Drepturi salariale (banesti). Decizia 422/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 422
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1471 din 8.08.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, intimat, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen, că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care o fost respinsă cererea de abținere formulată de judecătorii - -, - - și - - și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1471 din 8 august 2007 TRIBUNALUL IAȘI admite acțiunea formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL IAȘI, str. -, nr.26, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. -, nr.26, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I str. - nr.26, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, prin reprezentanți legali.
Obligă pârâții CURTEA DE APEL I, TRIBUNALUL I și MINISTERUL JUSTITIEI să plătească reclamantelor sumele reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 4 iulie 2004 - 1 februarie 2007,după cum urmează:
- - pentru perioada 4 iulie 2004- 25 mai 2005 ( TRIBUNALUL IAȘI ) și pentru perioada 25 mai 2005 - 1.02.2007 (Curtea de APEL IAȘI );
- pentru perioada 4 iulie 2004 - 1 februarie 2007 TRIBUNALUL IAȘI ).
- pentru perioada 4 iulie 2004 - 1 august 2006 ( TRIBUNALUL IAȘI ) și pentru perioada 1 august 2006 - 1 februarie 2007 (Curtea de APEL IAȘI );
-, și pentru perioada 4 iulie 2004 - 1 februarie 2007 (Curtea de APEL IAȘI ).
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANTELOR să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta -.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele, în calitate de judecători au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția României - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin nr.OG83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit. e din Constituție. În art.47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art.42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse,văzând și dispozițiile art.8 din OUG nr.22/2002, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească acestora în funcție de perioadele efectiv lucrate, sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului său, Ministerul Justiției arată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, susține recurentul, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG83/2000, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art.115 din Constituție, ce conferă competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Ori, Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, ci este o lege specială de salarizare a unei anumite categorii de personal din sistemul bugetar.
În aceste condiții, susține recurentul că nu există nici un fundament legal pentru a se reține că s-au transgresat normele de tehnică legislativă.
În susținerea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petent în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.
Intimatele nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. I pct. 42 din OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
OG 83/2000 a fost emisă în baza Legii 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996. Din dispozițiile Legii 24/2000 se reține că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Or, prin Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total și nici parțial. Astfel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 al.3, cu referire la art.73 al.1 din Constituția României.
normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și art. IX al.2 din OG 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinate de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Sub ascet aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs efecte juridice.
În acest sens este și decizia în interesul legii nr.21 din 10.03.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 (3) Cod procedură civilă Conform acesteia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin raportare la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate reține că sentința dată de tribunal este nelegală ori că instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești. Recurentul fiind în culpă pentru neplata drepturilor salariale datorează reclamantei și prejudiciul cauzat prin întârziere la executare conform art.1088 Cod civil.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel reține că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, potrivit art.49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantele nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din OUG22/2002.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și de Ministerul Justiției -B prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1471/08.08.2007 pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.06.2008
TRIBUNALUL IAȘI:
-
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Andronic, Elena Gheorghiu
