Drepturi salariale (banesti). Decizia 4244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2513/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4244/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, )., -, -, )., C, () -, -, împotriva sentinței civile nr.768/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (555/C/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.04.2009, recurenții-reclamanți, (), (), C, (), au criticat sentința civilă nr.768/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, întemeindu-și criticile pe dispozițiile art.299 și urm. Cod pr.civilă, fără a indica vreunul din motivele de modificare și casare prevăzute de art-304 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut, în esență, că instanța de fond în mod greșit nu a reținut existența discriminării, deși există pentru magistrați un tratament salarial inechitabil pentru care nu este incidentă o justificare obiectivă și rezonabilă.
Intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă în limitele căruia pot fi încadrate criticile expuse în motivarea cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a respins pretențiile reclamanților-recurenți argumentând faptul că nu există bază legală pentru acordarea drepturilor bănești solicitate, magistrații beneficiind de drepturi stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii.
Curtea consideră, similar instanței de fond, că salarizarea magistraților face obiectul unei legi speciale care stabilește modalitățile și criteriile în funcție de care se realizează remunerarea acestei categorii socio-profesionale. În funcție de acești parametri se calculează valoarea salariilor, orice alt calcul fiind, așa cum și instanța de fond a arătat, lipsit de suport legal.
Recurenții invocă existența discriminării dar, într-o asemenea ipoteză, instanța de fond constatând o eventuală conduită delictuală a intimaților, ar fi avut doar posibilitatea acordării unor despăgubiri care să sancționeze respectiva conduită delictuală până la momentul pronunțării hotărârii, Or, în cauză, recurenții nu au solicitat asemenea despăgubiri, ci acordarea contravalorii majorărilor salariale.
Dacă instanța de fond ar fi obligat intimații la plata majorărilor salariale în lipsa reglementării exprese a acestor drepturi pentru categoria magistraților, și-ar fi depășit limitele atribuțiilor recunoscute puterii judecătorești, stabilind o altă modalitate de salarizare pentru care nu există bază legală.
În acest context, Curtea reamintește dispozițiile art.155 din legea nr.53/2003 potrivit cărora salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Nici o dispoziție legală expresă nu garantează dreptul la majorări salariale. Acestea sunt expresia unei anumite politici socio-economice. Chiar dacă ar putea fi considerate ca fiind inechitabile, asemenea politici nu pot fi cenzurate de către o instanță de judecată care să se substituie puterii legislative și să legifereze alte salarii decât cele aflate în plată. Pentru a preveni și sancționa eventualul abuz în această materie a salarizării, instanța de judecată poate analiza în cazul în care apreciază întemeiate astfel de susțineri, posibilitatea acordării unor daune pentru persoanele ce fac parte din categorii socio-profesionale pentru care drepturile salariale nu s-au aplicat.
Invocarea dispozițiilor OG nr.137/2000 în susținerea acordării majorărilor salariale nu poate realiza schimbarea cuantumului salariului, constatarea unei eventuale discriminări putând conduce, după cum Curtea a subliniat, doar la acordarea unor despăgubiri, știut fiind faptul că salarizarea în acest domeniu bugetar este stabilită prin acte normative.
Constituția României, prin raportare la drepturile cu caracter socio-economic pe care le stipulează în mod expres, garantează pentru salariați, în art.41 alin.2, doar instituirea unui salariu minim brut pe țară, nefăcând vorbire despre caracteristicile pe care trebuie să le urmeze, la nivel de principii, salarizarea bugetarilor. Astfel, salariul egal este garantat de Constituție doar în situația unei munci egale prestate de femei și bărbați. Nicio altă prevedere constituțională expresă nu înlătură posibilitatea legislativului de a salariza diferit categoriile socio-profesionale bugetate de stat, chiar dacă asemenea măsuri pot fi considerate inechitabile.
Egalitatea între cetățeni stipulează în art.4 alin.1 din Constituție reprezintă modalitatea generală în care autoritatea trebuie să-și privească raporturile cu fiecare cetățean iar o eventuală constatare a încălcării acestui principiu poate conduce doar la despăgubirea cetățeanului sau salariatului îndreptățit, iar nu la acordarea unui drept a cărui legiferare cade exclusiv în sarcina puterii legislative.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ceea ce fundamentează în prezenta cauză, în raport de dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, )., -, -, )., C, () -, -, împotriva sentinței civile nr.768/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (555/C/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.07.2009
Jud.fond: Tr.; Gh.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
