Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 47
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN.. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 1828 din 5 X 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:, TRIBUNALUL IAȘI, CURTEA DE APEL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, recurenții, prin cererile de recurs au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.6822/99/03.09.2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 11.04.2002 și până la 31.12.2002, actualizate în raport cu rata inflației, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este judecător la Tribunalul Iași și nu beneficiat de sporurile de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, in perioada precizata prin acțiune.
Prin dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, s- prevăzut că judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% la indemnizația de încadrare brută lunară. Ulterior, prin nr.OUG24/2004,acest spor fost majorat la 40%.
Reclamantul a mai susținut că aceste texte introduc o discriminare între judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și ceilalți judecători, deși, prin Constituția României, respectiv art.16 alin.1 este consacrat principiul egalității în fața legii. De asemenea, potrivit disp.art.1, alin.2 lit.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Reclamanta a mai menționat că dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, au caracter discriminatoriu potrivit nr.OG137/2000 și contravin prevederilor art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului.
Prin Hotarârea nr.185 din 22 iulie 2005, Colegiul Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constatat existenta unei discriminări directe prin aplicarea textelor de lege menționate si a propus Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor, in vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidenta intre cele doua categorii de magistrați cu pregătire si responsabilități identice.
Ca urmare a acestui demers legislativ, a fost adoptata Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.27/29.03.2006,prin care a fost eliminata inegalitatea ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea si celelalte drepturi ale judecătorilor si procurorilor.
Prin decizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, obligatorie pentru toate instanțele, s-a hotărât ca, pentru eliminarea oricărei discriminări, drepturile salariale prevăzute in dispozițiile art.11 alin.1 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.177/2002, precum și in dispozițiile art.28 alin.4 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, modificata prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.24/2004, modificata si aprobata, la rândul ei, prin Legea nr.601/2004, se cuvin tuturor magistraților.
Reclamantul mai arată că, față de data la care s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv 22.06.2005, prezenta cerere a fost formulata in termenul legal.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante s-a născut anterior emiterii Hotărârii nr. 185/2005 a, de la data săvârsirii faptei cauzatoare de prejudicii constând in tratamentul salarial discriminatoriu și în consecință, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1828 din 5 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI fiind obligați să plătească reclamantului drepturile salariale reactualizate echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 11.04.2002 și până la 31.12.2002, iar Ministerul Economiei si Finanțelor să includă in buget sumele necesare plații despăgubirilor reprezentând drepturi salariale la plata cărora au fost obligați primii trei pârâți in cauza.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, este nefondată întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s- născut la data emiterii Hotărârii nr.185/2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, s- prevăzut că judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% la indemnizația de încadrare brută lunară. Ulterior, prin nr.OUG24/2004,acest spor fost majorat la 40%.
Mai reține instanța de fond că aceste texte de lege sunt în contradicție cu principiul egalității în fața legii consacrat de disp.art.16 alin.1 și 2 din Constituția României care prevăd că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Potrivit disp.art.1 alin.2 lit.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000 prevăd că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane. În acest sens, prin decizia nr.20 din 2.02.2000 a Curții Constituționale, în considerentele acesteia, s-a reținut, invocându-se jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul "Marks contra Belgiei" 1979) că, "în aplicarea art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
De asemenea, făcându-se aplicarea unui principiu fundamental prevăzut de importante acorduri și convenții internaționale și anume cel al nediscriminării, trebuie asigurată egalitatea între cetățeni și excluse privilegiile și discriminarea în ceea ce privește concretizarea unor drepturi fundamentale economico-sociale, cum ar fi: dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Astfel, noul Cod al muncii, enumeră (art.5) ca principiu fundamental al dreptului muncii principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicând orice discriminare față de un salariat, fie ea discriminare directă (în care include actele și faptele de deosebire, excludere, restricție sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii), orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă. Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut că dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, introduc o discriminare care nu are la bază un criteriu obiectiv între judecătorii ce participă la judecarea cauzelor cu infracțiuni de corupție sau în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul DIICOT și ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României.
Mai reține instanța că această diferențiere salarială de 40% este nejustificată, deoarece, deși scopul urmărit este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este cea mai corectă, având în vedere faptul că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații, la toate nivelurile de judecată și în toate dosarele. Astfel, acordarea sporului menționat doar pentru anumite categorii de judecători, nu poate duce la asigurarea incoruptibilității magistraților și la asigurarea respectării principiilor statului de drept.
Potrivit disp.art.21 din nr.OG137/2000, în toate cazurile de discriminare menționate în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Având în vedere aceste prevederi legale, în speța dedusă judecății, prima instanță a reținut că pentru o justă și integrală despăgubire, plata drepturilor salariale de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat reclamantei prin prevederile art.11 din nr.OG177/2002 și ale OUG nr.24/2004.
S-a mai reținut ca, la data de 15.01.2007, s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație si Justiție, decizia nr.VI, in aceasta problema de drept, decizie care este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor, prin reprezentant legal, criticând- ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In mod greșit instanța de fond respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani reglementat de art.283 alin.1 din lit.c) din Codul muncii nu începe să curgă de la data pronunțării Hotărârii nr.185/22.07.2005, ci de la data când reclamantul a cunoscut tratamentul salarial discriminatoriu.
Ministerul Economiei si Finanțelor, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentanți legali, critică sentința pronunțata de prima instanță, considerând că in mod greșit a fost soluționată in cauza excepția lipsei calitații sale procesuale pasive, intrucât stabilirea si acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de munca, constituie un atribut exclusiv ce apartine angajatorului. Împrejurarea ca recurentul are competenta de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar nu este de natura sa confere acestuia calitate procesuala pasiva in cauza.
Recursurile formulate de Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor, prin reprezentant legal, sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:.
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având in vedere faptul că, in speță, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data când acesta, prin încasarea drepturilor salariale, a luat cunoștință de tratamentul salarial discriminatoriu ce i-a fost aplicat in raport cu ceilalți magistrați, in mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de recurent.
Din acest motiv, se retine că momentul nașterii dreptului reclamantului-intimat la acțiune nu îl poate constitui pronunțarea Hotărârii nr.185/2005 de către Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
In consecință, se retine ca in mod greșit primii trei parați au fost obligați sa plătească reclamantului despăgubiri pentru o perioada in care, in raport de data introducerii acțiunii, dreptul său la acțiune era prescris. Prin urmare, și Ministerul Economiei si Finanțelor a fost in mod eronat obligat sa aloce sumele necesare plații acestor sume de bani.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civ. ca fiind fondate, recursurile formulate de Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor, prin reprezentant legal și să se modifice in tot sentința pronunțată de prima instanță, in sensul de a se admite excepția prescripției dreptului la acțiune si a se respinge acțiunea formulata de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Ministerul Justiției si Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.1828/05.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifica in tot, in sensul ca:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocata in cauza de pârât și in consecință, respinge acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parații: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării si Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Rehnored.
2 ex./09.03.2008
Jud.fond: Tribunalul Vaslui -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
