Drepturi salariale (banesti). Decizia 446/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.446/CM
Ședința publică din data de 6 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții:, I, I, G, OG, G, și, prin mandatar, cu domiciliul procesual ales în municipiul C,-, împotriva sentinței civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiCONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr. 141B, sector 6,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul șiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% și 15% personal auxiliar).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 30.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.07.2009 și 06.07.2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantele, I, I, G, -, -, OG, -, G, și au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, Ministerul Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu luna iunie 2004 și în continuare precum și a sporului de confidențialitate pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare iar în ceea ce privește sporul de confidențialitate au arătat că acest spor este acordat altor categorii de personal salarizate din fonduri bugetare ceea ce constituie o situație discriminatorie întrucât și reclamantele gestionează informații pentru care trebuie să asigure confidențialitatea.
Prin sentința civilă nr. 1430/07.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea față de Consiliul Superior al Magistraturii pentru lipsa calității procesual pasive și s-a respins ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin OG nr. 83/2000 iar în ceea ce privește cererea de acordare a sporului de confidențialitate s-a arătat că stabilirea acestui spor pentru alte categorii de personal nu constituie un tratament discriminatoriu iar pentru personalul auxiliar nu este prevăzut în lege un astfel de spor.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamantele. În motivarea recursului lor, acestea au arătat că OG nr. 83/2000 a fost în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției României și Legii nr. 24/2000. Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Constanța.
Prin încheierea nr. 634/CM/06.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție spre soluționarea recursului în temeiul OUG nr.75/2008.
Prin decizia civilă nr.2944/12.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului către Curtea de Apel Constanța. În motivare s-a reținut că prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 21din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 13.06.2008) s-au stabilit următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Această decizie este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În considerentele acestei decizii se arată următoarele: "Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României]. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
"Pe de altă parte, în a doua parte a considerentelor deciziei nr. 21/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța supremă a reținut următoarele:
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului".
Așadar, soluția de admitere a acțiunii nu se fundamentează numai pe prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 ci și pe prevederi constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția au prioritate României dacă există neconcordanțe între acestea și legile interne.
Față de această interpretare a prevederilor legale incidente, este necesar ca instanța să analizeze în concret, raportat la prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 dar și în raport de restul considerentelor cuprinse în Decizia nr. 21din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, pentru fiecare reclamantă, dacă este îndreptățită la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în caz afirmativ pentru ce perioadă.
Astfel, este necesar ca această analiză să se facă pentru fiecare categorie de personal raportat la prevederile Legii nr. 567/2004 dar este necesar a se analiza și îndreptățirea fiecărei reclamante la plata acestui spor în raport de perioada în care s-a aflat în activitate, în special în perioada în care activitatea a fost suspendată astfel cum rezultă din adresa 22.08.2007 a Biroului resurse umane din cadrul Tribunalului Constanța, evident având în vedere în fiecare caz motivul suspendării activității.
Aceeași este situația în cazul sporului de confidențialitate. Astfel, prin decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a hotărât astfel: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
În considerentele acestei decizii, obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, s-a arătat în esență că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate se află într-o situație discriminatorie și ca urmare în temeiul art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, au dreptul la despăgubiri pentru că nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor.
Și în acest caz, față de interpretarea dată textelor legale incidente, este necesar ca instanța să analizeze aceleași aspecte care au fost indicate în referire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În cauză, se constată că prima instanță nu a analizat aceste aspecte care privesc în mod esențial fondul cererii reclamantelor, prima instanță rezumându-se la a reține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat iar sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legea de salarizare și nici nu există o situație discriminatorie (ambele motive fiind contrazise de deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii) fără a mai analiza în concret îndreptățirea reclamantelor și temeinicia cererii lor privind aceste drepturi în raport de elementele enunțate anterior.
Astfel, instanța supremă a dezlegat problemele de drept în sensul că a stabilit pe de o parte incidența art. 47 din Legea nr. 50/1996 și a dispozițiilor privind interzicerea discriminării în cazul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar pe de altă parte a stabilit existența situației discriminatorii în cazul sporului de confidențialitate,iar în raport de aceste dezlegări de drept instanța de judecată trebuie să analizeze situația de fapt și astfel fondul cauzei.
În aceste condiții, analiza pentru prima oară a acestor aspecte în instanța de recurs, ar conduce la lipsirea reclamantelor de un grad de jurisdicție garantat de Codul d e procedură civilă și astfel prejudicierea lor.
De aceea, este necesar ca recursul să fie admis iar cauza să fie trimisă spre rejudecare pentru ca Tribunalul Constanța să cerceteze propriu-zis fondul cauzei, raporta la prevederile legale care sunt aplicabile în cauză conform deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, și raportat la interpretarea dată acestora de instanța supremă, prin verificarea aspectelor esențiale indicate anterior.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și cadrul procesual și va lămuri calitatea în care stă în judecată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării raportat la prevederile art.27 alin. 3 din OG nr.137/2000.
De asemenea se va avea în vedere că prin cererea transmisă Curții de Apel Constanța la data de 19.06.2009 o parte din reclamate au renunțat la judecata cauzei în fond.
În consecință, în temeiul art. 312(3) Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru soluționarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanții:, I, I, G, OG, G, și, prin mandatar, cu domiciliul procesual ales în municipiul C,-, împotriva sentinței civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiCONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr. 141B, sector 6,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul șiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.07.2009.
Ptr. Președinte Ptr.judecători
- - - -
aflat în semnează - -
conf.art.261 al.2 aflați în semnează
Președinte instanță, conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Ptr.grefier
- -
aflat în semnează
conf.art.261 al.2
Prim grefier,
-
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/05.08.2009
Tehnored.dispoz.gref.
4 ex./06.08.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
