Drepturi salariale (banesti). Decizia 5112/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5112
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.416 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, pârâții Statul Romăn prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.416 din 16 martie 2009 constatat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA, și a obligat pârâții la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut lunar pe perioada 1 mai 2008 - 1.03.2009.
A obligat pârâtul Tribunalul Olt să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În raport de prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a analizat excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a constatat că în raport de prevederile din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legilor bugetare anuale și nu are calitatea de ordonator de credite al personalului din cadrul instanțelor judecătorești și nu este implicat în salarizarea reclamantelor astfel încât urmează a fi admisă excepția invocată și constatată lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. art.47 din legea nr. 50/1996 republicată s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate, personal din care fac parte și reclamantele, potrivit carnetelor de muncă aflate la dosar, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50 din 1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost motivul lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG83/2000 este nelegală, iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, se apreciază că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate, astfel încât pârâții urmează a fi obligați la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzută de art.47 din Legea 50/1996 pentru perioada specificate în acțiune.
S-a constatat că prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.444/2008 instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
A reținut instanța supremă că deși "Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996", iar "prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României".
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că "instanțele judecătorești se pot pronunța asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect investită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.1 punct 42 și în articolul 9 alin.2 din nr.OG83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării Ordonanței [ art.108 alin.3], în forma republicată în 2003 Constituției României.
S-a statuat că "a accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Ori, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului".
Au fost respinse și susținerile pârâtului Ministerul Justiției privind neacordarea sporului ulterior intrării în vigoare a OG.8/2007 pentru considerentele sus-menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a admis greșit cererea în ceea ce privește reclamanții - personal auxiliar începând cu data de 01.02.2007 și în continuare.
Recurentul susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Prin art. 30 din OG nr. /2007se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996. În consecință, începând cu februarie 2007 sporul de 50% nu mai subzistă.
În drept, recurentul invocă dispozițiile art. 3132 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Criticile acestor recurenți vizează modul de interpretare a dispozițiilor deciziei în interesul legii în raport de dispozițiile art. 30 din OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 03.02.2007.
Curtea apreciază că interpretarea recurenților este nefondată față de mențiunile exprese din cuprinsul deciziei în interesul legii, pronunțate la data de 10 martie 2008, potrivit cărora " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea -.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că motivele invocate de recurent sunt nefondate, și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.416 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. - -
03.11.2009
Jud.fond /-
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
