Obligație de a face. Decizia 4578/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1866/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4578R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.58 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, având ca obiect-obligație de a face acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.58 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a fost admisă acțiunea reclamanților, G, împotriva pârâților Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției, și au fost obligați pârâții să acorde reclamanților câte 3 zile de concediu de odihnă, în plus, față de cele acordate până în prezent conform art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004, pentru anul 2008 și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Legea 567/2004 personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de 30 zile de concediu de odihna.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 910/C/30.03.2007 si Anexa nr. 1 la acesta s-a stabilit ca personalul auxiliar de specialitate care lucrează in birourile din cadrul instanțelor judecătorești își desfășoară activitatea in condiții de munca grele, vătămătoare sau periculoase si beneficiază, astfel, de un spor de 15% din salariul de baza, proporțional cu timpul efectiv lucrat in aceste condiții.
Urmare a acestui Ordin, Curtea de APEL BUCUREȘTIa emis la data de 31.05.2007 Decizia nr. 262 prin care s-a stabilit ca personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Călărași își desfășoară activitatea in locurile de munca si condițiile prevăzute in Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Justiției nr. 910/C/30.03.2007.
Dispozițiile art. 140 alin. 1 din Codul muncii prevăd, in mod general, durata minima a concediului de odihna de care trebuie sa beneficieze salariatul, - 20 de zile lucrătoare.
Ulterior durata efectiva a concediului de odihna se stabilește pentru fiecare categorie profesionala in parte prin contractul colectiv de munca sau legi speciale, cum este cazul magistraților (Legea nr. 03/2004), personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (Legea nr. 67/2004), personalului cu statut special din cadrul Ministerului Justiției (Legea nr.303/2004) funcționarului public cu statut special din sistemul administrației penitenciare (Legea nr.293/2004), personalul din administrația publica si regiile autonome, polițiștii Legea 360/2002). Durata efectiva a concediului de odihna se stabilește având in vedere timpul necesar salariatului pentru odihna, ținând cont de specificul fiecărei munci in parte.
Suplimentar fata de concediul de odihna acordat pentru condiții de lucru normale, dispozițiile art. 142 din Codul muncii prevăd pentru salariații care lucrează in condiții vătămătoare ca beneficiază de un concediu de odihna suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.
Acordarea acestui concediu suplimentar se impune pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești întrucât acesta lucrează in condiții vătămătoare stabilite prin Ordin al Ministerului d e Justiție.
In cauza de fata nu este vorba de principiul de drept conform căruia specialul deroga de la general întrucât, faptul ca legea speciala - Legea nr. 567/2004 - nu prevede si dreptul la un concediu suplimentar pentru salariații care lucrează in condiții vătămătoare, nu înseamnă ca legea speciala a avut in vedere sa nu acorde acest drept acestei categorii de personal. Așa cum Codul muncii statuează in art. 1 alin. 2 si art. 295, această dispoziție specială se completează cu prevederile din norma generală- Codul muncii.
Tribunalul constată că Statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești si parchetelor de pe lângă acestea nu este complet, nefiind reglementat în cadrul sau și dreptul acestei categorii de personal de a beneficia de concediu suplimentar pentru că își desfășoară activitatea in condiții vătămătoare, motiv pentru care trebuie completată cu dispozițiile din Codul muncii.
Prevederile art. 295 din Codul muncii sunt in acest sens: astfel, prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de muncă (așa cum este cazul personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești) în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de muncă respective.
Mergând cu raționamentul mai departe, nu se poate trage concluzia că legiuitorul a intenționat să includă in cele 30 de zile de concediu de odihna si zilele corespunzătoare pentru activitatea desfășurata in condiții vătămătoare. Din lecturarea Legii nr. 567/2004 nu se poate desprinde o asemenea idee.
Verificând modalitatea în care este reglementată aceeași situație pentru alte categorii de personal pentru care exista legi speciale ce stabilesc numărul zilelor de concediu de odihnă acordate pentru activitatea desfășurata in condiții normale ca și numărul de concediu de odihnă suplimentar de care beneficiază salariații ce lucrează in condiții vătămătoare, tribunalul constată că pentru situații asemănătoare sunt prevăzute drepturi diferite.
Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1845 din 28.10.2004 (nepublicata) sunt stabilite pentru funcționarii publici cu statut special din administrația penitenciara, atât zilele de concediu de odihnă pentru activitatea desfășurată in condiții normale care sunt în număr diferit în funcție de vechimea fiecărui angajat - 32, respectiv 35 de zile calendaristice-, precum și concediu suplimentar de odihnă, cu o durată cuprinsa intre 3 si 14 zile calendaristice.
Prevederile acestei hotărâri se aplică si funcționarilor publici cu statut special din Ministerul Justiției care au atribuții de coordonare si control ale activității din sistemul administrației penitenciare si alte atribuții în legătura cu activitatea penitenciară. In continuare se stabilește că concediile de odihna suplimentare se cumulează cu concediile obișnuite.
Hotărârea Guvernului nr. 250/08.1992 republicata la 13 iunie 1995 in Monitorul Oficial nr. 118 reglementează in art. 1 concediul de odihnă al salariaților din administrația publica și regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare pentru munca desfășurata în condiții normale cuprins între 20 si 28 zile, precum si in art. 18 concediul de odihnă suplimentar pentru salariații care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiții, cu o durată cuprinsă între 3 si 10 zile.
La aliniatul 3 al aceluiași articol se arată că concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din această hotărâre se cumulează cu cele stabilite pentru munca prestată in condițiile vătămătoare.
Un alt exemplu care susține argumentația tribunalului este si Hotărârea Guvernului nr. 1578 din 18.12.2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihna.
Modalitatea de reglementare a concediului de odihnă normal și a concediului suplimentar de odihnă este aceeași.
Mai întâi se reglementează concediul de odihnă pentru activitatea desfășurată în condiții normale, respectiv 32,38 zile de calendaristice in art. 1 și ulterior în art. 13 se stabilește concediul de odihnă suplimentar pentru polițiștii care lucrează în condiții deosebite- vătămătoare, grele sau periculoase, având o durată intre 3 si 14 zile calendaristice.
Prin acordarea concediului de odihnă ca drept esențial recunoscut de dreptul muncii fiecărei persoane salariate, trebuie să se înțeleagă ansamblul principiilor și al elementelor necesare care determina corecta stabilire a zilelor de concediu de odihnă, operație ce trebuie guvernată de principiul egalității de tratament și cel al diferențierii concediului de odihnă numai în condiții expres prevăzute de lege și având la baza criterii strict determinate.
Nu există si nu poate fi reținuta nici o justificare obiectivă și rezonabilă, orice apreciere contrara fiind lipsită de temei și suport juridic, în sensul excluderii pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești pentru care s-a stabilit că își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare, a concediului suplimentar de odihnă prevăzut ca regula generala in art. 142 din Codul muncii.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si economice, stabilește in art. 19 pct. 3 ca exercițiul acestor drepturi poate fi supus unor limitări strict prevăzute de lege, in cauza de față, neregăsindu-ne în situația posibila a uzitării de restricții, privind beneficiul dreptului la odihnă al salariaților.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. recurentul a arătat că acțiunea nu este întemeiată, deoarece durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale, iar acordarea unui număr de 3 zile la concediu de odihnă nu are temei legal atât timp cât și durata concediului de odihnă a fost fixată de legiuitor, instanța de fond neavând dreptul de a modifica actele normative respective și a legifera în mod direct întrucât ar intra în competența altei puteri constituită în stat, respectiv puterea legislativă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Este fondat, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.deoarece reclamanții eneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare anual, în condițiile Legii speciale nr.567/2004, care a avut în vedere stabilirea unui număr mai mare de zile de concediu de odihnă decât cel prevăzut în art.140 alin.1 din Codul muncii (20 de zile lucrătoare), tocmai în considerarea condițiilor grele relevate de reclamanți.
Legea nr.567/2004, are prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, deoarece acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, doar în măsura în care acesta nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Atunci când legiuitorul a dorit ca personalul din organele autorității judecătorești să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat expres modalitatea în care acești pot beneficia de aceste drepturi suplimentare.
Se are în vedere și faptul că ispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale. astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în MO nr.537/16.07.2008.
Curtea Constituțională a reținut că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice."
Totodată, "Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art. alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Cum potrivit deciziei mai sus menționate rezultă că instanța de judecată nu are dreptul de a modifica actele normative respectiv de a legifera în mod direct întrucât ar intra în competența altei puteri constituită în stat, respectiv puterea legislativă, rept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că, va respinge în totalitate, acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.58 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, în totalitate, acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:; G
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
