Pretentii civile. Speta. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 461/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de reclamanții, și și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.1270/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții retroactiv începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007.
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, susțin că au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul Român în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, funcționarii publici, demnitarii și chiar în raport de personalul auxiliar de specialitate.
La data de 31.01.2007 Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 1.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Singurii magistrați care au primit majorări salariale (asemenea tuturor celorlalți salariați ai statului) de la 1.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncții săi.
Prin nr.OG10 din 31.01.2007, articolele 1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncții săi) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 iar cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Pentru majorarea indemnizațiilor demnitarilor, a judecătorilor de la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, de la Curtea Constituțională și Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncților săi, art.1 al nr.OG10 face trimitere la anexele II și III la Legea nr.154/1998, anexe în care sunt menționați aceștia.
Prin nr.OG16 din 31.01.2007 Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 1.01.2007 a persoanelor.
Tot la 31.01.2007, Guvernul emite și Ordonanța nr.27 prin care majorează și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente în aceleași tranșe și tot cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Încercând să prevină o nouă discriminare a magistraților în raport cu celelalte categorii de salariați ai statului și cu o parte restrânsă a categoriei magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii - prin președintele său, la 31.01.2007, adresează d-lui, Ministru al Finanțelor Publice o scrisoare deschisă prin care protestează discret și decent față de noua discriminare și își exprimă convingerea că eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007 judecătorilor și procurorilor, constituie eroare ori omisiune involuntară, care poate fi remediată.
Faptul că nici după 6 luni de la această formă decentă de protest ministrul și celelalte instituții ale statului - abilitate, nu au luat nici o măsură, atestă faptul că nu ne aflăm în fața unei erori sau omisiuni involuntare care să fi generat discriminarea.
recent Legea nr.232/607.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.474 din 16.07.2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007, modificând art.39 în alin.2 al acestuia prevede majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici exceptați și de această dată magistrații judecători și procurori.
Reclamanții arată astfel că au fost încălcate dispozițiile art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea, art.5 Codul muncii și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii întrucât reclamanții au solicitat creșterile salariale potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, în condițiile în care nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Susținerea reclamanților, în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, este, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000(modificată și completată prin nr.OG77/2003 și aprobată prin Legea nr.24/2004)
Cu titlu de excepție invocă excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 competența soluționării cererii revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Sector 5
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu se află în culpă pentru a fi obligat la alocarea de fonduri pentru alți ordonatori principali de credite, dacă nu există bază și aprobare legală în acest sens și nici nu se poate substitui voinței legiuitorului sau a ordonatorilor principali de credite în ceea ce privește eliminarea inechităților sau a discriminărilor de care se face vorbire în acțiune.
Prin sentința civilă nr.1270/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Af ost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. A fost admisă în parte acțiunea, pârâții fiind obligați în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, sumă actualizată cu rata de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective. A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant. A fost respinsă acțiunea împotriva pârâtului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate:
Raportat la obiectul cauzei, instanța a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, neexistând nici un raport juridic obligațional față de acest pârât, acesta neavând calitate de angajator și nici atribuții privind salarizarea procurorilor.
Potrivit art.70 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată "Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public " iar potrivit alin.4 al aceluiași articol "procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Instanța, pentru aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea civilă raportat la acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Obiectul acțiunii dedus judecății nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, regăsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi în sensul dispozițiilor art. 281-282 codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel că excepția necompetenței materiale a instanței invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât potrivit art. 2 alin.1 lit.c Cod proc. civilă tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă.
Reclamanții în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de prevederile OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007.
În preambulul acestui act normativ se enunță în sinteză, scopul care a determinat adoptarea reglementărilor legale pe baza și în executarea cărora actul fost emis.
Astfel, nr.OUG27/2006 a fost adoptată având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin nr.HG232/2005.
Prin nr.HG232/2005 se prevedea că aspectele economice - financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate.
Conform art.3 din nr.OG27/2006 judecătorii beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Articolul 35 prevedea actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale a indemnizațiilor brute.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din nr.OUG27/2006.
De asemenea potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile când se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.
Instanța a reținut și faptul că textul art.14 din CEDO completat prin Protocolul 12 intrat în vigoare la data de 01.04.2005, care prevede în art.1 pct.1, interdicția generală a discriminării, aceasta ca o obligație pozitivă a statelor, beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare în condițiile în care nu există un scop legitim.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.35 din nr.OUG27/2006 instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și va dispune obligarea în solidar a pârâților la plata fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.
În aplicarea principiului nominalismului monetar, instanța a dispus ca suma restantă să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Referitor la cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din nr.OUG27/2006 cuprinsă în Legea nr.45/2007, competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților nu revine instanței de judecată, fiind o competență exclusiv a legiuitorului.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins acțiunea formulată împotriva acestuia.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege nr.92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în calitate de operator al carnetelor de muncă, urmează a efectua cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive au arătat că abrogarea art.35 din Legea nr.45/2007 nu înlătură drept lor de a fi indexate drepturile salariale cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.01.2008 în raport cu luna septembrie 2007, în speță fiind dovedită existența faptelor de discriminare directă asupra categoriei profesionale din care fac parte.
Reclamanții apreciază să se află în situații compatibile cu persoanele la care se referă nr.OG6/2007, nr.OG10/2007 și nr.OG16/2007 în sensul că sunt salarizați de la bugetul de stat, putând beneficia de creșteri salariale acordate prin acte normative și nu există un scop legitim care să ducă la înlăturarea lor de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007.
Prevederile legale prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de angajați bugetari au caracter discriminatoriu în sensul prevederilor normelor interne și internaționale în materie.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 5 B și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței acestei instanțe.
În speță sunt incidente prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 potrivit cărora cauza se soluționează conform dreptului comun. Acțiunea reclamanților fiind o acțiune în pretenții se impunea a fi timbrată la valoare.
Hotărârea, arată recurentul, cuprinde motive contradictorii în sensul că respinge excepția competenței materiale invocată în temeiul nr.OG137/2000, dar motivarea soluției este întemeiată pe dispozițiile aceluiași act normativ.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că nu a avut în vedere că sistemul de salarizare al magistraților este stabilit prin lege specială - nr.OG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, astfel încât schimbă sistemul de salarizare al magistraților, depășind prin aceasta atribuțiile puterii judecătorești.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 în sensul că nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat creșteri salariale magistraților, deși s-au acordat funcționarilor publici. Acceptarea susținerilor instanței de fond ar însemna echivalarea sistemelor de salarizare ale diferitelor categorii de personal, ori atributul de modificare a sistemului de salarizare revine în mod exclusiv legiuitorului.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Reclamanților procurori le-au fost acordate indexări salariale prevăzute de nr.OG6/2007, act normativ care îi vizează pe funcționarii publici,fără ca aceasta să reprezinte o discriminare, în cauză nefiind aplicabile prevederile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, întrucât, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Instanța de fond a admis în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Parchetul de pe lângă, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Deliberând asupra recursurile de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța de fond a soluționat legal excepțiile invocate în cauză.
Astfel, nu ne aflăm în prezența unei acțiuni în pretenții, care trebuia timbrată la valoare, urmând a fi soluționată conform dreptului comun, ci în prezența unui conflict de drepturi, vizând plata unor drepturi salariale stabilite prin acte normative, în cauză fiind incidente prevederile art.281-282 din Codul muncii și nu cele ale art.27 alin.1 din nr.OG137/2000. Conflictele de drepturi se soluționează de tribunale în primă instanță conform prevederilor art.2 alin,1 lit.e din Codul d e procedură civilă, în speță competența aparținând Tribunalului Alba, ca instanță în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul, potrivit prevederilor art.284 alin.2 din Codul muncii.
Pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, între acesta și reclamanți neexistând raporturi juridice cu caracter obligațional, în situația în care acesta nu are calitatea de angajator și nici atribuții privind salarizare procurorilor, atribuții ce revin în schimb celorlalți pârâți în cauză.
În ce privește recursul reclamanților este de observat faptul că abrogarea art.35 din nr.OG27/2006 s-a realizat, începând cu luna martie 2007, prin Legea nr.45/2007, astfel încât este evident faptul că nu li se mai cuvin majorări salariale cu 2% începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007.
Este eronată susținerea reclamanților în sensul că prin neplata acestor majorări salariale ar fi fost discriminați în raport cu alte categorii de bugetari.
Potrivit art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 exercitarea drepturilor enunțate în acest text de lege privește personale aflate în situații compatibile. Din conținutul acestui text de lege se desprinde concluzia că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul actului normativ amintit.
Dealtfel, așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori reglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o probleme ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul reglementat de actul normativ în discuție.
În ce privește recursul pârâtului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000; nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:" drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 -care face obiectul acțiunii-erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007; aspect de altfel, reținut corect, de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
Nefondate sunt și criticile formulate de pârât în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata sumelor în discuție indexate cu rata inflației de la data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective.
Având în vedere că în cauză sunt aplicabile regulile răspunderii contractuale, reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea creanței cu indicele inflației.
Ca o consecință a îndeplinirii cu întârziere a unei obligații bănești, în condițiile procesului inflaționist nimic nu poate împiedica obligarea pârâtului la plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului.
Sub acest aspect, soluția primei instanțe este în consens cu jurisprudența constantă, concretizată în renunțarea la principiul nominalismului și corecția debitului cu rata inflației, vizând exacta îndeplinire a obligației în aceste condiții.
Orice obligație bănească are o anumită valoare, iar în condițiile unei economii afectată de inflației, între valoare și câtime nu mai există identitate.
Având în vedere că. În funcție de momentul îndeplinirii obligației, câtimea nu mai reprezintă aceeași valoare absolută, iar obligația îndeplinită în condițiile legii înseamnă acordarea aceleiași valori, îndeplinirea exactă a obligației se realizează prin corelarea câtimii cu coeficientul ratei inflației pe perioada de întârziere a îndeplinirii obligației de plată.
Procedând astfel, și sub acest aspect, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Prin considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este la adăpost de criticile formulate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999, va respinge recursurile promovate de părți ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile nr.1270/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./ 11 mai 2009
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
