Drepturi salariale (banesti). Decizia 4268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2648/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4268/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ . C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.826 din 14.05.2008, completată prin sentința civilă nr.1136 din data de 04.07.2009, pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (550/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, )., )., G, și intimații-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenții-pârâți, intimații-pârâți și ceilalți intimați-reclamanți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că au fost restituite la dosar citațiile emise intimaților-reclamanți cu mențiunea că "nu desfășoară activitatea la ", intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 28.05.2009, că intimata-reclamantă a formulat precizări, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 09.06.2009, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul avocat al intimaților-reclamanți, solicită admiterea excepției.
Intimatul-reclamant formulează aceleași concluzii.
Curtea pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata-reclamantă.
Reprezentantul avocat al intimaților-reclamanți, solicită admiterea excepției.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul avocat al intimaților-reclamanți, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Intimatul-reclamant formulează aceleași concluzii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursurile înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 21.04.2009, recurenții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor publice C și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au criticat sentința civilă nr.826/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art.304 pct.3,4 și 9 Cod pr.civilă arătând că înțelege să critice sentința recurată prin prisma acordării de către instanța de fond a reactualizării sumelor datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și a acordării în viitor a acestor sume.
În dezvoltarea motivelor, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că nu există prevedere bugetară pentru plata sumelor reprezentând reactualizarea, stabilirea unor asemenea sume conducând la existența unor obligații imposibil de executat în sarcina sa.
În privința acordării pe viitor a contravalorii acestui spor, același recurent a susținut că dând această dispoziție instanța a depășit limitele puterii judecătorești, prin crearea unor norme juridice.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentantul legal Direcția Generală a Finanțelor Publice Caf ormulat la data de 27.01.2009 (data ștampilei oficiului poștal de pe fața plicului de expediție) recurs, arătând că nu poate fi obligat să aloce fonduri pentru plata drepturilor salariale pentru că nu are calitatea de angajator.
La termenul de judecată din 10.06.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant, excepție asupra căreia reține următoarele:
Sentința civilă nr.826/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, prin care s-a stabilit obligația recurentului Ministerul Finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale restante, a fost comunicată acestui recurent la data de 20 iunie 2008, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile și procesul-verbal de predare aflat la fila 412 din dosarul de fond.
Recurentul a declarat recurs abia la 27.01.2009, cu depășirea termenului de 10 zile calculat potrivit dispozițiilor art.101 alin.1 Cod pr.civilă și prevăzut de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999.
Pe cale de consecință, în baza prevederilor art.137 alin.1 Cod pr.civilă Curtea va admite excepția tardivității și, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul Ministerului Finanțelor Publice ca tardiv formulat.
Analizând motivele de recurs expuse de către celălalt recurent, Curtea reține următoarele:
Măsura reactualizării sumelor datorate conform indicelui de inflație nu urmărește dobândirea de către intimații-reclamanți a unor sume în plus, ci doar aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, chiar dacă, sub raport nominal, aceeași valoare va fi reprezentată prin mai multe bancnote. În realitate, este vorba despre aceeași valoare, față de faptul că salariul se raportează în primul rând la puterea de cumpărare a salariatului, iar nu la valoarea nominală a sumelor primite cu titlu de salariu.
Prin urmare, reactualizarea nu reprezintă o valoare economică primită în plus de salariat, cum este cazul dobânzii, ci realizează păstrarea aceleași valori economice a banilor primiți cu mult timp după data scadentă. Practic, dacă s-ar admite că reactualizarea nu este datorată de angajator, s-ar ajunge la situația în care, doar aparent, salariatul își primește retroactiv partea datorată din salariu, câtă vreme această parte este oricum diminuată din pricina procesului inflaționist.
În ceea ce privește afirmația recurentului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia instanța de fond ar fi stabilit în sarcina sa o obligație imposibil de executat din cauza lipsei din bugetul pe care trebuie să îl respecte a unor sume cu destinația plății reactualizate, Curtea observă o atitudine și o mentalitate rigidă, formalistă și care nu are nicio legătură cu regulile și principiile unui stat de drept.
Dacă s-ar admite la nivel de principiu teoria recurentului, ar însemna că ori de câte ori Statul Român ar cădea în pretenții față de o terță persoană, el să nu poată fi obligat să plătească pentru că nu are capitol distinct cu această destinație în legea bugetului aprobată de Parlament.
O asemenea interpretare este hilară din perspectiva unei logici elementare: nu putea exista la momentul întocmirii bugetului o asemenea prevedere pentru că Statul nu știa că va deveni debitor. În ipoteza în care această împrejurare era cunoscută înainte de întocmirea și aprobarea bugetului înseamnă că debitorul, oricare ar fi denumirea, rolul și poziția sa într-un stat de drept, este de rea-credință, iar o asemenea conduită nu poate în nici un caz să afecteze sau să condiționeze în vreun fel, direct sau indirect, creanțele creditorilor.
Aceeași este situația recurentului MINISTERUL PUBLIC. În măsura în care procesele în care acesta era pârât nu fuseseră finalizate prin hotărâre a instanței de fond, nu putea exista posibilitatea obiectivă de a avea în vedere aceste sume, iar dacă existau la momentul întocmirii și aprobării bugetului Ministerului Public asemenea hotărâri, nealocarea unor sume pentru plata integrală a acestor drepturi este culpa exclusivă a recurentului, împrejurare ce nu trebuie să vatăme în vreun fel drepturile creditorului.
Legea bugetului invocată ca pretext de recurent stabilește destinația sumelor alocate instituției bugetare pentru cheltuielile ordinare cu caracter de continuitate, ceea ce nu înseamnă că instituția publică respectivă, căzând în pretenții, poate invoca lipsa alocării unor fonduri pentru neexecutarea obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Într-un stat de drept garanția accesului efectiv la un proces echitabil se regăsește și în obligația instituțiilor statului de a respecta și pune în aplicare dispozițiile unei hotărâri judecătorești. Nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru a distinge între situația debitorului instituție publică și situația debitorului persoană privată și a trata diferit refuzul de executare.
Instanța de fond nu a stabilit pentru recurentul MINISTERUL PUBLIC obligații imposibil de executat pentru că aceste obligații nu își regăsesc izvorul în legea bugetului, ci reprezintă consecința conduitei nelegale a recurentului care nu a acordat la timp, integral, reclamanților-intimați drepturile salariale.
Din această perspectivă nu interesează de unde recurentul MINISTERUL PUBLIC va procura fondurile necesare plății ci faptul că are obligația legală de a acoperi aceste plăți pentru a se supune unor hotărâri judecătorești, întocmai ca orice alt debitor.
În privința acordării pe viitor a contravalorii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, aprecierile recurentului potrivit cărora instanța de fond ar fi pronunțat sentința cu încălcarea limitelor atribuțiilor puterii judecătorești sunt nefondate.
Câtă vreme prin Decizia nr.21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acest spor se datorează magistraților nefăcând vreo precizare expresă prin care să limiteze în timp plata acestui spor, acordarea acestui spor se circumscrie regulilor generale. Astfel, pentru trecut sunt incidente dispozițiile care reglementează instituția juridică a prescripției dreptului material la acțiune.
În privința acordării pe viitor a contravalorii sporului, Curtea reține din formularea clară a dispozitivului deciziei în interesul legii nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că acesta reprezintă, prin raportare la dispozițiile art.155 din Legea nr.55/203, un drept salarial.
Salariul se acordă salariaților pentru perioada cât persoanele își păstrează această calitate. este și situația magistraților ale căror drepturi sunt similare salariaților în privința indemnizației lunare ce reprezintă modalitatea lor de retribuire de către stat. Acordarea pe viitor a sporului are acoperire în menținerea calității de magistrați a reclamanților-intimați care au dreptul să primească lunar indemnizația din care trebuie să facă parte și contravaloarea sporului de 50%.
Dreptul la salariu, respectiv dreptul la indemnizație, se naște odată cu dobândirea calității de salariat, respectiv de magistrat, doar pentru datoriile restante operând termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003. Este important a nu se confunda dreptul la salariu, respectiv la indemnizație, cu faptul plății lunare la datele stabilite de către angajator sau prin dispoziții legale. Acordând pe viitor acest spor pentru magistrați, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea plății efective a indemnizației pentru care există un termen de exigibilitate ulterior pronunțării hotărârii, ci dreptul la primirea indemnizației integrale din care face parte și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, câtă vreme reclamanții-intimați își păstrează calitatea de magistrați, în contextul în care efectele Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele subordonate în conformitate cu dispozițiile art.329 Cod pr.civilă.
Procedând în acest fel, instanța de fond nu a creat norme juridice, ci doar le-a aplicat pe cele existente într- manieră logică și coerentă ce ține cont de faptul că între părți vor continua să existe ulterior pronunțării hotărârii raporturi de serviciu, pentru care este datorată aceeași indemnizație integrală.
Față de faptul incontestabil că plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost făcută de recurent, nemenționarea obligării la plata pentru viitor a acestui spor, ar deschide calea ignorării în fapt a acestui drept, cu consecința neplății acestuia ulterior pronunțării sentinței.
Instanța de fond nu a interpretat eronat dispozițiile legale, ci dimpotrivă a aplicat într-o manieră logică prevederile incidente în raporturile de serviciu ale magistraților, similare cu prevederile care reglementează dreptul salariaților în privința retribuției datorate de angajator.
În privința criticii întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civilă, Curtea reține că prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale prevederile art.I și II din OUG nr.75/2008. Această ordonanță a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 20.06.2008, ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, astfel încât prevederile art.I și II din OUG nr.75/2008, declarate ulterior neconstituționale, nu puteau fiind incidente în privința competenței instanței de fond la data pronunțării sentinței pentru simplul motiv că OUG nr.75/2008 nu exista din punct de vedere juridic, nefiind publicată în Monitorul Oficial. Nefiind vorba despre un proces în curs, instanța de fond pronunțându-se asupra fondului anterior schimbării intempestive de competență materială, nu existat nici posibilitatea și nici obligația legală de stabilire a competenței fondului pentru Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Recurentul ar trebui să cunoască și să respecte principiul constituțional al neretroactivității legii înainte de a invoca motive de recurs pentru care nu cunoaște situația exactă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.3041cpc, cu referire la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce o privește pe reclamanta-intimată, Curtea constată că pretențiile similare formulate de aceasta într-un alt proces soluționat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat anterior soluționării prezentei cauze, respectiv prin decizia civilă nr.348/R/22.04.2008 a Curții de Apel Pitești, nu pot face obiectul prezentei cauze.
Pe cale de consecință, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.166 Cod pr.civilă, va admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile formulate de reclamanta-intimată și în temeiul art.312cpc cu referire la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, va admite recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimata și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta pentru existența autorității de lucru judecat.
Constatând că instanța de fond a pronunțat în privința celorlalți-reclamanți o hotărâre temeinică și legală, Curtea va respinge recursul Ministerului Public formulat în contradictoriu cu aceștia, ca neîntemeiat, în baza art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor Publice.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.826 din 14.05.2008, completată prin sentința civilă nr.1136 din data de 04.07.2009, pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (550/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, )., )., G, și intimații-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV.
Admite recursul recurentului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimata.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta față de autoritatea de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.KG/2 ex./13.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
