Drepturi salariale (banesti). Decizia 469/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469/
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL BRAȘOV și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de parte, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 105/F din 22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 14 aprilie 2009, când instanța a rămas în pronunțare asupra actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 21.04.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic, asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul disp. art 21 din OUG 137/2000, sumă ce va fi actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG 9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune.
În motivarea acțiunii se arată că personalului din cadrul Ministerului Justiției, i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin 2 din legea 147/1997, sens în care au fost emise o serie de ordine de către Ministrul Justiției.
Se mai arată în continuare că nu au fost respectate normele interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 alin.2 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ, și de serviciu, din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului MJ, și din alte instituții. Repartizarea fondurilor astfel obținute, s-a realizat de ordonatorul principal de credite, respectiv de Ministerul Justiției, magistrații au fost excluși de la plata acestor drepturi, fiind salarizați în mod inegal, deși se află în aceiași situație, având drepturi egale.
Astfel magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia. Sumele alocate instanțelor, dacă se mai alocă, sunt ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției.
Posibilitatea recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu poate fi privită ca un drept discreționar al acestuia, ci în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de disp. art. 5 din codul muncii, care interzic faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință.
În drept au fost invocate disp. art. 21 al. 1 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată ulterior, OG 77/2003 și legea 27/2004.
Prin sentința civilă nr. 105/F din 22.10.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este magistrat în cadrul Curții de B, desfășurându-și activitatea la această instanță.
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza disp. art.25 din Legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii. Este de altfel un atribut principal al angajatorului, iar legiuitorul a lăsat în sarcina acestuia și la liberul său arbitru, acordarea recompenselor și premiilor de orice fel.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt nefondate și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea pe considerentul că premierea sistematică, timp de trei ani, în exclusivitate, fără nicio justificarea obiectivă și rezonabilă a asimilaților magistrați, cu excluderea magistraților, reprezintă un tratament discriminatoriu, ce poate fi reparat prin admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție B sub nr-, cu prim termen de judecată la 06.04.2009, iar urmare declarării neconstituționale a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie care potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, este definitivă și obligatorie. În raport de dispozițiile art. 3 punctul 3 și art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, recursul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de APEL BRAȘOV.
În cauză a formulat întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru ca o faptă să fie considerată discriminatorie trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință în cazul unor persoane aflate în situații comparabile; existența unui criteriu de discriminare prevăzut în art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000; tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate și necesare.
Aceste condiții se desprind atât din cuprinsul OG nr. 137/2000 cât și din practica CEDO invocată de către recurentă.
Ceea ce se solicită prin prezenta acțiune este acordarea unor despăgubiri echivalente cu stimulentele primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat din cadrul Ministerului Justiției.
Prima instanță a reținut corect că stimulentele nu sunt venituri certe, garantate de un act normativ și, spunem noi, nici nu intră în cuprinsul salariului de bază, așa cum prevede art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 4 din Ordinul nr. 1008/2006 și, în consecință al treilea criteriu cumulativ pentru existența discriminării nu este îndeplinit.
Lipsa justificării obiective și rezonabile privind acordarea stimulentelor numai anumitor persoane din cadrul Ministerului Justiției, invocat de recurentă nu poate fi reținut atâta timp cât ordonatorul principal de credite este cel care repartizează aceste stimulente prin ordin, ordinele respective nu au fost atacate în instanță, iar oportunitatea acordării stimulentelor nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată.
Așa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 105/22.10.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/11.05.2009
Dact. /15.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
