Drepturi salariale (banesti). Decizia 5148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3233/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5148/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentinței civile nr.1632 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3670/2007), în contradictoriu cu intimații Curtea de APEL BUCUREȘTI, G, -, a, Tribunalul Teleorman, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitatea de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiMinisterul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Tși intimațiiCurtea de APEL BUCUREȘTI, G, -, a, Tribunalul Teleorman, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitatea de expert parte în domeniul discriminării.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții viciul de procedură constatat la termenul de azi cu intimații și, și în sensul că pe dovezile de citare aflate la dosar-filele 59-60, în mod eronat a fost aplicată ștampila Judecătoriei Alexandria.
Totodată, se învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 29.06.2009, relațiile solicitate de instanță din partea Tribunalului Teleorman - Compartimentul Resurse Umane, nefiind depuse la dosar relațiile solicitate de instanță din partea intimaților persoane fizice.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că pe dovezile de citare aflate la dosar-filele 59-60 emise pe numele intimaților și, s-a menționat în mod corect adresa la care aceștia au solicitat să fie citați, respectiv, A,-, județ T,apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Cât privesc relațiile solicitate de instanță din partea intimaților persoane fizice, Curtea, în raport de relațiile depuse la dosar de către Tribunalul Teleorman - Compartimentul Resurse Umane (filele 63-64), apreciază că nu se impune revenirea cu adresă către intimații persoane fizice și față de faptul că recurenții prin cererile de recurs deduse judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1632 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3670/2007), astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliu, din data de 30.11.2007, s-a respins, ca nefondată, excepția calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T; s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții:, -, G, și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și, pe cale de consecință, s-a obligat pârâții la plata către reclamanți la plata sporului de 50% din salariul de bază lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 septembrie 2004 la zi, și pentru reclamanții, și pe perioada 1 septembrie 2004 și până la data încetării activității, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune și până la momentul achitării lor efective.
Prin aceeași sentință, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata și pe viitor a sporului de 50% din salariul de bază lunar, către reclamanți, și s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) invocată de acesta prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Videle, având calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Instanța, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins-o cu motivarea că această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor pretinse de reclamanți, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
S-a constatat că, drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr.50/1996 (conform dispozițiilor art.2 pct.3, lit.h și 1) din Constituția României la acea dată), iar OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția menționată, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Fiind dată cu depășirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice, contravenind.72 lit.h și 1 și art.114 din Constituția în vigoare la acea dată, OG nr. 83/2000 este neconstituțională.
S-a mai reținut și faptul că OG nr.83/2000 a fost ulterior adoptată prin Legea nr. 334/2001, votată conform art.74 alin.2 din Constituția în vigoare la acea dată, deci ca lege ordinară, nu schimbă lucrurile întrucât caracterul neconstituțional s-a menținut prin lege ordinară, neputând fi modificată o lege organică (Legea nr.50/1996) și nici o ordonanță de urgență.
Pe de altă parte, controlul de constituționalitate nu mai poate fi exercitat, sub aspectul abrogării neconstituționale al art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, întrucât aceasta din urmă a fost abrogată prin art.50 din OUG nr.177/2002.
S-a considerat că, potrivit Deciziei nr.398/2005 a Curții Constituționale - "în cazul de neconformitate cu dispozițiile constituției,a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele".
În consecință, față de dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a constatat că dispozițiile art.1 pct. 42 din OG nr.83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
S-a apreciat că, printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socio-profesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională (Legea 138/1999), funcționarii publici din sistemul penitenciarelor (OG nr.64/2006), 16-50% pentru polițiști (OG nr.38/2003), 30% pentru personalul din serviciile de probațiune (Legea nr.327/2006), personalul didactic (Legea nr. 128/1997), personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută.
Față de aceasta, exceptarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate este evident discriminatorie, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000. De altfel, discriminarea ca urmare a abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 contravine și altor acte normative cum ar fi art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pe de altă parte, instanța a arătat că elementele de risc și suprasolicitare neuropsihică inerente profesiei reclamanților, avute în vedere de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 - abrogat, nu s-au micșorat, ci s-au acutizat urmare a unei activități legislative intense, determinată de reforma justiției și aderarea la UE.
Așadar, față de considerentele expuse, instanța a constatat că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, este neconstituțională și discriminatorie și că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care conferă reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare au rămas în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că nr.OG 83/2000 emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, nu a vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă, întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
S-a precizat că nu se poate face confuzie între organizarea judiciară și funcționarea anumitor instituții centrale cu atribuția în domeniul justiției (art. 72 pct. 3 lit. din Constituția României în forma de la momentul adoptării nr.OG 83/2000 sau art. 72 pct. 3 lit. I în forma actuală),
S-a precizat că sporul de stres și solicitare neuropsihică nu a existat reglementat în forma inițială a Legii nr. 50/1996, ci a fost introdus prima oară doar pentru magistrați, sub forma unui nou art. 421, în temeiul art. 32, pct.1 din nr.OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, deci în temeiul unei ordonanțe simple a guvernului.
S-a adăugat că ulterior, cuprinsul noului art. 421introdus în Legea nr. 50/1996 a fost modificat prin nr.OG 56/1997, tot o ordonanță simplă, însă acordarea sporului și pentru personalul auxiliar al instanțelor s-a făcut doar în temeiui legii de aprobare, nr. 104/1999, lege ordinară.
Prin urmare, soluția primei instanțe, care reține inaplicabilitatea nr.OG 83/2000, datorită modalității de modificare a Legii nr. 50/1996, este nelegală.
În recursul său, recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă)
S-a arătat că deși instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerului Economiei și Finanțelor, totuși motivarea acestei excepții este făcută pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-au enunțat prevederile art. 25 și 37 din Decretul nr. 31/1954 și s-a precizat că întrucât dreptul solicitat este un drept de natura salarială, într-o asemenea acțiune părți în proces, potrivit art.282 muncii, sunt numai reclamanții și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman, care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora.
În privința fondului cauzei, recurentul a arătat că instanța a admis greșit acțiunea formulată de intimații reclamanți, OG nr. 83/2000, prin care a fost abrogat sporul de 50 % de stres și solicitare neuropsihică în discuție, a fost emisă de Guvern prin delegare legislativă, cu respectarea art. 114 din Constituția în vigoare la acea dată, fiind constituțională.
S-a învederat că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
S-a adăugat că dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, stabilește pe de o parte că, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Prin hotărârea recurată s-a reținut judicios faptul că prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 neputând fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, s-a apreciat corect de către prima instanță faptul că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
De asemenea, Curtea reține că nu se poate ignora faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin decizia amintită, instanța supremă a reținut că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, iar sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României], concluzionând că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Ca atare, față de considerentele expuse, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorie pentru instanțe - prin care se constată cănici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioarădatei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției,iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, drepturile pretinse de reclamantă pot fi recunoscute și plătite și după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, reținând că în cauză nu au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești de către prima instanță, precum și faptul că prevederile legale incidente au fost judicios intepretate și aplicate prin hotărârea recurată.
Examinând recursul formulat de către recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, încadrat în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea judecătorească recurată s-a admis în parte acțiunea formulată, având ca obiect plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natura salarială solicitate de reclamanți.
Cum între reclamanții intimați și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate reține existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Prin urmare, având în vedere că Statul Român nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea si creșterile salariale acordate magistraților și că astfel nu a fost îndeplinită în cauză cerința referitoare la existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, Curtea reține că prima critică adusă hotărârii recurate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, caz în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Curtea va menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1632 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3670/2007), în contradictoriu cu intimații Curtea de APEL BUCUREȘTI, G, -, a, Tribunalul Teleorman, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și respinge acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Men ine celelalte dispozi iile ale sentin ei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
21.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
