Drepturi salariale (banesti). Decizia 4404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2933/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4404/R
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți ,., G, (), și împotriva sentinței civile nr.2246 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți,., G, (), și, intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 15.06.2009 de către intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților întâmpinare, într-un singur exemplar. De asemenea, se mai arată faptul că recurenții-reclamanți au solicitat prin cererea de recurs judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct.(2) Cod proc. civ.
Curtea reține cauza spre soluționare pe excepția tardivității declarării recursului cât și pe fond.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanții ,., G, (), și au chemat în judecată pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu februarie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor; actualizarea drepturilor cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, precum și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin sentința civilă nr.2246/11.06.2008, Tribunalul Teleormana respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins acțiunea reclamanților,., G, (), și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesuală pasivă în cauză deoarece, în temeiul art.35 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, este ordonator principal de credite și elaborează proiectul bugetului de stat, având posibilitatea de a cenzura propunerile celorlalți ordonatori principali de credite.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în privința personalului auxiliar de specialitate din instanțe, nu operează discriminarea reglementată de OG nr.137/2000 față de magistrați sub aspectul sporului de fidelitate. Fiind o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar reglementat de Legea nr.567/2004, cu drepturi salariale reglementate prin OG nr.8/2007, personalul auxiliar de specialitate are un tratament juridic propriu. Prin urmare, nu se află într-o situație analogă sau comparabilă cu alte categorii profesionale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții la data de 23.07.2008, înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.09.2008 sub nr-. Urmare modificării regulilor de competență materială în judecarea drepturilor bănești ale personalului din justiție, prin OUG nr.75/2008, cauza a fost trimisă Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.05.2009, fiind înregistrată sub nr-
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept între motivele limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, recurenții au criticat sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.
Precizează recurenții-reclamanți că este greșită concluzia instanței de judecată în sensul că nu operează discriminarea în privința reclamanților, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Teleorman, pentru că nu ar avea un drept recunoscut și protejat de lege.
În sprijinul solicitării lor, invocă principiul egalității în drepturi prevăzut de art.16 din Constituție, dar și Hotărârea nr.232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Ori, stabilirea unui spor de fidelitate diferit pentru magistrați și pentru personalul auxiliar de specialitate a creat o discriminare și implicit o încălcare a prevederilor art.6 Codul muncii, art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OG nr.137/2000.
naționale încalcă și Directiva 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării). De asemenea, încalcă și dispozițiile Convenției nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, precum și Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
La data de 15.06.2009, Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca tardiv formulat față de data comunicării hotărârii. Pe fond, intimatul-pârât a solicitat păstrarea hotărârii tribunalului și înlăturarea motivelor de recurs.
În soluționarea excepției de tardivitate a declarării recursului de către reclamanți, Curtea a constatat la termenul de judecată din 16.06.2009 că o parte a reclamanților nu au respectat dispozițiile imperative ale art.80 din Legea nr.168/1999 privind termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Astfel, reclamanții, (), au semnat cererea de recurs ce a fost înregistrată la data de 23.07.2008, cu depășirea termenului legal de exercitare a căii de atac, acestora fiindu-le comunicată hotărârea anterior datei de 12.07.2008.
În atare situație, recursul declarat de acești recurenți-reclamanți apare formulat cu nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, fiind astfel decăzuți din dreptul de a ataca cu recurs hotărârea instanței de fond. Urmează așadar a se admite excepția de tardivitate și a se respinge recursul acestor reclamanți ca fiind tardiv formulat.
Examinând motivele de recurs formulate de ceilalți recurenții-reclamanți față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurenții-reclamanți nu indică în drept criticile de nelegalitate aduse hotărârii primei instanțe, din dezvoltarea acestora Curtea consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, criticându-se în esență modul în care s-a analizat și s-a aplicat cauzei legislația referitoare la discriminare, atât internă cât și internațională, cât și legislația specifică categoriilor profesionale indicate.
La verificarea legalității hotărârii, Curtea reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Teleorman. În această calitate au pretins drepturi bănești salariale constând în diferența de spor de fidelitate acordat magistraților conform art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, începând cu luna februarie 2005. Au arătat reclamanții că drepturile bănești pretinse își au izvorul într-o discriminare produsă prin nereglementarea aceluiași cuantum al sporului de fidelitate categoriei personalului auxiliar din instanțe cu sporul acordat magistraților.
Curtea va menține hotărârea tribunalului prin care au fost respinse aceste pretenții bănești, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de OG nr.137/2000 pentru existența unei discriminări, ca urmare a unei diferențe de tratament pentru persoane aflate în situații comparabile.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit alin.3 al aceluiași articol, sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de drept comun o cerere, în condițiile art.27 din OG nr.137/2000, pentru acordarea de despăgubiri, fiind ținută să dovedească faptele care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Ori, faptul discriminatoriu invocat de reclamantă esteprevederea legalănumai în favoarea magistraților a unui spor salarial pentru fidelitate în cuantumurile prevăzute de art.4 din OUG nr.27/2006, în timp ce sporul de fidelitate recunoscut grefierului are un cuantum inferior conform art.16 alin.1 din OUG nr.8/2007.
În primul rând, trebuie notat că fiecare din normele legale invocate în cererea de chemare în judecată prin care se acordă unor categorii de persoane un spor de fidelitate în cuantum diferit din salariul de bază, vizează categorii profesionale diferite.
În al doilea rând, Curtea notează că dispozițiile din OG nr.137/2000, invocate de reclamantă pentru acordarea sporului salarial pretins ca urmare a unei discriminări, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale (similar și în deciziile nr.819, nr.820 și nr.821/03.07.2008). A stabilit instanța de contencios constituțional că textele art.1, art.2 alin.3 și art.27 contravin principiilor Constituției, în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența de a anula ori de a refuza aplicarea prevederilor unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, instanța nu are în nici un fel competența de a anula dispoziții legale vizând salarizarea reclamanților, personal auxiliar, și de a aplica dispoziții prevăzute în actele normative indicate de aceasta, aplicabile însă altor subiecte de drept, față de care reclamanții s-au considerat discriminați, pentru a restabili un eventual echilibru între subiectele de drept. A proceda în sens contrar, adică aplicarea unor dispoziții reglementate strict de lege unor situații premisă, situației reclamanților care nu se încadrează în ipoteza textelor de lege ar însemna ca instanța să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat și să își aroge putere legislativă, ceea ce, evident, nu este posibil.
Față de cele arătate, Curtea constată că nu există o situație comparabilă, ca premisă a constatării unei discriminări, între situația grefierilor și situația magistraților astfel că este justificat tratamentul diferit aplicat acestor persoane, cu atât mai mult cu cât există un text de lege expres care consacră în favoarea reclamanților dreptul pretins în cuantum determinat.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenții-reclamanți, (), împotriva sentinței civile nr.2246 din data de 11.06.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenții reclamanți ,., G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./02.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
