Drepturi salariale (banesti). Decizia 498/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 498/CM
Ședința publică de la 01 septembrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți: SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în T,- și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.443/18 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în Câmpulung,-, -4,.B,.17, județul A, având ca obiect drepturi bănești restituire salarii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar iar intimatul - pârât a depus întâmpinare.
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul de fata, Curtea retine următoarele:
Spitalul Județean de Urgență T și Direcția de Sănătate Publică a Județului T, l-au chemat în judecată pe paratul, solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 8.081,54 lei, reprezentând restul de achitat din valoarea salariilor încasate de acesta în perioada rezidențiatului.
Au arătat că, în anul 1995, în urma participării la examenul de rezidențiat pe post, pârâtul dr. a fost încadrat la Spitalul Județean de Urgență T, iar la data de 02.08.1995 a fost încheiat contractul adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile Ministerului Sănătății, contract care prevede drepturi și obligații pentru ambele părți.
Spitalul Județean de Urgență T s-a obligat să suporte, în condițiile legii, cheltuielile pentru drepturile salariale și pregătirea în specialitate a pârâtului pe întreaga perioadă a stagiului și a menținut postul timp de 5 ani - timp în care pârâtul a fost pregătit în centrele universitare metodologice stabilite de Ministerul Sănătății.
Pârâtul era obligat să lucreze în unitatea unde și-a ales postul - respectiv Spitalul Județean de Urgență T - cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, iar nerespectarea obligației atrăgea plata unei despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate cu plata drepturilor salariale și plata școlarizării.
Reclamanții au subliniat că, obligația medicului specialist să lucreze în postul ales este prevăzută expres în OG nr.12/2008 nr.12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului:
Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat".
După obținerea titlului de medic specialist, pârâtul dr. nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul adițional - respectiv de lucra cel puțin 5 ani în cadrul Spitalului Județean de urgență
Începând cu data de 12.09.2002, pârâtul a solicitat încetarea contractului individual de muncă, iar prin cererea de demisie s-a obligat să plătească Spitalului Județean T despăgubirile reprezentând cheltuielile făcute de unitate pentru salarii în timpul rezidențiatului. S-a învederat că pârâtul a efectuat plăți către Spitalul Județean T, până în anul 2006, la data de 31.12.2006 rămânând de achitat suma de 8.081,54 lei.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile OG nr.12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului.
Prin sentința civilă nr.443/18.03.2009 s-a respins cererea formulată de reclamanții Spitalul Județean de Urgență T și Direcția de Sănătate Publică a Județului T în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă, fundamentate în baza contractului individual de muncă încheiat la data de 1.09.1995, în baza căruia pârâtul a fost angajat la reclamantul Spitalul Județean T, pe postul de medic rezident, începând cu data de 1.09.1995.
Anterior încheierii contractului individual de muncă al pârâtului, respectiv la data de 02 august 1995, între acesta și reclamanta Taf ost încheiat un contract adițional, prin care se stipula la pct.5 că: "Medicul rezident are obligația să lucreze în unitatea unde a ales postul, cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist. Nerespectarea acestei obligații atrage plata unei despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale și plata școlarizării pe această perioadă.
La data de 12.09.2001 pârâtul formulat o cerere către reclamantul Spitalul Județean T, prin care a înțeles să solicite încetarea contractului său de muncă în baza art.135 din vechiul cod al muncii, respectiv prin demisie, cerere care i-a fost aprobată.
Cum paratul și-a înaintat demisia la angajatorul său Spitalul Județean de Urgență T, încă de la data de 12.09.2002, instanța a apreciat că în această situație nu poate fi invocat OG 12/2008, deoarece legea civilă nu retroactivează.
Pe de altă parte, în condițiile în care s-ar fi constatat că pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate în baza pct.5 din contractul adițional, reclamantul T era îndreptățit să-i emită acestuia, conform art.107 din vechiul Cod al muncii decizie de imputație, prin care să-i solicite acestuia plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile făcute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale și plata școlarizării pe respectiva perioadă, conform art.108 alin.2 din vechiul Cod al muncii:
mpotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au formulat următoarele critici:
- În ce privește posibilitatea de a emite o decizie de imputație, reclamanții arată că odată cu demisia reclamantul a înțeles să dea un angajament prin care se obligă să achite de buna voie despăgubirile astfel că nu se justifică emiterea unei decizii de imputație. De asemenea, după adoptarea noului cod al muncii, pentru diferența de achitat instituția nu putea decât să se adreseze instanței ceeace a și făcut prin prezenta acțiune.
- În ce privește temeiul juridic al cererii, recurenții consideră ca instanța de fond nu a avut în vedere că prin OG nr.12/2008 a fost abrogată OUG nr. 158/2001 care stipula in art. 3 alin.5 că "după obținerea titlului de specialist, aceștia sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs", iar nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea materială a rezidentului conform art. 3 alin. 6 din același act normativ.
Prin urmare, recurenții consideră că cererea acestora este întemeiată și din punct de vedere al temeiului de drept invocat.
Recursul este nefondat.
În anul 1995, în urma participării la examenul de rezidențiat pe post, pârâtul dr. a fost încadrat la Spitalul Județean de Urgență T, iar la data de 02.08.1995 a fost încheiat contractul adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile Ministerului Sănătății, contract care prevede drepturi și obligații pentru ambele părți.
Începând cu data de 12.09.2002, pârâtul a solicitat încetarea contractului individual de muncă, iar prin cererea de demisie s-a obligat să plătească Spitalului Județean T despăgubirile reprezentând cheltuielile făcute de unitate pentru salarii în timpul rezidențiatului.
Dealtfel, reclamanții afirmă că pârâtul a efectuat plăți către Spitalul Județean T, până în anul 2006 iar la data de 31.12.2006 a rămas de achitat suma de 8.081,54 lei.
Această afirmație nu este însoțită de probe.
Din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților este 12.09.2002, când pârâtul a optat pentru nerespectarea obligației asumată prin contractul încheiat cu reclamanții dându-și demisia, ceeace înseamnă că reclamanții aveau la dispoziție fie emiterea unei decizii de imputație potrivit vechiului cod al muncii, in vigoare la acea data, fie să se adreseze instanței pentru recuperarea prejudiciului, cu respectarea disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din codul muncii intrat in vigoare in 05.02.2003.
În condițiile în care reclamanții au stat in pasivitate mai bine de 6 ani și nu au luat la timp măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, aceștia nu se pot prevala la aceasta data de dispoziții legale care nu constituiau temei juridic nici al contractului individual de munca si nici al angajamentului luat de părți prin actul adițional la acest contract, respectiv OG nr. 12/2008.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că in mod corect prima instanță a respins acțiunea, această soluție urmând a fi menținută și de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului ca nefondat conform art. 312 cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții - reclamanți: SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în T,- și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.443/18 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în Câmpulung,-, -4,.B,.17, județul A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
, jud. /04.09.2009
Tehnoredact.-gref. -
2 ex./10.09.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
