Drepturi salariale (banesti). Decizia 5143/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4173/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5143/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.164 din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 15% și 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții lipsa de procedură cu intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, în sensul că acesta pentru termenul de azi nu a fost citat la sediul acestei direcții, respectiv, în A,-, județ
Totodată, se învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 10.08.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice în fața instanței de fond nu și-a ales domiciliul la sediul mandatarului, respectiv, în A,-, județ T, pe de o parte, iar pe de altă parte, față de faptul că mandatul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Taf ost dat numai pentru faza procesuală a fondului, apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.164/04.02.2009, Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului dea judeca în primă instanță cauza invocată de pârâtul Ministerul Justiției; a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că este competent să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor de drept comun, în condițiile în care reclamantul, în calitate de șofer nu se încadrează în prevederile OUG nr.75/2008, nefiind salarizat în baza OUG nr.27/2006.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că cererea reclamantului de acordare a sporului de confidențialitate de 15% și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, este neîntemeiată, întrucât nu există un temei legal, intenția legiuitorului fiind de a stabili un regim de salarizare diferit pentru anumite categorii de personal, cărora reclamantul nu le aparține.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, susținând că hotărârea este nelegală în condițiile în care prin alte acte normative cum ar fi OG nr.6/2007 sau Legea nr.444/2006, se acordă acest spor funcționarilor publici iar judecătorii, personalul auxiliar și conex gestionează informații clasificate.
Recurentul a arătat că sporul de 50% este prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și pentru personalul conex, că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul acordării ambelor sporuri prin Deciziile nr.XXI/2008 și nr.46/2008și a invocat și dispozițiile art.41 al.2 din Constituție.
Intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că recurentul reclamant nu aparține categoriilor profesionale pentru care legea prevede acordarea celor două sporuri pretinse.
Astfel, în ceea ce privește sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 3 din Legea 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Reclamantul, fiind angajat ca șofer, nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, întrucât inițial a avut calitatea de personal contractual până la modificarea art. 3 alin 3 din Legea nr. 567/2004 prin Legea nr. 7/2006, când a fost inclus în categoria personalului conex, alături de aprozi și agenți procedurali.
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul căjudecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Din decizia enunțată rezultă că doar categoriile profesionale expres menționate, au avut un drept salarial de care nu au fost lipsite prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, întrucât, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziția de abrogare adoptată prin OG nr. 83/2000 nu și-a produs efectele juridice scontate.
Categoria profesională căreia recurentul reclamant îi aparține nu a beneficiat prin Legea nr. 50/1996 de acest spor întrucât, la acea dată, aceasta nu era inclusă în cadrul personalului auxiliar de specialitate, aparținând personalului contractual salarizat în baza OUG nr. 24/2000 și ulterior prin OG nr. 8/2007.
Prin urmare, recurentul reclamant nu poate pretinde plata unui astfel de spor, neexistând un temei juridic în susținerea acestei cereri.
Este adevărat că pe grila care stabilește coeficienții de multiplicare prevăzută în anexa 1a din OG nr. 8/2007, personalul conex figurează alături de personalul auxiliar, însă această împrejurare nu echivalează cu asimilarea sa în ceea ce privește drepturile salariale, în lipsa unei dispoziții exprese a legii care reglementează distinct drepturile și obligațiile personalului conex.
Chiar dacă în prezent recurentul reclamant, în calitate de șofer, este inclus în categoria personalului auxiliar conex, această împrejurare nu îi conferă sine die, dreptul la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, pe de o parte, un astfel de spor nu a fost reglementat prin acte normative ulterioare modificării legislative menționate, iar pe de altă parte ÎCCJ în recursul în interesul legii, pronunțat în această materie în interpretarea textului de lege aplicabil, nu a enumerat personalul conex în categoria beneficiarilor acestui spor.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, Curtea reține că prin decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora și a constatat căjudecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar". Potrivit dispozițiilor art. 329 Codul d e procedura civilă această dezlegare dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Curtea constată că aparținând categoriei personalului conex, recurentului reclamant nu i se aplică decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, ÎCCJ, care nu vizează și această categorie de personal.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că nu există temei legal pentru admiterea cererii, întrucât recurentul reclamant nu are calitatea de personal auxiliar de specialitate, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile invocate ca temei de drept al acțiunii, motiv pentru care va respinge, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, cu domiciliul ales în A,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.164 din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5,Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice,cu sediul în B, -, sector 5,Curtea de APEL BUCUREȘTI,cu sediul în B, - nr.5, sector 4,Tribunalul Teleorman,cu sediul în A,-, județ și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/7 ex./25.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
