Drepturi salariale (banesti). Decizia 448/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.448
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții- reclamanți și, ambii domiciliați în B,-, împotriva sentinței civile nr.181/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în G, str.- nr.45 bis, -ristal, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că apărătorul recurenților a depus la dosar o cerere prin care solicită apelarea cauzei după ora 11,00 întrucât acordă asistență juridică unui alt client în fața Tribunalului Brăila.
S-a mai depus la dosar contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2007, act solicitat la termenul anterior.
Instanța, deliberând lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei a răspuns pentru recurenții-reclamanți av. cu delegație în dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților critică hotărârea instanței de fond, arătând că soluția la care s-a oprit instanța a avut la bază o analiză a art.1 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, din care a concluzionat că dreptul la alocației de hrană sub forma tichetelor de masă au caracter facultativ, în raport de disponibilitățile financiare ale angajatorului, acestea fiind numai o posibilitate și nu o obligație, ori potrivit legii susmenționate salariatul are dreptul de a primi tichete de masă, iar angajatorul are obligația de a distribui lunar salariaților tichete de masă atâta timp cât între aceștia se execută în mod valabil un contract de muncă.
Deasemeni, acordarea tichetelor de masă nu este un venit salarial ci o formă de protecție socială a salariatului, neimpunându-se impozitarea acestora.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, admiterea pretențiilor formulate în sensul acordării tichetelor de masă pe perioada octombrie 2004-octombrie 2007 sau acordarea de despăgubiri actualizate cu indicele de inflație.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 181/07.02.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă G, obligarea pârâtului să le acorde tichete de masă începând cu data de 15.10.2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii sau plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masa, sume calculate începând cu aceeași dată și actualizate la zi cu indicele de inflație.
În fapt au arătat că în baza Legii 142/1998 a fost constituită o formă specială de protecție socială a salariaților, prin acordarea tichetelor de masă.
Consideră că scopul legiuitorului a fost de a acoperi sfera de cuprindere a noțiunilor de angajat și angajator, indiferent dacă salariații lucrează într-o societate comercială, într-o regie autonomă sau în sectorul bugetar.
Învederează că acordarea tichetelor de masă numai unor anumite categorii de salariați, reprezintă o restrângere a dreptului prevăzut de lege, o aplicare discriminatorie a dreptului respectiv, cu încălcarea Constituției României și OG 137/2000.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă G, fiind salarizați conform contractului individual de muncă al fiecăruia. Nu s-a făcut dovada că ar avea negociată cu pârâtul acordarea de tichete de masă.
Potrivit art.1 din Legea 142/1998
(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul ugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din interpretarea textelor legale, rezultă că legiuitorul a stabilit aceste drepturi cu caracter facultativ, în raport de disponibilitățile financiare ale angajatorilor, respectiv în speță în limita bugetelor unităților.
Instanța reține, că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, ci doar o posibilitate a acestuia, având în vedere regimul juridic diferit ca impozitare al acestora, în sensul că, angajatorul are posibilitatea să-și stimuleze salariatul oferind aceste bonusuri la salariu, fără a fi nevoit să achite toate contribuțiile aferente drepturilor salariale.
Este evident că acestea pot fi acordate doar dacă angajatorul dorește și are posibilitatea să acorde tichete de masă, acest drept fiind negociat cu salariații, iar nu indiferent de posibilități, simpla calitate de salariat neducând la acordarea automată a tichetelor de masă.
Scopul legii nu este "protecția socială a angajatului" ci posibilitatea pentru angajator de a oferi angajatului venituri ceva mai mari, fără a avea costurile suplimentare impuse de situația în care ar mari salariul angajatului cu aceeași sumă.
În cauza de față nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu, de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat în art.16 din Constituție, pentru ca principiul egalității implică aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Au invocat disp. art. 304 pct.7,8, și 9.pr. civilă, în sensul că instanța a încălcat prevederile Legii nr. 142/1998 iar motivarea este străină de natura pricinii.
Contractele colective de muncă unice la nivel național și la nivel de ramură în agricultură cu prevederi incidente pe perioada 2004-2007, fac referire expresă la "Alte venituri sunttichetele de masă".
Reglementarea art. 1 din Legea nr. 142/1998 are caracter imperativ și nu dispozitiv, după cum este modul de formulare a textului.
De asemenea, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu este un venit salarial ci o manifestare concretă a unei forme de protecție socială a salariatului.
Astfel, conform disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
În consecință, au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, au întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 7,8 și 9.pr. civilă și art. 304 indice 1.pr. civilă.
Au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004-2007.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale invocate și de reclamanții recurenți, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
În această situație, instanța nu poate reține afirmația recurenților deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, se consideră că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transformă în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor afirmate de recurenți.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă și nu imperativă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorul nu pot fi obligați la acordarea lor.
Referitor la contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 invocate de recurenți, se observă că, potrivit art. 52 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agriculturii pe anii 2004-2005 nr. 2232/2004, tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale (în speță, Legea cadru nr. 142/1998).
De asemenea, art. 42 alin. 2 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006 prevede că tichetele de masă se acordă potrivit prevederilor legale și înțelegerii părților.
Mai mult, potrivit art. 77 pct. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005,2006 acolo unde posibilitățile financiare ale unităților o permit, patronii prin negociere cu sindicatele vor asigura salariaților o masă de prânz a cărei contravaloare va fi suportată în conformitate cu prevederile Legii tichetelor de masă nr. 142/1998.
Analizând conținutul art. 77 pct. 2 din contractele colective de muncă, instanța apreciază că acordarea tichetelor de masă este condiționată de situația economică a societății și de negocierea cu sindicatele.
Este evident că tichetele de masă pot fi acordate doar dacă angajatorul are posibilități financiare, acest drept fiind negociat cu salariații și nu indiferent de posibilități așa cum susțin recurenții, iar simpla calitate de salariat neducând la acordarea automată a acestora.
Față de toate considerentele expuse mai sus, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică din toate punctele de vedere și în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții- reclamanți și, ambii domiciliați în B,-, împotriva sentinței civile nr.181/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
Pt.jud. aflat Pt.jud. aflat în CO JUDECATOR
în CO conf.disp.art.261 conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
pct.2 pr.civ. PREȘEDINTE
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex/ 7.07.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Ion Ioneci
