Drepturi salariale (banesti). Decizia 4188/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1922/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4188/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr.286 din data de 13.11.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5162/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și cu intimata-pârâtă Direcția Instanțelor Militare - având ca obiect "drepturi bănești-spor 30%-40%".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic d-nul cu delegație atașată la fila 22 dosar recurs, lipsind intimații-reclamanți și și intimata-pârâtă Direcția Instanțelor Militare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 02.06.2009 de către intimații-reclamanți și G întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, în susținerea cererii atașând un set de înscrisuri, de asemenea în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, comunică un exemplar al întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia recurentului-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic.
Curtea acordă cuvântul recurentului-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic asupra excepției tardivității declarării recursului invocată pe cale de întâmpinare de către intimații-reclamanți și
Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității invocate pe cale de întâmpinare de către intimații-reclamanți.
Curtea, după deliberare, constatând faptul că procedura de comunicare a hotărârii judecătorești recurate s-a îndeplinit la data de 08.12.2008, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 18.12.2008, respinge excepția tardivității recursului ca neîntemeiată, recursul fiind formulat în termen, raportat la data poștei aplicate pe plic.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către intimații-reclamanți pentru perioada 01.04.2002-23.03.2005, ca fiind prescrisă.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/13.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare.
A obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea sporului pentru anticorupție de 30-40% din indemnizația brută de încadrare lunară, aferent perioadei 01.04.2002-31.03.2006; a obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea sporului pentru vechime în muncă aferent perioadei 24.03.2005-01.05.-2006.
A obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară, începând cu data de 24.03.2005; a obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea dobânzii legale corespunzătoare, calculate pentru sumele anterior menționate, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului.
A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
În considerente a reținut că prin Decizia nr.XXXVI din data de 07.05.2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OG nr.160/2000, se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr.26/2007, invocată, de asemenea, în conținutul acțiunii și în susținerea ei, instanța supremă a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și ale art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004. Prin această decizie s-a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a legii, drepturile salariale stabilite de aceste acte normative, respectiv sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, ulterior majorat la 40% din indemnizație, se cuvin tuturor magistraților.
În fine, prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum deciziile sus menționate sunt obligatorii pentru instanțe conform art.329 Cod pr. civilă și cum autorii acțiunii au calitatea de personal de specialitate juridică asimilat ca drepturi și obligații magistraților, conform OUG nr.177/2002 și art.87 din Legea nr.303/2004, înseamnă că li se cuvine recunoașterea sporurilor sus menționate, spor anticorupție 30-40%, spor vechime și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele individualizate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea reclamanților de a li se acorda dobânda legală aferentă drepturilor salariale restante, Curtea a apreciat-o întemeiată, constatând că aceasta se impune potrivit art.1082, art.1084, art.1088 cod civil și OUG nr.9/2000, pentru a realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit prin neplata sumelor de bani datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești cuvenite din raporturi de muncă.
Obligația de a plăti dobânda legală operează însă de la data introducerii acțiunii, conform art.1088 Cod civil, respectiv 24.03.2008 și până la data plății efective a drepturilor salariate restante.
În acest context, al acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, solicitarea reclamanților de a li se acorda atât indicele de inflație cât și dobânda legală, este neîntemeiată, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu, ce echivalează de altfel cu o îmbogățire fără just temei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții la plata către reclamanți a contravalorii sporului de anticorupție de 30-40% din indemnizația brută de încadrare lunară, aferent perioadei 01.04.2002-31.03.2006, precum și a contravalorii sporului pentru vechime în muncă aferente perioadei 24.03.2005-01.05.-2006; a obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară, începând cu data de 24.03.2005, precum și la plata dobânzii legale corespunzătoare, calculată pentru sumele anterior menționate, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțată în cauză a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond interpretând și aplicând eronat în cauza de față prevederile legale referitoare la plata sporurilor specificate mai sus, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2002 și 23.03. 2005.
Astfel, în speță, reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată pe data de 24.03.2008 și au solicitat, între altele, plata sporurilor de 30% și 40%, pentru anticorupție, prevăzute de nr.OUG43/2002, modificată prin OUG nr.24/2004, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2002 și 31.03.2006.
Recurentul a apreciat că drepturile solicitate de reclamanți pentru perioada cuprinsă între 01.04.2002 și 23.03.2005 sunt prescrise, având în vedere termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1985, motiv pentru care instanța a admis în mod greșit cererea reclamanților pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei sus menționate.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat, modificarea hotărârii recurate și respingerea cererii reclamanților de obligare a Ap. la plata sporului de 30-40% pentru perioada 01.04.2002-23.05.2005, ca fiind prescrisă.
Cercetând recursul declarat, față de critica formulată, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut atât de art. 3 al.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 283 al.1 lit. c din Legea nr. 53/2003, rămâne pe deplin aplicabil, însă data nașterii dreptului la acțiune de la care începe să curgă se situează, la momentul pronunțării, la data de 22 iulie 2005, hotărârii nr. 185 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40 % și cei care nu beneficiază de acest spor.
Astfel, fiind vorba despre o discriminare creată prin lege, dispoziția care nu condiționează sesizarea instanței de sesizarea prealabilă a Consiliului (art. 27 din OG nr. 137/2000, în varianta republicată) nu este aplicabilă, știut fiind că instanța nu are atribuții de constatare și sancționare a discriminărilor create prin prevederi legale, ea neputându-le înlătura de la aplicare pe motiv că sunt inechitabile sau discriminatorii, ci fiind ținută, potrivit rolului său constituțional, să le dea eficiență, astfel că, în mod obiectiv și rezonabil, persoana care se consideră discriminată printr-o dispoziție cuprinsă într-un act normativ, nu se poate adresa instanței decât după ce autoritatea cu atribuții în materia constatării tuturor formelor de discriminare, în speță Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența faptei de discriminare pretinse.
În același sens, teza Iaa rt. 27 al.1 din OG nr. 137/2000, republicată, dispune că persoana care se adresează direct instanței de judecată poate formula o cerere de acordare de despăgubiri și restabilire a situației anterioare discriminării, respectiv anulare a situației create prin discriminare, fiind evident că textul se referă la alte acte sau fapte de discriminare decât adoptarea unui act normativ, pentru că numai în aceste cazuri instanța s-ar putea pronunța asupra restabilirii situației anterioare sau ar putea anula actul discriminatoriu.
Mai mult, chiar dacă am aprecia că data nașterii dreptului la acțiune se situează la momentul adoptării actului normativ de salarizare inegală și se stinge distinct, succesiv, pentru fiecare prestație lunară, se constată că termenul nu este împlinit, întrucât la data de 30.03.2005, astfel cum a reținut și prima instanță, prin adoptarea HG nr. 232/2005, a fost recunoscut dreptul pretins, cu valoare întreruptivă de prescripție, potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și consecința că un nou termen de prescripție, de 3 ani, începe să curgă de la această dată, împlinindu-se la 30.03.2008.
Astfel, prin sus-menționata hotărâre se adoptă strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă, prevăzându-se expres obiectul eliminării discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40 % pentru anumite categorii de magistrați (anexa 2) pct. VI - 3.3), respectiv plata drepturilor salariale ale magistraților, astfel cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi, în mod nediscriminatoriu, în toate sectoarele de activitate (anexa 1- pct. VI).
Î consecință, potrivit celor expuse, întemeiat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr.286 din data de 13.11.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5162/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și cu intimata-pârâtă Direcția Instanțelor Militare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./13.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
