Drepturi salariale (banesti). Decizia 4178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8136/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4178/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - "" - împotriva sentinței civile nr.5133 din data de 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18697/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-pârâtă - "" - prin apărător d-nul avocat cu împuternicire de reprezentare juridică atașată la fila 20 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr- și intimatul-reclamant prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 17 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/05.11.2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-pârâte - "" - întrebat fiind, arată că la acest termen nu este în măsură să facă dovada calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de recurs, sens în care apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.133 Cod proc. civ. Așa fiind, solicită acordarea unui termen pentru a se putea semna cererea de recurs de către reprezentantul legal al societății recurente.
Intimatul-reclamant prin avocat arată că se opune acordării unui termen în sensul solicitat de către recurenta-pârâtă prin avocat.
Curtea acordă părților cuvântul asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de recurs, ridicată din oficiu la termenul de judecată din 31.03.2009.
Intimatul-reclamant prin avocat arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2007 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.18697/3/LM/2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei - - la plata sumei de 34.801 lei, reprezentând drepturile salariale pentru perioada ianuarie 2005-decembrie 2006, la plata daunelor-interese pentru prejudiciul creat, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5133/23.06.2008 Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâta - - la plata către reclamant a sumei de 34800 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale aferentei perioadei ianuarie 2005-decembrie 2006, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la 28.05.2007 până la data plății. De asemenea, a obligat pârâta la 1000 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că între părți există raporturi de muncă începând cu data de 01.04.1997, în baza contractului individual de muncă nr.1286/01.04.1997. La data de 01.09.2004, prin acordul părților, materializat în actul adițional nr.3560/01.09.2004 la contractul individual de muncă, s-au modificat felul muncii, reclamantul ocupând funcția de director divizia a IV-a, precum și salariul, cuantumul negociat fiind de 33.457.125 ROL.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză s-a constatat, pe baza statelor de plată a drepturilor salariale întocmite de pârâtă în perioada ianuarie 2005-decembrie 2006, că reclamantul nu a încasat integral drepturile salariale, diferența dintre drepturile salariale cuvenite, potrivit cuantumului negociat de părți prin contractul individual de muncă, și cele încasate efectiv fiind de 38.400,14 lei.
Pârâta a argumentat plata unor sume diminuate față de cele stabilite prin contractul individual de muncă cu împrejurarea că volumul operațiunilor comerciale și posibilitățile financiare ale societății s-au redus, situație reglementată prin contractul colectiv de muncă valabil la nivelul unității, însă aceste argumente au fost înlăturate de tribunal.
Art. 39 alin.1 lit.a din Codul muncii reglementează dreptul salariatului la salarizare pentru munca depusă. Totodată, art. 154 din Codul muncii stabilește că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă părțile au convenit asupra cuantumului salariului cuvenit reclamantului. Capitolul VI din contractul individual de muncă prevedea clauza potrivit căreia executarea contractului se va face în baza prevederilor contractului colectiv de muncă negociat și semnat de patronat cu reprezentanții salariaților și în contextul respectării drepturilor și obligațiilor ambelor părți, precum și clauza potrivit căreia patronatul efectuează plata salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite în contract în funcție de posibilitățile financiare ale societății.
Tribunalul a mai reținut că, prin negociere colectivă, la nivel de unitate s-a stabilit că drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru și că salariul și sporul de vechime se acordă salariaților în funcție de realizarea volumului de operațiuni comerciale stabilite de către patronat. Astfel, potrivit textului contractului colectiv de muncă, valabil în anii 2005 și 2006, în situația nerealizării de către salariați a volumului de operațiuni comerciale stabilite de patronat într-o lună, salariul de bază și sporurile aferente se diminuează cu procentul de nerealizare, dar nu mai mult de 25%. Dacă situația nerealizării volumului de operațiuni comerciale apare și în luna următoare, salariul de bază și sporurile aferente se diminuează cu procentajul de nerealizare, dar nu mai mult de 40%. Dacă în lunile a treia, a patra și a cincea situația se menține, diminuarea va fi de 50%. În luna a șasea, unitatea își reduce personalul prin desființarea postului deținut de salariatul respectiv.
Însă, salariul, odată negociat între salariat și angajator, nu poate fi modificat decât tot prin negociere individuală. Împrejurarea prevăzută în contractul colectiv de muncă precum că scăderea volumului operațiunilor comerciale determină o reducere a posibilităților financiare ale societății care permite angajatorului să reducă drepturile salariatului corespunzător nu poate avea valabilitate întrucât încalcă principiul stabilirii salariului prin negociere individuală, conform căruia negocierea se face cu respectarea cerințelor salariatului și cu resursele financiare ale angajatorului. Odată ce salariul a fost negociat, convenția devine obligatorie pentru părți, potrivit art.969 Cod civil.
De altfel, singura situație în care angajatorul este îndreptățit să diminueze drepturile salariale, reglementată de art.43 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, este cu titlu de excepție, și anume când din motive tehnice sau din alte motive activitatea angajatorului a fost întreruptă, salariații beneficiind de 75% din salariul de bază individual. Dacă s-ar admite valabilitatea clauzei contractului colectiv la nivelul societății pârâte, care prevede posibilitatea diminuării salariilor și în alte situații, în procente mai mari decât cel stabilit prin negociere la nivel național, s-ar încălca dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Tribunalul a apreciat că reclamantului i se cuvin drepturile salariale în cuantumul negociat cu angajatorul și că acele clauze din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului încalcă dispozițiile legale și pe cele din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, fiind lovite de nulitate potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.130/1996.
În baza art.161 alin.4 din Codul muncii, care prevede dreptul salariatului la daune-interese pentru prejudiciul ce i s-a propus prin neplata salariului, raportat la art.1088 Cod civil, conform căruia la obligațiile ce au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, care este datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, instanța a obligat pârâta și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la 28.05.2007 până la data plății.
Împotriva acestei sentințe, pârâta - - a declarat recurs la data de 31.10.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.11.2008 sub nr-(8136/2008).
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4, 6 și 8 Cod pr.civilă, se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ prin aceea că nu a stabilit natura diminuării drepturilor salariale ale intimatului reclamant, aceasta fiind cauzată de forța majoră, de imprevizibilitatea funcționării societății după preluarea de către un nou acționariat.
La data de 25.03.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 31.03.2009, Curtea a ridicat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru avocatul care a semnat cererea de recurs în numele recurentei-pârâte - -, excepție ce va fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a chemat în judecată pe angajatorul - -, persoană juridică care a răspuns la judecata de fond prin avocat. La judecata de primă instanță a fost atașată la fila 13 împuternicirea avocațială nr.72326/20.09.2007 prin care cabinetul de avocat a fost mandatat de către - -, prin director general, să reprezinte clientul în fața Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, la judecata de fond.
Pe parcursul judecății, pârâtul a fost reprezentat de acest avocat până la denunțarea contractului de asistență juridică la data de 13.11.2007. Ulterior, pârâta a fost reprezentată de Cabinetul de avocat, în baza contractului de asistență juridică nr. -/14.01.2008, mandatul dat fiind limitat la reprezentarea în fața Tribunalului București.
După pronunțarea sentinței atacate, în virtutea dreptului conferit de art.69 al.2 Cod pr.civilă, avocatul a exercitat calea de atac a recursului.
Curtea constată însă că partea recurentă-pârâtă nu a înțeles să ratifice actele îndeplinite în numele și pe seama sa. Astfel, dreptul conferit de lege avocatului, care a asistat o parte la judecată, de a exercita căile de atac în numele acestuia pentru a nu se pierde exercițiul unui drept nu semnifică valabilitatea acestui act de procedură dacă nu este ratificat de parte sau dacă aceasta nu înțelege să mandateze avocatul să-i reprezinte interesele și în calea de atac.
Ori, recurenta - -, deși a fost citată de către C în interiorul unui termen prevăzut de art.161 alin.1 Cod pr.civilă, nu a înțeles nici să se prezinte în instanță spre a semna cererea de recurs prin reprezentant legal și nici nu a înțeles să mandateze avocatul printr-o procură întocmită conform art.68 Cod pr.civilă de reprezentare în calea de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității de reprezentant pentru recurenta - - și va anula recursul pe acest considerent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă - "" - împotriva sentinței civile nr.5133 din data de 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18697/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
