Drepturi salariale (banesti). Decizia 426/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 426/CM
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2249 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Babadag, cu sediul în B, județul T și intimații pârâțiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești - stimulente 1.700 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 15 aprilie 2008 le-au fost comunicate părților din proces câte un exemplar al motivelor de recurs expediate de către recurent prin poștă, la data de 10 aprilie 2008, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
supra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Tulcea, reclamanții, și G au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea și Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri civile în
cuantum de 1.700 lei pentru fiecare reclamant, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1021/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor care au o vechime de până la 3 ani, stimulente de care reclamanții nu au beneficiat.
Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări generate de acordarea acestui stimulent doar unei categorii de JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
Actul prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constată existența unei discriminări în exercitarea atribuțiilor de autoritate publică competentă în materie poate fi supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ. În cazul în care o asemenea hotărâre nu este contestată sau contestația este respinsă, existența discriminării nu mai poate fi repusă în discuție.
Or, conform art. 21 alin. 1 din nr.OG 77/2003 "În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Întrucât prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea stimulentului financiar, reclamanții au apreciat că metoda echitabilă de calcul a acestuia este stabilirea lui la nivelul stimulentului care nu le-a fost acordat.
Temeiul de drept al acțiunii îl constituie Legea nr. 168/1989 și OG nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată prin Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 și nr.OG 77 din 28 august 2003.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu se află în prezența unui "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Reclamanții nu se află în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente, ori un "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției. Pentru aceste motive, nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani, protejate prin art. 6 lit. c din nr.OG 137/2000.
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, intrat în vigoare pentru România ulterior hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege",
astfel că nu poate fi aplicat în speță, câtă vreme nu există niciun text legal care să recunoască dreptul la stimulente.
În niciun caz nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual, stabilit prin drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în hotărârea invocată de reclamanți.
În acest sens, așa cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1007, aprobate prin Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 7 septembrie 2004.
Nu se poate reține nici că, criteriul vechimii este discriminatoriu, atâta vreme cât aplicarea lui de către ordonatorul de credite s-a făcut în conformitate cu Normele Interne și întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori un "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ.
În privința capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație până la data achitării, pârâtul a arătat în primul rând că, potrivit art. 1088 cod civil "La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege dobânda curge de drept".
Prin sentința civilă nr. 2249 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 1.700 lei către fiecare reclamant, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că, acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie act de discriminare conform art. 2 alin.2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 2 alin. 1, art. 6 lit. a și c din nr.OG 137/2000, ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile sociale (indiferent dacă sunt salariale sau cu alt caracter), acordate în temeiul raportului de muncă. Deci, este incontestabil faptul că, dreptul la stimulente salariale sunt drepturi recunoscute de lege în domeniul economic. Faptul că, pentru plata acestor drepturi, sunt prevăzute anumite criterii de performanță profesională, nu afectează în niciun caz caracterul de drept de natură salarială (remuneratorie) a stimulentelor salariale, reclamanții având și o "speranță legitimă" pentru beneficiul acestui drept (în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului), cu atât mai mult cu cât nu s-a putut face dovada, în condițiile art. 287 din Codul muncii, a îndeplinirii acestor criterii.
Însă, în fapt, pârâții au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005, în sensul că, au considerat prioritar și peremptoriu criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Acest criteriu exclusivist și discriminatoriu a fost aplicat însă numai judecătorilor, nu și celorlalte categorii de personal (nici chiar a personalului din aparatul Ministerului Justiției asimilat magistraților).
Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de Normele interne au caracter exemplificativ și de recomandare, ele au fost aplicate arbitrar. s-au acordat următoarelor categorii socio-profesionale: pentru întregul personal din aparatul Ministerului Justiției, indiferent de funcție sau vechime, din cadrul instanțelor judecătorești, numai pentru judecătorii cu o vechime de 0-3 ani, consilierii de reintegrare, funcționarii publici, personalul contractual (aceștia din urmă primind stimulente fără deosebire de vechime).
Rezultă astfel că, în cadrul personalului din justiție s-au aplicat tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categorie socio-profesională).
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici junt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției.
În motivarea recursului s-au invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
Hotărârea primei instanțe este criticabilă întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul de stat).
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
sau sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp. Este adevărat că prin natura lor sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritate la un moment dat și este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație la care a obligat instanța, se arată că potrivit art. 1088 Cod civil, "la obligațiile ce au ca obiect o sună oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
În cauza de față nici dobânda legală nu poate fi acordată având în vedere că una dintre condițiile necesare este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor, însă, în cauză, nu există o astfel de obligație a Ministerului Justiției față de intimații reclamanți.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne, enunțate mai sus, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Conform alin. 2, Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe, ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
(3) În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective la termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Este de observat că vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 din Normele mai sus menționate.
constituie tot un drept de natură salarială chiar dacă, potrivit art. 5 din Normele interne, ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
În mod similar, prin art. 25 alin. 2 și alin. 3 din Legea 146/1997 s-a prevăzut că fondul pentru acordarea stimulentelor are drept destinație fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale, iar repartizarea veniturilor pe beneficiari se face în baza normelor interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Deși Ministrul Justiției are rolul de a repartiza, această repartizare trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin alegea arbitrară a criteriului vechimii între 0-3 ani, ca și criteriu de repartizare a stimulentelor, s-a produs o discriminare a celorlalți judecători cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplineau criteriile prevăzute de norme pentru a beneficia de financiare.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Totodată, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, discriminarea este definită ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, ori apartenență la o categorie defavorizată - care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării se constată o preferință a unei categorii socio-profesionale, cea a judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în acordarea stimulentelor, ceea ce a condus la excluderea altei categorii (cea cu o vechime de peste 3 ani) de la primirea stimulentelor financiare.
În cauză, discriminarea este evidentă și ea s-a produs cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, art. 5 din Codul muncii care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și art. 2 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 6 lit. c și art. 8 din nr.OG 137/2000 prin care se interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
În ceea ce privește critica referitoare la actualizarea sumelor pretinse de reclamanți, Curtea are în vedere dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora neplata la termen a drepturilor salariale atrage plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului. Daunele-interese cuprind, în general, pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit. Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2249 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Babadag, cu sediul în B, județul T și intimații pârâțiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/6.06.2008
gref. -
2 ex./6.06.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
