Drepturi salariale (banesti). Decizia 51/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.51
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în B, str. -,.2..2,.5, județul B și pârâta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1064 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor declarate de reclamanta și pârâta Direcția de Asistență Socială a municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 1064 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Asistență Socială a municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 740 lei reprezentând c/val drepturilor salariale pe perioada 01.01.2006 - 31.03.2008, a dobânzii legale în sumă de 76,99 lei potrivit nr.OUG9/2000 începând cu data de 01.01.2006 și până la achitarea integrală a debitului, obligarea pârâtei la plata celui de-al 13-lea salariu pentru anii 2006 și 2007, obligarea pârâtei la încadrarea sa salarială la 794, de la 01.04.2008, conform OUG 10/2008, anexa IV/11 a poz.25, corectarea în cartea de muncă a încadrărilor salariale pe anii 2006, 2007 și 2008, obligarea pârâtei la plata sumei de 5055 lei daune bănești pentru neîncadrarea corectă a salariatului, pentru neachitarea sarcinilor de serviciu (anchete sociale, departajări salariale), a insolenței la răspunsurile pe care le-au dat solicitărilor sale și a stresului psihic suplimentar la care a fost supusă în aceste luni pentru a-și recăpăta drepturile salariale corecte.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajată la Direcția de Asistență Socială a municipiului B, în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.395/1.04.2003 în funcția de asistent personal pentru
- 2 -
persoană cu handicap grav. La data angajării, a fost angajată cu salariu lunar de bază corespunzător asistentului personal debutant.
Mai arată reclamantă că, potrivit Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap salariul de bază lunar al asistentului personal este salariul asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, la care se adaugă sporul de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. În text nu este menționat nicăieri cuvântul "debutant".
de bază ale asistentului personal precum și creditele salariale ce trebuiau acordate în anii 2006-2008 s-au stabilit prin nr.OUG3/2006, nr.OUG10/2007 și nr.OUG10/2008.
Pentru suma neacordată la termenul legal, reclamanta consideră că i se cuvine și dobânda conform nr.OUG9/2000.
Reclamanta arată că este asistentul personal al fiului său, în vârstă de 24 ani, cu certificat de handicap nr.3637/4.11.2002- permanent. Deși s-a adresat cu cerere la Direcția de Asistență Socială B de mai multe ori, pentru a face departajare salarială între asistenții personali, prin ancheta socială la domiciliu, având în vedere prevederile OUG apărute în perioada 2006-2008 privind salarizarea personalului la poziția 25/anexa IV pentru asistent personal, nu s-a luat nici o măsură.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: contractul individual de muncă nr.395/1.04.2003, certificat de încadrare în grad de handicap nr.3637/14.11.2002, adresa nr.24850/17.12.2007, adresa nr.4412/21.03.2008, adresa nr.807/27.02.2008, adresa nr.6044/24.03.2008, comunicare 6044/2008, comunicare nr.1557/15.02.2008, adresa nr.11050/4.06.2008.
Pârâta Direcția de Asistență Socială a municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că încadrarea reclamantei este legală, cu respectarea dispozițiilor nr.OUG102/1999 (în prezent abrogată) și dispozițiilor Legii nr.448/6.12.2006.
Consideră că nu datorează nici dobânzi legale conform nr.OUG9/2000 și nici al 13-lea salariu. Acest din urmă drept bănesc este un premiu și nu un spor, iar pentru asistenții personali ai persoanelor cu handicap legea nu prevede acordarea acestui premiu.
În ședința publică din 22.10.2008, reclamanta a precizat că renunță la capetele de cerere privind acordarea drepturilor salariale de la 01.04.2008 și a daunelor morale, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin conform încadrării legale pe perioada 01.01.2007 - 31.03.2008.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Buzău prin sentința sus-menționată luat act de renunțarea la judecată a reclamantei la capetele de cerere privind acordarea drepturilor salariale de la 1 aprilie 2008 și a daunelor morale, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2008 în cuantum de 399 lei și a dobânzii aferente conform nr.OG9/2000 și art.161 alin.4 din Codul muncii.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la rectificarea cărții de muncă în ce privește încadrarea salarială pentru perioada 2007-2008 și a fost respinsă cererea privind acordarea celui de-al 13 - lea salariu pentru anii 2005-2007.
- 3 -
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată nr.395/01.04.2003 pe postul de asistent personal pentru persoană cu handicap grav, conform prevederilor nr.OUG102/1999 în vigoare la data încheierii contractului de muncă.
Conform acestui act normativ, asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport de dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile bugetare.
În anul 2006 apărut Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care, la art.37 alin.1 lit.a prevede că pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are dreptul la: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile e asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordare în condițiile legii.
Dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii sunt cuprinse în OG nr.3/2006, anexa IV/11 la poziția 25, în OUG 10/2007, anexa IV/11 la poziția 25 și în OUG nr.10/2008, anexa IV a (la 01.01.2008) poziția 25.
Potrivit acestor prevederi asistentul personal va avea un salariu cuprins între un minim și un maxim.
Ca atare, în mod nelegal pârâta a menținut salariul unui asistent social debutant, din moment ce Legea nr.448/2006 a înlăturat cuvântul debutant și s-a asimilat salarizarea asistentului personal cu cea a asistentului social cu studii medii.
În speță, nu se aplică dispozițiile art.42 alin.4 din Legea nr.448/2006 cum susține pârâta, pentru că trebuie să existe o diferență între salarizarea unui asistent personal și indemnizația lunară ce ar putea-o primi în caz că nu ar opta pentru asistent personal.
Însă, în ceea ce privește încadrarea între minimul și maximul prevăzut de lege, aceasta rămâne la aprecierea angajatorului în raport de sursele financiare, de bugetul alocat asigurărilor sociale. Legiuitorul nu a prevăzut în Legea 448/2006 criterii sau modalități de calcul a salariului de bază lunar al asistentului personal al persoanei cu handicap, iar în speță, angajatorul trebuie să-l acorde cel puțin la limita minimă.
Cât privește acordarea celui de-al 13-lea salariu, tribunalul a reținut că Legea nr.448/2006 care este legea specială de salarizare pentru asistenții personali pentru persoane cu handicap nu prevede și acordarea acestui drept.
Astfel, la art.37 din acest act normativ, se prevede că asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii.
Ori, al 13-lea salariu este considerat un premiu anual și nu un spor, iar textul de lege menționat face vorbire de salariu de bază, alte sporuri aferente în condițiile legii nu și de premii.
- 4 -
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.
Prin recursul său, reclamanta critică soluția sub aspectul greșitei respingerii a capătului de cerere privind acordarea celui de-al 13 salariu pe ultimii 3 ani, deoarece în opinia acesteia prin adresa nr.13970 din 30 august 2008 a - Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap se recunoaște dreptul salarial solicitat, nefiind necesară cuprinderea sa în conținutul contractului individual de muncă.
Pârâta a criticat soluția sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii arătând că reclamanta în calitate de asistent personal al unei persoane cu handicap grav a fost încadrată conform nr.OUG102/1999 cu un salariu echivalent cu acela al asistentului social debutant cu studii medii și această încadrare a fost menținută prin Legea nr.448/2006, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării acesteia așa cum a dispus instanța de fond.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 32 din nr.OUG102/1999 asistentul personal al persoanei cu handicap este salariat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile bugetare.
Recurenta-reclamantă a fost încadrată în temeiul acestor dispoziții legale în anul 2003 când s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 395/1.04.2003.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.448/2006 care la art. 37 alin. 1 lit. a stabilit că asistenții personali au dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistenților sociali cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii.
Art. 103 din aceeași lege a prevăzut în mod expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă nr.OUG 102/1999.
Comparând cele două texte de lege rezultă că prin Legea nr. 448/2006 a fost înlăturată sintagma "asistent social debutant" care a fost înlocuită cu sintagma "asistent social cu studii medii", ceea ce în mod automat atrage și sistemului juridic al salarizării acestei categorii de personal, Curtea urmând a reține că în mod corect instanța de fond a admis acest capăt de cerere al acțiunii.
Referitor la modul de rezolvare al capătului de cerere privind acordarea celui de-al 13 - lea salariu care face obiectul motivelor de recurs ale reclamantei, Curtea constată că Legea nr. 448/2006 nu prevede un astfel de drept salarial, ori pentru a putea fi avută în vedere adresa invocată în motivele de recurs și în care se arată că în situația în care angajatorul acordă al 13-lea salariu, prime sau premii lunare angajaților și asistenții personali făcând parte din sistemul bugetar pot beneficia de acestea, era necesar ca dreptul salarial respectiv să fie prevăzut într-un act normativ, întrucât în conformitate cu art. 157 alin.2 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului bugetar se stabilește prin lege.
Așa fiind, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate urmând să le respingă ca atare.
- 5 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în B, str. -,.2..2,.5, județul B și pârâta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1064 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier,
Red. AB/DV
2 ex./18.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
