Drepturi salariale (banesti). Decizia 5141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3186/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5141R
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea - Litigii de muncă privind pe
recurent - -, recurent - - -, recurent - -, recurent -, recurent -, recurent, recurent, recurent A, recurent -, recurent, recurent
și pe intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, intimat CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect
drepturi bănești creșteri salariale de 5%,2% și 11%
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat - CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
- recurent - -
- recurent -
- recurent - - -
- recurent - - -
- intimat - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- recurent -
- intimat - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- intimat - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- intimat - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI
- intimat - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
- recurent -
- recurent - -
- recurent -
- recurent -
- recurent - -
- recurent - - - -
- expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul - de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra - de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la
15 2009Dosar nr-
Format vechi nr.3186/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5141/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cauzei Micu Constantin Vișan Valentina Mihaela
JUDECĂTOR -
JUDECĂTOR -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, A, șiîmpotriva sentinței civile nr.4811 din data de 11.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39551/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimațiiParchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - creșteri salariale de 2%, 5% și 11%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, A,și intimațiiParchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul - de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererea de recurs dedusă judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4811 din data de 11.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții au solicitat acordarea de majorări salariale în procentele prevăzute de dispozițiile art.1 alin.1 din OG nr. 10/2007, respectiv 5%, 2% și 11%.
În conformitate cu dispozițiile textului mai sus citat în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 3 decembrie 2006, se majorează în trei etape:
Față de dispozițiile imperative ale acestui text, prin care sunt nominalizate categoriile de personal care beneficiază de majorările salariale respective, Tribunalul a înlăturat susținerile reclamanților potrivit cărora au fost discriminați, întrucât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 al.2 din OG nr.137/2000.
În conformitate cu dispozițiile art.2 al. 2 din nr.OG 137/2007, sunt discriminatorii criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane.
Prin urmare, acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, astfel cum este definită în nr.OG 137/2000, întrucât nu reprezintă "o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, sau categorie defavorizată" prevederi ce au fost preluate și în cuprinsul dispozițiilor art. 154 alin. 3 din Codul Muncii.
În consecință, nu poate fi reținută ca discriminatorie împrejurarea că nu s-au acordat majorări salariale magistraților și s-au acordat altor categorii, în condițiile în care, pentru magistrați, legiuitorul a prevăzut, prin lege specială, drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora, respectiv prin nr.OG27/2006, aprobată prin Legea nr. 43/2007, iar valoarea de referință este indexată periodic.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanții, A, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltare motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, reclamanții au arătat că prima instanță nu a procedat decât la o analiză formalistă și superficială a - fără a motiva hotărârea clar, convingător și pertinent.
Astfel, în practica instanțelor judecătorești s-a reținut că simpla prezentare în cuprinsul considerentelor a conținutului cererii de chemare în judecată (obiect și motivele de fapt) precum și a conținutului înscrisurilor de la dosar, fără vreo analiză a conținutului acestor înscrisuri ori a celorlalte mijloace de apărare invocate de părți nu satisface cerința referitoare la motivarea în fapt a hotărârii.
Judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.
Or, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărărilor si motivelor invocate de recurenții-reclamanți, limitându-se la a formula o motivare strict teoretică, neraportată la probele și apărările din prezenta cauză, ceea ce echivalează cu lipsa motivelor pe care se sprijină.
Au mai susținut recurenții că instanța de fond a făcut o "aplicare greșită a legii" atunci când a nesocotit argumentele reclamanților privind încălcarea art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Recurenții-reclamanți, în calitate de procurori, se află într-o situație comparabilă cu cea a categoriilor profesionale care beneficiază de prevederile nr.OG10/2007. contrariul, prima instanță s-a limitat la a aprecia că simpla existenta a unui alt act normativ care prevede drepturile salariale pentru magistrați este de natura să excludă orice forma de discriminare, raportat la dispozițiile nr.OG 10/2007.
Motivarea Tribunalului este vădit nelegală întrucât reglementarea drepturilor salariale ale magistraților printr-un alt act normativ nu poate să înlăture situația discriminatorie creată prin nr.OG 10/2007.
În lumina principiului de drept comunitar al egalității, Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca este exclus ca situațiile comparabile să fie tratate diferit, iar situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
După cum se observă din examinarea nr.OG10/2007, instanța nu a reținut în speța dedusă judecății dovedirea existenței unui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit. a), b) și c) din OG10/2007.
Totodată art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că: "Exercițiul și libertățile recunoscute în prezenta Convenție trebuie să fie garantate fără discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau un alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională averea, nașterea sau alt statut".
De asemenea, conform art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice " Toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii".
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României care consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Mai mult, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu privind rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, origine națională sau socială, avere sau alt statut.
O altă cerință a existenței discriminatorii este acea prevăzută în art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 conform căruia "exercitarea drepturilor enumerate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Acesta este și situația magistraților aflați în situații comparabile cu alte categorii socio-profesionale și care beneficiază de indexare.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, Curtea constă că acesta nu poate fi primit.
Astfel, instanța de fond a expus în considerentele sentinței recurate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe acelea pentru care a înlăturat apărările părților, argumentele avute în vedere susținând dispozitivul cu care sunt în deplină concordanță. Prin
urmare, nu se poate reține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că aceste motive ar fi contradictorii ori străine de natura pricinii.
Curtea reține că nu poate fi primită nici critica recurenților în sensul greșitei aplicări a legii de prima instanță, care a înlăturat argumentele reclamanților privind încălcarea art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Recurenții reclamanți - procurori detașați la Consiliul Superior al Magistraturii - solicită, în fapt, extinderea dispozițiilor legale din ordonanțele Guvernului care prevăd majorări salariale pentru alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și aplicarea acestor dispoziții pentru categoria profesională din care fac parte, adică pentru alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea acestor acte normative și neprevăzute în cuprinsul lor.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 818/2008, s-a constatat că art. 2 alin. (3) din nr.OG 137/2000 caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție.
Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
A mai reținut instanța de contencios constituțional că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, a conchis Curtea Constituțională, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Având în vedere menționata decizie, precum și decizia nr. 1325/2008 a instanței de contencios constituțional, Curtea constată că modul de stabilire prin lege sau ordonanță a Guvernului - cum este cazul în speță - a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii profesionale ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte privind statutul profesional al unor categorii de personal nu este o problemă care poate fi apreciată prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000, câtă vreme, prin examinarea soluției alese de legiuitor, se tinde la modificarea, completarea sau abrogarea de către instanța judecătorească a unor dispoziții legale cuprinse în legi sau ordonanțe.
În mod corect Tribunalul a stabilit că nu orice diferență de tratament reprezintă o situație de discriminare, ci numai acea diferență constatată între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, se reține că, în cauză, nu se regăsește nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, A, și,toți cu domiciliul ales la Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, nr. 2. sector 6, împotriva sentinței civile nr.4811 din data de 11.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39551/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, Bulevardul nr. 12-14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 5,Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI,cu sediul în B,--3, sector 5, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, nr. 2. sector 6, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, în calitate de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /tehnored.
19 ex./07.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Cauzei Micu Constantin Vișan Valentina MihaelaJudecători:Cauzei Micu Constantin Vișan Valentina Mihaela
