Drepturi salariale (banesti). Decizia 4576/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1810/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4576R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr.4365 din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8975/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, având ca obiect-drepturi bănești spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.06.2009, concluzii scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4365 din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8975/3/LM/2008, a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată față de o persoana fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, în parte, și au fost respinse pretențiile constând în sporul de vechime pentru perioada 2003- ianuarie 2005, ca prescrise.
Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de -, în contradictoriu cu parații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii, au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești constând în sporul de 30% din indemnizația brută lunară, în perioada octombrie 2003- 27.04.2004, și de 40% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 28.04.2004- 09.01.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății, au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești constând în sporul de vechime în muncă pentru perioada februarie 2005- 12.03.2007, actualizate cu indicele inflației la plata efectivă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A fost respinsă cererea de alocare a fondurilor pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la prescripția dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt în anul 2005, în ceea ce privește sporul anticorupție, prin HG nr.232/2005, astfel încât pretențiile aferente perioadei octombrie 2003 - ianuarie 2005 sunt prescrise numai referitor la sporul de vechime.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin aplicarea OUG nr.43/2002 și OUG nr.24/2004, actele normative care prevăd sporurile de 30-40%, s-a creat o inegalitate vădită și nejustificată între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii.
Prima instanță a apreciat că sporul anticorupție se cuvine și reclamantei, chiar dacă în prima perioadă a avut calitatea de auditor de justiție, deoarece drepturile bănești pe care le primea în această calitatea se raportau la salariul unui judecător.
În ceea ce privește sporul de vechime în muncă, s-a avut în vedere faptul că, prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art.329 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât: dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1din OUG nr.160/2000, se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi, beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Față de dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004, s-a constatat că acest drept privind sporul de vechime în muncă se cuvine și celor care au avut calitatea de auditori de justiție.
În scopul acoperirii prejudiciului creat reclamantei, prin neplata la timp a drepturilor cuvenite, s-a dispus actualizarea drepturilor bănești acordate cu indicele de inflație.
Întrucât drepturile solicitate de reclamantă au natură salarială, a fost apreciată ca întemeiată și cererea de a fi menționate în carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și 312 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției a arătat că n mod greșit instanța de fond a respins această excepție ca nefondată, în ceea ce privește acordarea sporului anticorupție, întrucât nu se poate afirma că a avut loc o recunoaștere retroactivă a drepturilor reclamantei.
A fost criticată totodată acordarea sporului de vechime în muncă și a sporului anticorupție, pe perioada în care reclamanta a avut calitatea de auditor de justiție, arătându-se, sub acest aspect, că pe durata cursurilor de pregătire auditorii de justiție beneficiau de o bursă egală cu salariul de bază net (ulterior cu indemnizația de încadrare brută), aferent funcției de magistrat stagiar, fără a fi însă avute în vedere celelalte sporuri care nu erau incluse în indemnizație.
Recurentul Institutul Național al Magistraturii a invocat, în motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299 și urm. pr.civ. faptul că decizia nr.VI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu face nicio referire la auditorii de justiție, care nu aveau calitatea de magistrat și nici reponsabilități în acest sens, ci beneficiau de o bursă, stabilită pe baza indemnizației lunare egale cu indemnizația brută prevăzută de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, fără adăugarea altor sporuri sau prime.
Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, față de dispozițiile OUG nr.75/2008, și a reiterat excepția prescripției dreptului material al acțiune al reclamantei, în ceea ce privește plata sporurilor de 30 și 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, arătând că aceasta a fost în mod greșit respinsă de prima instanță, în condițiile în care, fiind vorba de prestații succesive constând în plata lunară a sporurilor pretinse, dreptul la acțiune se stinge printr-o prescripție deosebită, conform art.12 din Decretul nr.167/1958.
A fost criticată și dispoziția privind plata actualizată cu rata inflației a drepturilor bănești solicitate, arătându-se că angajarea cheltuielilor bugetare se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate și că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor în cauză a unei obligații imposibile.
Sub același aspect, s-a susținut că actualizarea apare ca un mijloc de constrângere, pentru a-l determina pe debitor să-și execute obligația asumată și că, în orice caz, indexarea cu indicele de inflație nu se putea face decât până la data de 07.05.2007, când s-a pronunțat decizia nr.XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 - privind carnetul de muncă " Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În fine, recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea sentinței, cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.60 pr.civ. având în vedere rolul Ministerului Finanțelor Publice, privind elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Sunt fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, și Institutul Național al Magistraturii, numai în ceea ce privește pretențiile intimatei-reclamantei, aferente perioadei de până la 01.09.2005, dată de la care aceasta a fost numită ca judecător.
Sub acest aspect, se reține că, până la data mai sus menționată, reclamanta a avut calitatea de auditor de justiție și a beneficiat, potrivit art.78 din Legea nr.92/1992 și art.16 din Legea nr.303/2004, de o bursă lunară egală cu salariul de bază net (ulterior cu indemnizația de încadrare brută), pentru funcția de magistrat stagiar, fără a cuprinde celelalte sporuri instituite în favoarea magistraților, judecători ori procurori, care nu erau incluse în indemnizație.
Prin art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, a fost instituit sporul anticorupție de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, iar prin OUG nr.24/2004, s-a stabilit dreptul categoriilor de magistrați vizate de acest act normativ, de a beneficia de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Așadar, sporul de 30%, majorat ulterior la 40%, se adăuga la indemnizația de încadrare brută lunară, astfel încât bursa auditorilor judiciari nu includea și sporurile pretinse.
Celălalt motiv de recurs, invocat de recurentul Ministerul Justiției și care privește greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru sporul anticorupție, nu poate fi însă primit.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, prin emiterea HG nr.232/2005 pentru aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, termenul de prescripție privind acest spor a fost întrerupt, ca rezultat al recunoașterii exprese și neechivoce a caracterului discriminatoriu al dispozițiilor care l-au instituit.
Prin urmare, în mod corect au fost respinse, ca prescrise, numai pretențiile reprezentând sporul de vechime pentru perioada 2003 - ianuarie 2005.
Trecând la examinarea recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că excepția de necompetență materială invocată este nefondată, întrucât OUG nr.75/11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a intrat în vigoare ulterior pronunțării sentinței atacate.
De asemenea, în ceea ce privește greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada octombrie 2003 - ianuarie 2005, pe capătul de cerere referitor la plata sporului anticorupție, Curtea are în vedere, așa cum s-a arătat mai sus, efectul întreruptiv al cursului prescripției pe care l-a avut HG nr.232/2005, întreruperea cursului prescripției pentru fiecare dintre prestațiile succesive constând în plata lunară a sporurilor, realizându-se mai înainte ca termenul de prescripție de
3 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958 și de art.166 alin.1 din Codul muncii, să se fi împlinit.
De asemenea, dispoziția privind actualizarea drepturilor bănești solicitate, este legală și temeinică, având în vedere faptul că, otrivit p. art.161 alin.4 din Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", neputând fi primită ca împrejurare exoneratoare de răspundere apărarea recurentului, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Acordarea actualizării nu apare ca un mijloc de constrângere a debitorului spre a-l determina să-și execute obligația asumată, cum susține recurentul-pârât, ci reprezintă o dezdăunare a creditorului, în cauza de față a reclamantei-intimate.
Nefondată este și critica referitoare la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intimatei-reclamante, față de faptul că atât sporul anticorupție cât și sporul de vechime în muncă, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară, constituie drepturi salariale, care trebuie să fie evidențiate în carnetul de muncă al acesteia.
Curtea va reține însă aspectul privitor la nesoluționarea cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice (fila 78 dosar fond), cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, după cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței atacate.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe cererea principală, fără a examina dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art.60 pr.civ. pentru chemarea în garanție a acestei instituții.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile și va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei de până la 01.09.2005, ca neîntemeiate.
Va fi casată, în parte, sentința primei instanțe, sub aspectul soluționării cererii de chemare în garanție, urmând aot rimite, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr.4365 din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8975/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei de până la 01.09.2005.
Casează, în parte, sentința, sub aspectul soluționării cererii de chemare în garanție, și trimite cauza, spre rejudecare sub acest aspect, aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
30.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Ignat Silvia Georgiana
