li se acorde și zile suplimentare de concediu.
Sub acest aspect, trebuie avute în vedere considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Această decizie este obligatorie și pentru instanțele judecătorești conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, fiind aplicabilă și în situația din speță, întrucât nici o instanță de judecată din România nu este îndreptățită să procedeze la crearea de norme pe cale judiciară sau la aplicarea unor dispoziții cuprinse în alte acte normative, pentru a acorda drepturi speciale categoriilor profesionale în privința cărora nu există un text legal expres care să le confere atare drepturi. Într-o asemenea situație se află și intimata-reclamantă, care nu beneficiază de un text special care să-i recunoască dreptul pretins prin acțiune.
În raport de cele ce preced, este necesară admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 55/26.01.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./01.07.2009.
Jud.fond:,Gh.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
