Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (989/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 360
Ședința publică de la 09 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul contestator, împotriva sentinței civile nr.1480 din 27.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE -
are ca obiect - contestație Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 2 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 9 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2006, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1/1158/22.02.2006, emisă de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei menționate și retrocedarea terenului solicitat prin notificarea nr. 645/N/2001.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că, prin notificarea nr. 645/N/2001, s-a solicitat Primăriei C restituirea unei suprafețe de teren situate pe raza municipiului C, cererea fiind trimisă spre soluționare Companiei Naționale de Ferate CFR SA, cu motivarea că terenul ce a aparținut autorilor contestatorului este deținut de aceasta.
De asemenea, s-a arătat că notificarea a fost respinsă de către pârâtă, prin decizia atacată, pe considerentul că terenul solicitat este ocupat de de C și nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece a fost expropriat prin Decretul - Lege nr. 452/1941 și Decretul - lege nr. 832/1941, iar obiectul de aplicare al Legii nr. 10/2001 se circumscrie perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Or, contestatorul apreciază decizia, ca fiind nelegală, întrucât s-a efectuat o expertiză înaintată pârâtei, din care a rezultat că, cel puțin parțial, terenul nu este ocupat de construcții, ci este liber, iar exproprierea terenului, proprietatea autorilor săi, nu s-a făcut în anul 1941, ci în anul 1947, așa cum rezultă din actele de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1480 din 20.11.2006, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 645/N/18.07.2001, a solicitat Primăriei Municipiului C, în temeiul Legii nr. 10/2001, despăgubiri bănești pentru bunurile imobile deținute de bunica sa, respectiv terenul arabil în suprafață de 6450 mp, situat pe teritoriul comunei suburbane Bariera, județul
Primăria Municipiului Cae mis dispoziția nr. 6249/24.11.2004, prin care a înaintat ui CFR C notificarea nr. 645/N/2001, formulată de, pe motiv că este persoană juridică deținătoare a imobilului notificat.
Învestită cu soluționarea notificării, Compania Națională de Ferate CFR SA a emis decizia nr. 1/1158/22.02.2006, prin care a respins notificarea nr. 645/N/2001, motivând că imobilul teren nu a fost preluat de către stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, respectiv intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și, prin urmare, imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat.
In cadrul contestației de față, susține nelegalitatea acestei decizii, motivat de faptul că imobilul în litigiu a fost supus exproprierii în anul 1947, și nu în anul 1941, cum a reținut intimata.
Verificând, însă, acest motiv de nelegalitate, tribunalul a constatat că este nefondată susținerea contestatorului.
Astfel, terenul notificat, în suprafață de 6450 mp. situat în comuna suburbană Bariera, județul Daf ost cumpărat de către, prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1832/1938, de Tribunalul Dolj - Secția a III-
Proprietara a întocmit un testament, autentificat sub nr. 348/13.07.199,7 de BNP, prin care a lăsat întreaga sa avere, imobilă și mobilă, nepotului, pe care l-a instituit legatar cu titlu universal.
Prin urmare, contestatorul a invocat calitatea sa de moștenitor al fostului proprietar, în ciuda certificatului de calitate nr. 225/20.11.2001, emis de BNP G din C, care declară, drept moștenitori legali ai defunctei, decedată la 21.07.1998, pe fiii și. Litigiul purtat între aceste persoane, privind anularea testamentului autentificat precizat anterior, se află în faza judecării fondului după desființare, pendinte la Judecătoria Craiova.
În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul a observat că imobilul notificat face parte dintr-un teren mai mare, în suprafață de 18.943,74 mp, deținut de și, teren expropriat în temeiul Decretului - Lege nr. 452/1941 și a Decretului - Lege nr. 842/1941, prin care s-au declarat de utilitate publică lucrările de construire a liniei ferate B - V - R - C - C, fiind autorizată pentru efectuarea lucrărilor Regia Autonomă CFR.
Prin urmare, acesta este temeiul juridic în baza căruia statul a intrat în posesia bunului notificat, contestatorul nefăcând dovada contrară al unui alt temei juridic.
Ceea ce invocă persoana ce se pretinde îndreptățită la restituire este faptul că, prin hotărârile judecătorești depuse la dosar, s-a dispus preluarea terenului în discuție și plata unor despăgubiri insignifiante în anul 1947, dată la care au autorii săi fost efectiv deposedați de teren. Prin urmare, se susține că anul 1947 este anul deposedării, fiind, astfel, incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Verificând, însă, nr. 2987, pronunțat în Camera de Consiliu din15.05.1946, de Curtea de Apel Craiova - Secția 1, se constată că, prin această hotărâre, se ordonă trimiterea Regiei Autonome CFR în stăpânirea imediată a terenurilor situate pe teritoriul comunei Bariera, județul D, declarate de utilitate publică, pentru interese urgente, privind apărarea națională, necesare lucrărilor de construcție a depoului de locomotive CFR Totodată, s-a întocmit planul și cu sumele ce se cuvin expropriaților.
Prima instanță a constatat, astfel, că sunt menționați și, în acest tablou al persoanelor expropriate, cu sumele de 3.467,50 lei, pentru un teren de 17.337 mp, sumă consemnată cu recipisa nr. 20883.
Ulterior, prin jurnalul nr. 4110/30.05.1947, pronunțat de Curtea de Apel Craiova - Secția 1, în dosarul nr. 742/1947, s-a ordonat trimiterea imediată a Regiei Autonomă CFR în posesia terenurilor declarate de utilitate publică, foștii proprietari, și, fiind menționați la poziția 37 din tabel.
Faptul că, pentru exproprierea unor terenuri, situate în comuna Bariera, județul O, expropriere declarată de utilitate publică din 1941, toate formalitățile prescrise de Codul civil în vigoare la acea dată s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, purtându-se litigii asupra întinderii terenurilor expropriate și cuantumul despăgubirilor cuvenite, nu conduce la concluzia că această expropriere a fost făcută după 6.03.1945.
Rațiunea Legii nr. 10/2001 și a domeniului ei de aplicare, astfel cum este înscris în art. 1, este aceea de a se înlătura efectele măsurilor de trecere în proprietatea statului sau a persoanelor juridice a bunurilor deținute cu titlul nelegal, prin măsuri abuzive, care contraveneau legilor și Constituției în vigoare la data edictării lor. Sunt considerate abuzive actele administrative sau actele normative de naționalizare sau expropriere edictate după 6.03.1945, deci, după schimbarea regimului politic în România și instaurarea la putere a partidului comunist.
Prin urmare, în mod corect, persoana juridică, deținătoare a bunului notificat, a apreciat că imobilul a intrat în patrimoniul statului și în administrarea intimatei, anterior anului 1945, respingerea notificării fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel contestatorul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar, pe fondul cauzei, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelatul - contestator a arătat că soluția pronunțată de Tribunalul București este nelegală, întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că data preluării de către stat a imobilului este posterioară anului 1945, când s-a trecut la înscrierea terenului în CA. la cererea proprietarului. Acest fapt rezultă din înscrisurile eliberate de către Primăria Municipiului C, împreuna cu adresa nr. 19876 din 19.03.2007. Or, în situația în care terenul nu s-ar mai fi aflat în proprietatea autorilor săi, impozitul pentru acest teren nu ar mai fi fost achitat de către aceștia, ci de noul proprietar, sau nu s-ar fi achitat, dacă terenul era în proprietatea statului.
În privința celor susținute de către instanța de fond, referitor la perioada care s-a scurs de la data emiterii decretului, până la data preluării efective, apelantul a susținu că este greșită această interpretare, din cauza faptului că decretele de expropriere s-au dat nominal, în conținutul acestora, specificându-se proprietarul de la care se prelua bunul imobil, suprafața acestuia, poziționarea sa, etc. Or, analizând conținutul decretelor lege invocate, se constată că textele respectivelor acte normative nu fac trimitere la terenul în cauză și la proprietarul acestuia, ci la executarea de lucrări de căi ferate, declararea de utilitate publică și autorizarea Regiei Autonome de a începe și contracta executarea lucrărilor referitor la construcțiile de căi ferate, pe anumite linii, declararea de utilitate publică a lucrărilor, autorizarea începerii lucrărilor și autorizarea instituțiilor statului de donare a imobilelor necesare ( 452/1941) și declararea, ca urgente, în interesul apărării naționale, a unor lucrări de cale ferată și a exproprierilor inițiale și suplimentare ale terenurilor, cu sau fără clădiri sau plantații de orice fel, situate în raza comunelor de pe liniile ferate descrise sau indicate în planurile și tabelele întocmite de Regia Autonoma ( 832/1941)
În același sens, din probele administrate, se constată că proprietarul imobilului în litigiu a fost înscris, în, cu această suprafață de teren, la nivelul anilor 1963, în calitate de proprietar și nu de posesor sau detentor precar. Situația confirmă faptul că, până în anul 1963 (cel puțin), statul nu era proprietar, iar, dacă ar fi fost, reprezentanții statului ar fi respins cererea numitului de înscriere în, terenul în cauză figurând în proprietatea statului. Mai mult decât atât, dacă terenul ar fi intrat în posesia Regiei Autonome FR. așa cum rezultă din nr.2987/15.05.1946 și nr.4110/30.05.1947, în stăpânirea imediată a terenurilor situate pe teritoriul comunei Bariera, jud. D, la cererea Regiei Autonome adresată Curții de Apel Craiova, de asemenea, în anul 1963, proprietarul nu ar mai fi putut să se înscrie în cu acest teren.
Raportat la traseele stabilite prin cele două decrete lege invocate, apelantul arată că traseul de cale ferată (în zona în cauză), pentru care a existat rațiunea emiterii acestor decrete lege, este B - V - R -C - C și nu traversează terenul pentru care a notificat - ul. Pe acest teren, pentru care a fost notificată societatea de căi ferate, se află o parte din de C și nu calea ferată B -
Mai mult decât atât, construcția căii ferate și a depoului s-a realizat în perioade de timp diferite, depoul fiind construit ulterior pe un teren, pentru care, decretele lege invocate nu produc, în niciun caz, efecte. De asemenea, din adresa nr-, emisă de către Biroul Cadastru, rezultă că întreaga suprafață de teren (18948,74 mp) figurează expropriată pentru construcția depoului de locomotive și nu pentru construcția căii ferate B - C, pentru care s-au emis cele două decrete lege invocate, ceea ce ar confirma susținerea apelantului.
Examinând sentința pronunțată, prin raportare la motivele de apel, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că ceea ce se dispută în speță este momentul la care imobilul teren în suprafață de 6450 mp, situat pe teritoriul comunei Bariera, județul D, ce formează obiectul notificării nr. 645/N/2001, transmisă prin intermediul executorului judecătoresc, formulată de către contestatorul apelant a intrat în patrimoniul statului, în raport de stabilirea acestui moment, instanța putând determina dacă, în cauză, este incidentă Legea nr. 10/2001 republicată, prin raportare la domeniul de aplicare a acestui act normativ, delimitat prin art.1.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată,imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Prin urmare, însăși legea determină strict perioada de referință în care au avut loc preluări abuzive și pentru care persoanele îndreptățite beneficiază de măsuri reparatorii.
În cauză, este de necontestat faptul că exproprierea imobilului în litigiu s-a dispus pentru cauză de utilitate publică, părțile contestând, însă, momentul la care exproprierea și-a produs efectele, și, în consecință, faptul că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Astfel, atât persoana notificată, Compania Națională de Ferate A, cât și instanța de fond au constatat că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul statului și în administrarea intimatei, anterior anului 1945, pentru că decretele de expropriere - Decretul - Lege nr. 452/1941, publicat în Monitorul Oficial nr. 52/3.03.1941 (fila 56, dosar apel) și Decretul - Lege nr. 842/1941, publicat în Monitorul Oficial nr. 75/III/1941 (fila 55, dosar apel), prin care s-au declarat "de urgență, în interesul apărării naționale", respectiv "de utilitate publică" lucrările de construire a liniei ferate B - V - R - C - C, au fost emise anterior perioadei de referință instituite de legea specială reparatorie, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În același sens, instanța de fond a considerat că, deși toate formalitățile prescrise de Codul civil în vigoare la acea dată, pentru exproprierea unor terenuri, situate în comuna Bariera, județul O, expropriere declarată de utilitate publică din anul 1941, s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, purtându-se litigii asupra întinderii terenurilor expropriate și cuantumului despăgubirilor cuvenite, acest fapt nu conduce la concluzia că exproprierea a fost făcută după 6.03.1945.
Aceste constatări ale instanței și ale unității deținătoare s-au întemeiat pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, ceea ce a atras, în consecință, greșita aplicare a legii.
Astfel, prin jurnalul (hotărârea) nr. 2987, pronunțat în Camera de Consiliu din 15.05.1946, de Curtea de Apel Craiova - Secția 1 (fila 58, dosar fond), se ordonă trimiterea Regiei Autonome CFR, "în stăpânirea imediată a terenurilor situate pe teritoriul comunei Bariera, județul D, declarate de utilitate publică, pentru urgente interese, privind apărarea națională, necesare lucrărilor de construcție a depoului de locomotive CFR C". Totodată, s-a întocmit planul și cu sumele ce se cuvin expropriaților.
In raport de acest înscris, prima instanță a constatat, în mod corect, că sunt menționați și, autorii contestatorului, în acest tablou al persoanelor expropriate, cu sumele de 3.467,50 lei, pentru un teren de 17.337 mp, sumă consemnată cu recipisa nr. 20883.
Ulterior, prin jurnalul nr. 4110/30.05.1947, pronunțat de Curtea de Apel Craiova - Secția 1, în dosarul nr. 742/1947 (fila 56, dosar fond), s-a ordonat trimiterea imediată a Regiei Autonomă CFR, în posesia terenurilor "declarate de utilitate publică, pentru urgente interese privind apărarea națională necesare lucrărilor construcției liniei ferate B - V - R - C - C", foștii proprietari, și, fiind menționați, la poziția 37 din tabel.
In același sens, se constată, că, inclusiv la nivelul anului 1947, Regia Autonomă CFR fusese pusă în posesieprovizorieasupra acestor terenuri, în baza Legii de poliție și exploatare CFR, sub nr. 2987/15 mai 1946, conform certificatului nr. 492/20.12.1947, eliberat locuitorilor expropriați, inclusiv lui, pentru a le servi la scăderea de impozite (fila 31, dosar apel).
Tot astfel, din certificatul nr. 587/89/20.04.1949, emis de Seful Biroului Juridic CFR C (fila 102, dosar apel), rezultă că, pentru construirea ui de C, s-au expropriat mai multe terenuri, între acestea, figurând un teren arabil în suprafață de 6536,85 mp, proprietatea soților și, care au fost deposedați din anul 1946, terenul trecând în proprietatea deplină a CFR-ului, odată cu plata indemnizației de expropriere, încheindu-se actul de vânzare în ziua de 30 decembrie 1949, împrejurare ce este confirmată și prin răspunsul la interogatoriul administrat intimatei în etapa procesuală a apelului (întrebarea nr. 19), conform căruia suma în cuantum de 64.938 lei a fost plătită autorilor contestatorului, conform procesului-verbal din 31.12.1948, poziția 43.
Or, în opinia Curții, ceea ce este semnificativ, pentru a se determina data preluării abuzive a imobilului în litigiu, nu este momentul emiterii sau publicării, în monitorul oficial de la acea vreme, a decretelor de expropriere, care sunt emise in considerarea lucrărilor și, generic, a lucrului, iar nu a persoanei, și nici chiar momentul pronunțării hotărârilor judecătorești, ci momentul la care, potrivit legii, bunul a intrat în proprietatea statului, în stăpânirea efectivă a acestuia, prin expropriere, iar persoana expropriată a intrat efectiv în posesia sumei reprezentând indemnizația, despăgubirea aferentă pierderii bunului, exproprierea reprezentând o măsură distinctă de măsura naționalizării, care este instantanee, ce echivalează cu o privare de proprietate, care trebuie să îndeplinească cerințele legale și care este supusă unei proceduri speciale.
Această interpretare este în acord cu prevederile constituționale de la acea dată (Constituția din 1938,articolul 16, reluate în articolul 10 din Constituția din 1948), prin care se statua că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție, conform legilor ".
Prin urmare, față de cadrul legislativ, sub imperiul căruia s-a derulat procedura exproprierii, nu este semnificativ, în examinarea prezentei cereri, să se constate doar momentul la care exproprierea s-a dispus - anul 1941, ci momentul la care această expropriere s-a produs efectiv, în înțelesul deja evocat, printr-o hotărâre judecătorească, cu plata unei indemnizații de expropriere, procedură ce s-a finalizat, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, ulterior datei de 6 martie 1945, astfel încât, imobilul în litigiu, fiind preluat de stat în perioada de referință - 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, intră sub incidența Legii nr. 10/2001 republicată.
Constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere, ca nefondată, a contestației formulată de contestatorul, dar argumentele ce au întemeiat această soluție se referă, în mod exclusiv, la împrejurarea că exproprierea imobilului în litigiu a fost făcută după 6.03.1945, astfel încât, în opinia acestei instanțe, imobilul nu intră în domeniul de aplicabilitate al Legii nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu un fine de inadmisibilitate a unei astfel de cereri, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță neintrând într-o veritabilă cercetare a fondului, ceea ce ar fi presupus stabilirea caracterului legal sau nelegal al privării de proprietate, stabilirea calității de persoană îndreptățită a celui care pretinde această calitate și a împrejurării dacă imobilul în litigiu poate fi restituit în natură sau prin echivalent.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 1480 din 27.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE -, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - contestator, cu domiciliul în C, str. -. -, nr.12, -1,.1,.8, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1480 din 27.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE -, cu sediul în B,-, sector 1.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/09.07.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
