Drepturi salariale (banesti). Decizia 51/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții:, G, -, G, și împotriva sentinței civile nr. 1321 din 15 XI 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:- MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN.. A. PU-, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare, recurenții, prin cererea de recurs au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1321 din 15.11.2007 Tribunalul Vaslui respinge acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, u G, - și, toți cu domiciliul ales la Parchetul Militar Iași, din-, județul I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,- și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, cu sediul în B,-, sector 5, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamanții sunt procurori militari în cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași și, potrivit dispozițiilor nr.OG 177/2002, respectiv nr.OUG 24/2004, raportate la dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind combaterea discriminării, sunt îndreptățiți a beneficia de sporul de 30% și, respectiv, de sporul de 40%, calculat la indemnizația brută lunară, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Neacordarea acestor despăgubiri de natură salariale tuturor magistraților a creat o situație de discriminare între diferite categorii de magistrați (judecători, procurori) indiferent de natura cauzelor pe care le instrumentează, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/2005, precum și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 Secțiilor Unite, în dosarul nr. 26/2006, decizie care, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, este obligatorie.
Având însă în vedere precizările formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare (filele 156 și 159 din dosarul nr-), din care se reține că sumele cuvenite reclamanților au fost recunoscute și achitate integral reclamanților în luna decembrie 2006 și, respectiv, în luna noiembrie 2007, cu statele de plată nr. A 380/20.12.2006 și nr. A 363/12.11.2007,Tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe u declarat recurs reclamanții: -, G, -, G, și, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenții-reclamanți că în mod greșit instanța de fond a considerat, în baza adresei 363/12.11.2007 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, că drepturile salariale constând în sporul de 30% și respectiv 40% au fost achitate integral, deoarece prin respectivul stat de plată s-au achitat în realitate drepturile salariale restante referitoare la sporul de vechime. În aceste condiții instanța nu a soluționat fondul cauzei fiind incidente dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 297 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă.
Motivează, de asemenea, că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea drepturilor salariale restante actualizate în raport de indicele de inflație la momentul efectuării plății.
În probațiune au depus la dosar înscrisuri constând în state de plată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea constată recursul întemeiat.
Recurenții-reclamanți au solicitat obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de natură salariale echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 11 din nr.OUG 177/2002 modificată prin Legea nr. 347/2003 - respectiv 10.12.2002 și până la intrarea în vigoare a prevederilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, respectiv 25.04.2004, actualizate.
Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2002 respectiv 25.04.2004 și până la data încetării discriminării, actualizate.
Au mai solicitat recurenții-reclamanți înscrierea în cartea de muncă a indemnizațiilor de încadrare brute calculate prin aplicarea sporului de 30% și respectiv 40% precum și a majorărilor prevăzute de nr.HG 403/2001.
Soluționând acțiunea prima instanță a reținut că pârâții au achitat integral drepturile salariale solicitate de reclamanți în lunile decembrie 2006 și noiembrie 2007 invocând în argumentație statele de plată nr. A 380/20.12.2006 și A 363/12.11.2007. Prin consecință, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Verificând statele de plată (filele 18-57 recurs și filele 16-29 dosar fond) Curtea reține pe de o parte, faptul că statele de plată nu sunt semnate de către reclamanți conform art. 163 din Codul muncii, iar pe de altă parte faptul că aceste documente nu-i vizează pe toți reclamanții și nu cuprind calculul ratei inflației așa cum se solicită prin acțiune.
Prin consecință, nu se poate reține că acțiunea nu mai are obiect câtă vreme nu s-a probat indubitabil plata integrală a diferențelor drepturilor salariale către reclamanți astfel cum au fost solicitate.
Prin urmare, Curtea constată că în mod greșit s-a reținut că acțiunea nu mai are obiect și nu a atins fondul litigios, ceea ce fac incidente dispozițiile art. 312(5) Cod procedură civilă.
Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții: -, G, -, G, împotriva sentinței civile nr. 1321 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
06.02.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
