Drepturi salariale (banesti). Decizia 4180/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3280/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4180/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7819 din data de 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.39396/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național "Gh. " și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-pârâți Colegiul Național "Gh. ", prin consilier juridic, d-na, cu delegație aflată la fila 42 dosar fond și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă B, prin consilier juridic, d-na, cu delegație aflată la fila 11 dosar recurs, lipsind recurenta-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin consilier juridic, întrebat fiind, arată că a solicitat cauza la amânare, întrucât, deși a depus prin poștă întâmpinarea la motivele de recurs formulate în cauză, precum și înscrisurile aferente, în susținerea cererii, împreună cu împuternicirea de reprezentare, aceste înscrisuri nu au ajuns la dosar.
În dovedirea celor învederate, depune la dosar borderoul de expediere a înscrisurilor despre care a făcut vorbire. De asemenea, depune un exemplar de pe întâmpinarea formulată în cauză.
Așa fiind, înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea atașării întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia.
Intimata-pârâtă Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă B, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, cu precizarea că un exemplar al acesteia a fost comunicat și intimatului-pârât Colegiul Național "Gh.", prin reprezentant.
Intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin reprezentant, solicită amânarea judecății, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de azi, cât și în vederea atașării înscrisurilor despre care a făcut vorbire.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a se atașa înscrisurile despre care a făcut vorbire intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin reprezentant, cât și pentru a da acestuia din urmă posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse și comunicate la termenul de azi.
La reluarea pricinii la ordine, se prezintă recurenta-reclamantă, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 10 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 09.06.2009, intimații-pârâți Colegiul Național, prin consilier juridic, d-na, cu delegație aflată la fila 42 dosar fond și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă (), prin consilier juridic, d-na, cu delegație aflată la fila 11 dosar recurs.
Curtea, în ședință publică, comunică recurentei-reclamante, prin avocat, un exemplar al întâmpinărilor formulate în cauză de către intimații-pârâți Colegiul Național "Gh." și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă
Intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin consilier juridic, având cuvântul, arată că, alături de întâmpinarea formulată, a depus și alte dovezi privitoare la faptul că instituția intimată a virat la timp sumele datorate pentru contribuția la ajutorul de șomaj, dovezi ce se doreau a fi solicitate ca și probe în recurs. Mai mult, precizează că mai există o sentință civilă a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă în urma recurării, unde s-a reținut faptul că s-a făcut dovada achitării sumelor către reprezentând contravaloarea ajutorului de șomaj, în termen, nefăcându-se dovada vreunei prejudiciu suferit de către reclamantă, ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin reprezentant, arată că acele acte depuse de către reclamantă nu priveau excepția invocată. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.76/2002 titularul obligației plății ajutorului de șomaj este pârâta B, ci nu angajatorul.
Intimata-pârâtă B, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că au fost depuse la fond o serie de înscrisuri, însă, în ceea ce privește plata indemnizației de șomaj, reclamanta nu ar putea să pretindă aceste drepturi, întrucât nu s-a prezentat la agenție în termenul legal de 30 de zile de la data încetării contractului său individual de muncă.
Curtea după deliberare, respinge cererea de probatorii solicitată de către intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin reprezentant, ca nefiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în raport de dezlegarea instanței de fond și de motivele de recurs formulate împotriva acestui intimat.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în susținerea, respectiv combaterea, motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, spre rejudecare.
De asemenea, solicită să se constate că pricina a fost soluționată pe cale de excepție, instanța făcând aplicarea dispozițiilor Decretului nr.167/1998, respectiv ale art.1 din decret.
Față de natura cauzei, solicită a se constata că sumele reținute din salariu cu destinația de "fond șomaj" constituie contribuție la bugetul de stat, iar termenul de prescripție, pentru solicitarea acestora, este guvernat de dispozițiile Codului Fiscal, fiind de 5 ani, ci nu în raport de dispozițiile Decretului nr.167/1998, așa cum, greșit, a aplicat instanța de fond legea cu privire la prescripția dreptului material la acțiune.
În concluzie, solicită a se constata faptul că, întrucât sumele au fost virate la bugetul de stat, prescripția dreptului la acțiune trebuie raportată la dispozițiile Codului Fiscal, ci nu la dispozițiile actului normativ sus citat, astfel că prezenta acțiune este formulată în termen.
Cât privește celelalte capete de cerere, recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită a se constata faptul că instanța de fond nu le-a analizat, ci le-a respins ca atare soluționând cauza pe cale de excepție.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-reclamantă, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale, intimatul-pârât, prin reprezentant, arată că, în opinia sa, în mod corect instanța de fond a admis această excepție, ținând seama de dispozițiile Legii nr.76/2002.
De asemenea, mai arată că nu poate fi reținută culpa colegiului, ci a reclamantei, datorită faptului că aceasta din urmă nu a făcut dovada depunerii în termen a cererii. Mai mult, unitatea de învățământ a făcut dovada efectuării la timp a plății, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Față de aceste considerente, față de apărările dezvoltate pe cale de întâmpinare, intimatul-pârât, prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii recursului și menținerii, ca temeinică și legală, a hotărârii judecătorești atacate.
Recurenta-pârâtă B, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-reclamantă, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate și, în acest sens, solicită a se constata faptul că instituția intimată i-a stabilit reclamantei dreptul la indemnizația de șomaj începând cu data prezentării la. sector 5 B, după încetarea contractului individual de muncă al acesteia, respectiv la data de 21.11.2003, conform dispozițiilor Legii nr.76/2002.
Așa fiind, dacă cererea este înregistrată după expirarea perioadei de 30 de zile, dar nu mai târziu de un an de la încetarea contractului individual de muncă, indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
Ori, față de datele prezentate, raportat la data desfacerii contractului de muncă, intimata-pârâtă, prin consilier juridic, apreciază că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plata indemnizație de șomaj.
Față de aceste considerente, intimata-pârâtă, prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii recursului și, pe cale de consecință, solicită menținerea hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7819/17.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția - a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul unu de cerere, privind plata ajutorului de șomaj.
A respins capătul unu din cererea de chemare în judecată, reținând că este prescris dreptul la acțiune.
A respins, ca neîntemeiat, capătul din cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național "Gh." și Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă, privind înscrierea în carnetul de muncă a perioadei 01.09.2003 - 20.11.2003, ca fiind vechime în muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul Național "Gh.", pe capătul unu din cerere.
A respins acest capăt ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepția autorității de lucru judecat, față de capătul doi din cererea de chemare în judecată, privind plata diferențelor salariale.
A respins, ca neîntemeia,t capătul doi din cerere, precum și pe cel privind daunele morale.
În considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut că reclamanta a funcționat la Școala Generală nr. 190, ca și cadru didactic, în perioada anului școlar 2002 - 2003.
S-a reținut că, prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat obligarea Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă B la plata ajutorului de șomaj pentru perioada 01.09 - 20.11.2003.
S-a constatat că pârâta Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce a fost admisă, având în vedere dispozițiile art.1 din Decretul nr. 167/1958, în raport de data introducerii de cererii de chemare în judecată - 05.06.2008 (data menționată de serviciile poștale).
Astfel, având în vedere termenul de prescripție de 3 ani, în care reclamanta avea posibilitatea formulării cererii, prima instanță a constatat că dreptul la acțiune s-a prescris la data de 01.09.2006, context în care cererea a fost respinsă, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru acest capăt de cerere a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul Național "Gh.", ținând seama de dispozițiile Legii nr.76/2002, conform cărora titularul obligației plății ajutorului de șomaj este Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B, nicidecum angajatorul.
Prin urmare, a fost respins, ca neîntemeiat și capătul de cerere privind înscrierea în carnetul de muncă a perioadei 01.09 - 20.11.2003, ca fiind vechime în muncă, de către pârâtele Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă B și Colegiul Național "G ".
Cu privire la capătul doi din cerere, prin care reclamanta a solicitat plata sumelor de bani rezultate ca diferență între salariul actual și salariul pe care trebuia să îl primească, calculat pe baza vechimii neîntrerupte în muncă, instanța de fond a constatat că perioada avută în vedere la acest calcul este 01.09 - 20.11.2003, perioadă care nu constituie vechime în muncă, pentru considerentele expuse mai sus, astfel încât cererea a fost respinsă, de asemenea, ca neîntemeiată.
Pentru acest capăt de cerere, s-a pus în discuția părților și excepția autorității de lucru judecat, excepție ce a fost respinsă, având în vedere că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1201 din Codul civil.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul textelor menționate, a respins capătul unu din cerere, ca fiind prescris dreptul la acțiune și a respins și capătul doi, ca neîntemeiat și ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă - respectiv Colegiul Național "Gh.".
Pe cale de consecință, a respins și cererea privind acordarea de daune morale, ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta, acesta înregistrat pe rolul prezentei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În susținerea recursului, recurenta-reclamantă arată că, în anul școlar 2002 - 2003, avut calitatea de cadru didactic la Școală Generală cu clasele I-VIII nr.190 din B,
Mai arată recurenta că a susținut examenul de titularizare pentru anul școlar 2003 - 2004, la care a primit nota 7, astfel că nu a obținut un loc în învățământ, în primul semestru al anului școlar, titularizarea făcându-se în anul 2004.
Susține că pentru perioada septembrie, respectiv 20 noiembrie 2003, trebuia sa beneficieze de indemnizația de șomaj, așa cum rezultă din adresa înregistrata la. cu nr.18033/20.10.2005, pentru perioada 01.09.2002 - 31.31.2003, în care i-a fost reținută, pe Statul de plata întocmit de Școală cu clasele I- VIII nr. 190, contribuția de 1% pentru șomaj, aceste sume fiind trimise bugetului asigurărilor pentru șomaj, conform ordinelor emise de Colegiu Național "Gh. ".
Recurenta invocă dispozițiile art. 34 din Legea 76/2002 și arată că, sub acest aspect, ea a solicitat instanței de fond să constate că, din adresa nr. 27314/25.11.2005 a B, rezultă că pârâtul Colegiul Național "Gh.", care, deși a făcut dovada virării sumelor, nu a depus și declarația privind evidența nominală a persoanelor pentru care au fost virate sumele datorate pentru contribuția la fondul de șomaj, până la data de 20 lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile, aceste declarații fiind depuse tardiv, astfel că recurenta nu a putut beneficia de ajutorul de șomaj.
Sub acest aspect, recurenta arată că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, invocând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc. civilă.
Arată că, potrivit dispozițiilor art. 7 al.1 din Legea nr. 1/1991, persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul sa primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de munca, iar in conformitate cu dispozițiile art. 2 din aceeași lege, daca s-au înscris la oficiile forței de munca, in termen de 30 de zile de la încetarea activității sau de la data înscrierii la oficiul forței de munca.
Susține că, pentru aceste două forme de realizare a condiției înscrierii la oficiul forței de muncă, se observă că depășirea primului termen - de 30 de zile -, nu are ca efect imposibilitatea nașterii acestui drept, ci numai amânarea nașterii acestuia, pentru că textul de lege nu statornicește decăderea din dreptul respectiv.
Recurenta-reclamantă solicită respingerea excepția prescripției dreptului său material la acțiune, întrucât sumele reținute din salariu cu destinația "fond șomaj" reprezintă o contribuție la bugetul de stat, astfel că termenul de prescripție pentru solicitarea acestora este guvernat de dispozițiile din Codul Fiscal, termenul de prescripție fiind de 5 ani, astfel ca ea a formulat prezenta acțiune în termen.
De asemenea, mai susține că nu este întemeiată admiterea, de către prima instanță, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul Național "Gh.", întrucât acesta avea calitatea de a colecta și vira sumele salariaților la fondul de șomaj. În raport de acest aspect, apreicază că acest colegiu are calitate procesuală, în speță, fiindcă instanța de fond era investită și cu analizarea culpei acestuia în ceea cce privește nedepunerea, în termen, a fișelor nominale ale salariaților care au achitat sumele datorate fondului de șomaj.
Prin întâmpinările formulate de intimații reclamanți Colegiul Național și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă B (filele 17 - 20 și, respectiv, fila 12 din dosarul de recurs), s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocându-se apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimați prin întâmpinări, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Din petitul acțiunii introductive, rezultă că reclamanta a investit instanța de fond cu soluționarea a trei capete de cerere și anume:
Prin primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat instanței să constate că ea este îndreptățită să beneficieze de plata ajutorului de șomaj pentru perioada 01.09.2003 - 20.11.2003 și, totodată, a solicitat și să fie obligată pârâta Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă B să îi plătească sumele cu acel titlu și să înscrie această perioadă în carnetul de muncă.
Prin cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat ca ambii pârâți - atât Colegiul Național, cât și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă B - să fie obligați să îi plătească sumele de bani rezultate ca diferență între salariul actual și salariul pe care ea trebuia să îl primească, calculat pe baza vechimii neîntrerupte în muncă (arată că a primit cuantumul de 823 lei, în loc de 947 lei).
Atunci când se referă la vechimea în muncă, reclamanta înțelege ca perioada 01.09.2003 - 20.11.2003, pentru care ea a solicitat plata indemnizației de șomaj, să îi fie socotită ca și vechime în muncă, prin adăugarea acestei perioade la vechimea existentă.
Prin cel de-al treilea capăt de cerere, s-a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor morale, în cuantum de 1.000 lei (RON).
Ca urmare, față de obiectul cauzei, de natura drepturilor pretinse, Curtea constată că nu sunt aplicabile, în speță, dispozițiile Codului Fiscal, nefiind aplicabile nici normele de drept substanțial cuprinse în acest Cod și nici normele de procedură, aspect în raport de care apar ca nefondate susținerile recurentei-reclamante, în sensul că, în speță, termenul de prescripție privind dreptul material la acțiune ar fi de 5 ani.
Aceasta întrucât, recurenta-reclamantă nu a formulat vreo cerere prin care să solicite restituirea, de la fondurile speciale ale bugetului de stat, a sumelor achitate de ea și virate de către angajatorul său, cu titlu de contribuție la fondul de șomaj, ci, așa cum s-a expus mai sus, a formulat trei capete de cerere, ce au, fiecare, un alt obiect decât cel menționat aici.
Referitor la soluția dată primului capăt al acțiunii introductive, Curtea reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Decretul nr. 167/1958, astfel că, în raport de data introducerii de cererii de chemare în judecată - data de 05.06.2008 (menționată de serviciile poștale) - a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris la data de 01.09.2006, întrucât nu a fost exercitat în termenul legal de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Față de acest aspect, devine lipsit de relevanță faptul că, așa cum susține recurenta-reclamantă, invocând dispozițiile art. 34 din Legea 76/2002, intimatul-pârât Colegiul Național "Gh.", în calitate de angajator, deși a făcut dovada virării sumelor, nu ar fi depus și declarația privind evidența nominală a persoanelor pentru care au fost virate sumele datorate pentru contribuția la fondul de șomaj, până la data de 20 lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile, aceste declarații fiind depuse tardiv, motiv pentru care recurenta nu a putut beneficia de ajutorul de șomaj.
Așadar, câtă vreme dreptul material la acțiune al recurentei-reclamante s- prescris, chiar și în situația în care ar fi rezultat culpa angajatorului în legătură cu nedepunerea, în termenele legale, a declarațiilor susmenționate, tot nu ar fi putut fi admisă acțiunea introductivă, întrucât, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța are a se pronunța, mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea, în fond, a pricinii.
Ori, în speță, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei (prescripția extinctivă) face de prisos, analiza pe fond, motiv pentru care Curtea va înlătura, ca nefondate, criticile recurentei-reclamante și nu va analiza recursul din perspectiva acestor susțineri.
De altfel, Curtea constată că există și o culpă a recurentei-reclamante, care nu s-a prezentat la. B în termenul legal de 30 de zile de la data încetării contractului său individual de muncă, potrivit dispozițiilor art. 7 al.1 din Legea nr. 1/1991, care prevăd că persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească ajutorul de șomaj din momentul încetării contractului de muncă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 din aceeași lege, dacă s-au înscris la oficiile forței de muncă, în termen de 30 de zile de la încetarea activității sau de la data înscrierii la oficiul forței de muncă.
Depășirea primului termen - cel de 30 de zile -, nu are ca efect imposibilitatea nașterii acestui drept, ci numai amânarea nașterii acestuia, pentru că textul de lege nu sancționează acest fapt cu decăderea din dreptul respectiv.
Referitor la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat plata sumelor de bani rezultate ca diferență între salariul actual și salariul pe care trebuia să îl primească, calculat pe baza vechimii neîntrerupte în muncă, Curtea constată că perioada indicată de reclamantă este tocmai perioada 01.09 - 20.11.2003, pentru care ea a solicitat și ajutorul de șomaj (în primul capăt al acțiunii), astfel că, pentru considerentele expuse mai sus, apreciază că în mod jusitificat prima instanță a apreciat că această perioadă nu constituie vechime în muncă, astfel încât cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată, ca, de altfel și cererea privind înscrierea în carnetul de muncă a aceleeași perioade, ca fiind vechime în muncă și cea de acordare a daunelor morale.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotprârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7819 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.39396/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național "Gh. " și Agenția Municipală Pentru Ocuparea Forței de Muncă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red: P/ Tehnored:
2 EX. / 31.07.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
