Drepturi salariale (banesti). Decizia 455/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 455/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de pârâții DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.482/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE depune la dosar delegație și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat. Solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților de ordinul 1 și 2 la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă care se solicită de către reclamanți a fi actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective a plății.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamanți faptul că au calitatea de procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 și art.4 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei, doar pentru judecătorii din cadrul Judecătoriilor și pentru procurorii de la Parchetele de pe lângă Judecătorii, care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0-3 ani.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei civile-fila 27, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că pentru a avea calitate de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se faptul că pentru personalul instanțelor judecătorești s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor în sumă brută, diferențiată pe categorii de personal.
Se mai susține că fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale și amenzile judiciare. Este adevărat, arată pârâtul, că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritate la un anumit moment.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit Legii nr.304/2004, Curțile de Apel și Parchetele de pe lângă Curțile de Apel își elaborează propriile proiecte de buget anual pentru instanțele sau, după caz, parchetele din circumscripțiile lor. Proiectele de buget astfel elaborate, se transmit Ministerului Justiției sau, după caz, Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Acesta consideră că nu se află în culpă pentru a fi obligat la alocarea de fonduri pentru alți ordonatori principali de credite, dacă nu există bază și aprobare legală în acest sens și nici nu se poate substitui voinței legiuitorului sau a ordonatorilor principali de credite în ceea ce privește eliminarea inechităților sau a discriminărilor de care se face vorbire în acțiune.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că se află in imposibilitatea acordării unei astfel de prime financiare, acordată doar din bugetul Ministerului Justiției, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pe considerentul că prima respectivă au primit-o doar judecătorii de la Judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, nu și procurorii de la Parchetele de pe lângă Judecătorii.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare invocă excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 competența soluționării cererii revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Alba Iulia și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că Ordinul la care se face referire în acțiunea reclamanților este emis de Ministrul Justiției și nu de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sau de Procurorul al Direcției Naționale Anticorupție. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind reținute aceleași argumente prezentate și de pârâta Direcția Națională Anticorupție.
Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite prezenta cerere, acesta să fie obligat la virarea fondurilor necesare, invocându-se în drept prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1233 / 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, pârâții Parchetul de pe lângă și fiind obligați la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă de 1700 lei actualizată cu indicele de inflație începând cu nașterea dreptului material și până la data plății efective. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă și, cale de atac care prin decizia nr.103/2008 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost admisă, sentința civilă atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă Tribunalului Alba pentru rejudecare, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat în rejudecare sub nr-.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate:
Raportat la obiectul cauzei, instanța a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu au calitate procesuală pasivă, neexistând nici un raport juridic obligațional față de acești pârâți, aceștia neavând calitate de angajator și nici atribuții privind salarizarea procurorilor.
Potrivit art.70 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată "Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public " iar potrivit alin.4 al aceluiași articol "procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Instanța, pentru aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Justiției și va respinge acțiunea civilă raportat la acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Obiectul acțiunii dedus judecății nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, regăsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi în sensul dispozițiilor art. 281-282 Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel că excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât potrivit art. 2 alin.1 lit.c Cod proc. civilă tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, instanța a reținut că potrivit art.131 alin.3 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară "Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție" și art.4 alin.4 din nr.OUG43/2002 privind Direcția națională Anticorupție "Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite, iarfondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție".
Prin urmare, față de aceste considerente instanța a constatat că pârâții mai sus menționați au calitate procesuală în prezenta cauză dedusă judecății.
Prin sentința civilă nr. 482/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a F și Ministerului Justiției. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de și Parchetul de pe lângă A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Parchetul de pe lângă a fost admisă acțiunea civilă, pârâții fiind obligați în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă de 1.700 lei, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective. A fost respinsă acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Așa după cum rezultă din susținerile reclamanților și din scriptele depuse în probatoriu la dosarul cauzei civile, reclamanții au calitatea de magistrați procurori.
Instanța, a reținut faptul că este competentă material și teritorial să soluționeze acțiunea introductivă, reclamanții în calitatea de persoane discriminate, conform art.21 alin.1 din nr.OG37/2000, au dreptul să solicite despăgubiri pecuniare, proporțional cu prejudiciul material suferit și dovedit, aceasta potrivit dreptului comun al muncii, aceasta conform și normelor legale cuprinse în art.1 alin.2 și art.295 alin.1 din Legea nr.53/2003 modificat, cu reținerea incidenței inclusiv a prevederilor art.5 din acest ultim act normativ, dar și prevederile Legii nr.168/1999.
Astfel, reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, cu statut independent și atribuții deliberative, stimulentele financiare solicitate de către reclamanți sunt de natură salarială, în sensul art.155 din Legea nr.53/2003, și art.25 din Legea nr.146/1997 modificată.
Instanța, a reținut faptul că textul art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Convenție intrat în vigoare la data de 1.04.2005. Astfel, art.1 pct. 1 din acest Protocol prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării, acesta ca obligație pozitivă; beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare fără nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei. Acest text a înlăturat dependența art.14 din Convenție, față de celelalte texte ale Convenției care garantează alte drepturi.
Astfel, toate persoanele afle sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării numai cu privire la drepturile prevăzute de Convenție, ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
salariale solicitate de către reclamanți sunt circumscrise prevederilor art.155 și art.40 alin.2 din Legea 53/2003, fiind adaosuri bănești salariale. De altfel, art.2 alin.1, art.6 lit.a și lit.c și art.8 din nr.OG137/2000 modificată, ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile salariale, astfel că dreptul reclamanților la aceste prestații pecuniare este un drept consacrat și recunoscut de lege.
Pârâții în mod greșit și lipsit de temei și suport juridic, au operat și motivat de o selecție arbitrară, între criteriile de acordare a stimulentelor salariale, în sensul că au considerat peremptoriu, criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor în detrimentul criteriilor de performanță profesională. Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de normele interne au caracter de recalculare, ele au fost aplicate în condiții arbitrare, conform celor mai sus reținute, cu determinarea greșită de tratamente diferențiate.
În aceste condiții, instanța a reținut și faptul că prin Hotărârea nr.15/2006 a D, s-a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect, în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
De asemenea, potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 aprobat de Legea nr.27/2004, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate, în speța dată reclamanții, își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, prin desființarea, anularea discriminării.
În acest context sunt reținute de către instanță și prevederile cuprinse în art.292-293 din Legea nr.53/2003, respectiv art.7, art.23 din Declarația a Drepturilor Omului semnată de către România la data de 14.XII.1995, art.7, art.19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat prin Decretul 212/1974, art.4 și urm. din Carta Socială Europeană revizuită și notificată prin Legea 74/1999, dar și Dispozițiile Directivei E- și art. 16 alin.1 din Constituția României.
Instanța, a reținut faptul că reclamanții au solicitat actualizarea cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective, a prejudiciului suferit, cerere pe care instanța o găsește admisibilă și întemeiată, ținând cont și de prevederile art.1084-1086 Codul civil respectiv art.161 alin.4 Codul Muncii.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța a admis acțiunea reclamanților ca fiind temeinică și legală.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, instanța a respins acțiunea formulată împotriva acestora.
În privința cererii de chemare în garanție s-a reținut că prin Încheierea pronunțată la data de 03.10.2007 în dosar nr- s-a dispus disjungerea acesteia și transpunerea spre competentă soluționare în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba, deci după rejudecare instanța nu mai este investită cu soluționarea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și Parchetul de pe lângă, solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive arată că, atât la judecarea cauzei, cât și la rejudecare au intrat aceiași doi asistenți judiciari deși erau incompatibili.
Reclamanții sunt în imposibilitatea de a solicita o astfel de primă financiară doar din bugetul Ministrului Justiției, întrucât au beneficiat de prime similare din bugetul propriu al
Hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv Judecătoria Alba Iulia. In mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă, Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 privind doar Ministerul Justiției.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă; hotărârea nr.15/23.01.2006 a privindu-i doar pe judecătorii și nu pe procurori, așa încât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 don nr.OG137/2000.
În mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate cu indicele de inflație, Parchetul de pe lângă neputând înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Instanța de fond a ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform prevederilor art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a soluționat corect excepțiile invocate de pârâți în prima instanță și în instanța de recurs. În plus, nici un text legal nu interzice asistenților judiciari, care au drept de vot consultativ, să participe la judecarea aceleiași instanțe. De asemenea este susținerea pârâtului Parchetul de pe lângă în sensul că prima instanță ar fi ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Cu ocazia primei judecăți în fond a cauzei, la termenul din 03.10.2007, instanța de fond a dispus prin încheierea motivată disjungerea cererii de chemare în garanție conform art. 165 Cod pr. civilă, și transpunerea acesteia spre competență soluționare în favoarea Secției Comerciale și de Contencios Administrativ, aspect necenzurat de instanța de recurs atunci când a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe fondul cauzei Curtea reține că prin Ordinul nr. 1921/C/2005 Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unele categorii de personal din cadrul instanțelor.
În nota de informare referitoare la acordarea stimulentelor personalului din justiție s-a menționat că acest fond este repartizat după cum urmează:pentru personalul instanțelor judecătorești, astfel: judecători, din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești și personal contractual.
Rezultă în mod clar că prin acest ordin nu s-a prevăzut - și nici nu avea cum - acordarea acestor stimulente și pentru procurori, întrucât aceștia nu sunt salarizați din fondurile Ministerului Justiției, această instituție publică neavând fonduri alocate pentru plata personalului din cadrul altor structuri/instituții publice.
Or, Ministerul Public este o instituție distinctă de Ministerul Justiției, are personalitate juridică și calitate de ordinator principal de credite pentru drepturile bănești cuvenite procurorilor.
În consecință, nu se poate reține o greșită aplicare a acestui ordin în ceea ce îi privește pe procurori pentru simplul motiv că acest ordin nu s-a referit niciodată la vreun drept bănesc pentru această categorie profesională.
În ceea ce privește eventualul caracter discriminatoriu al acestui ordin în raport cu aceeași procurori trebuie reținut că apartenența procurorilor la corpul magistraților nu trebuie să ducă automat la ideea de uniformitate de tratament cu judecătorii.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformizarea salariilor.
Ceea ce ignoră reclamanții, precum și prima instanță, este că pretențiile reclamanților nu sunt drepturi salariale incluse în indemnizația lunară pe care procurorii o primesc, ci stimulente, adică drepturi bănești cu caracter ocazional, acordate din fondurile rămase la dispoziția angajatorului.
Dacă era vorba despre drepturi salariale ce intră în compunerea indemnizației pe care magistrații o primesc, evident că puteam vorbi de o discriminare între magistrații judecători și magistrații procurori, având în vedere că cele două categorii profesionale au aceeași lege de salarizare.
Însă în speță nu este vorba de o componentă a indemnizației lunare ce o primește orice magistrat, ci de un premiu, acordat judecătorilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, din fonduri rămase la dispoziția Ministerului Justiției și nu a Ministerului Public.
Este greșită și susținerea din considerentele hotărârii atacate în sensul că prin Hotărârea nr. 15/2006 a s-a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect, în sensul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Prin această hotărâre s-a stabilit căjudecătoriicu o vechime de peste trei ani și nu procurorii sunt discriminați indirect prin acordarea stimulentelor salariale, cel chemat la înlăturarea discriminării fiind Ministerul Justiției și nu Ministerul Public.
În condițiile în care Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 nu a fost aplicat și la nivelul Ministerului Public și nu s-au plătit stimulente salariale procurorilor cu o vechime de până la trei ani, procurorii cu o vechime de peste trei ani nu se pot considera discriminați.
Nu se poate invoca discriminarea pe motiv că ministerul din care fac parte reclamanții nu a înțeles să-i premieze, întrucât acordarea de stimulente, premii sau alte drepturi bănești cu caracter ocazional reprezintă o facultate și nu o obligație pentru angajator, atâta timp cât acordarea acestora nu este impusă printr-un act normativ sau contract colectiv de muncă.
Astfel, potrivit art. 22 din nr.OUG 177/2002 în cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acestapoateacorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii, iar la art. 23 se prevede că Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii. Din acest fondpotfi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase
Reținând că procurorii nu se găsesc în aceeași situație cu judecătorii cu o vechime de peste trei ani care sunt angajații Ministerului Justiției, cele două categorii profesionale neregăsindu-se într-o situație comparabilă, tocmai datorită apartenenței la două ministere distincte, cu bugete distincte, Curtea constată că soluția primei instanțe este greșită, având la bază o eronată aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății și la actele depuse în probațiune.
În consecință, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și împotriva sentinței civile atacate și în consecință va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.482/2008 pronunțată de Tribunalul Alba În dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, A - Structura Centrală, Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
Jud. fond.;
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
