Drepturi salariale (banesti). Decizia 5392/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4170/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5392/
Ședința publică de la 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Farmathy
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții, și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.668 din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, C, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții, și, prin avocat în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar-filele 98-102, lipsind recurenții, Ministerul Justiției și Libertățilorși intimații, C, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.09.2009, întâmpinare din partea recurentului Ministerul Justiției și Libertăților cu privire la cererea de recurs formulată de recurenții, și.
Recurenții, și, prin avocat, interpelați fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurenților cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.
Recurenții, și, prin avocat, având cuvântul în susținerea recursului său, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a reținut că acțiunea dedusă judecății nu este întemeiată, întrucât recurenții nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, fără a preciza care sunt aceste ipoteze.
Așa fiind, având în vedere prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, prin care se arată că sporul pentru risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% se acordă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, coroborate cu prevederile art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, modificată succesiv prin Legea nr.17/2006 și prin Legea nr.97/2008, prin care se precizează care sunt aceste persoane de specialitate a instanțelor judecătorești, printre care și informaticieni în cauză, și față de faptul că prevederile Legii nr.50/1996 se referă la personalul auxiliar de specialitate, fără a face vreo distincție, apreciază că acolo unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
În concluzie, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul obligării intimaților, persoane juridice, la plata sporului de 50% din salariul de bază lunar, actualizat cu indicele de inflație.
Cu privire la cererile de recurs formulate de recurenții, și Ministerul Justiției și Libertăților, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.668 din data de 31.03.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, s-a respins, ca nefondată, excepția prematurității cererii de chemare în judecată; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții;, C, și, împotriva pârâților Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției și Libertăților și s-au obligat pârâții la plata către fiecare reclamant a sporului de 50%, actualizat cu rata inflației de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.1631/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, la zi și în continuare, lunar, corespunzător perioadei de timp efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale; s-a obligat pârâtul Tribunalul Teleorman la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, și.
De asemenea, s-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
S-a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituție.
S-a avut în vedere că, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanța în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în raport de considerentele Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996, s-a considerat că acțiunea formulată de reclamanții, este întemeiată întrucât aceștia se încadrează în ipotezele la care se referă art. 47 din Legea 50/1996 și art.231 din Legea 50/1996.
S-a mai arătat că pentru reclamanții - informatician - șef, grefier informatician, - grefieri informaticieni, și - șoferi, în raport de considerentele Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiile art.47 din Legea 50/1996, acțiunea este neîntemeiată întrucât aceștia nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art.47 din Legea 50/1996 și art.231 -din Legea nr.50/1996.
Cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale prevăzute de art.3 din nr.OG9/2000 a fost respinsă ca nefondată, deoarece actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanțelor la valoarea lor reală.
Acordarea dobânzilor, majorărilor, penalităților poate fi dispusă numai dacă există prevedere stipulată printr-un înscris însușit de părți situație ce nu se regăsește în cauza de față.
S-a arătat că prin sentința civilă nr.1631/31.10.2007 Tribunalul Teleorman - a admis cererea formulată de reclamanții din cauză împotriva acelorași pârâți din această cauză și au fost obligați pârâții la plata sporului de 50% din salariul de bază lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune până la plata efectivă - sentință civilă definitivă și executorie de drept.
Față de caracterul definitiv și executoriu de drept al acestei sentințe civile, s-a apreciat că excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondată.
S-a reținut că dreptul la acțiune al reclamanților este actual întrucât acest titlu, sentința civilă mai sus amintită - este susceptibil de executare silită, recursul nefiind suspensiv de executare silită.
S-a precizat că între reclamanți și acest pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi legale sau contractuale, ordonator principal de credite fiind Ministerul Justiției și Libertăților al cărui buget este aprobat prin Legea bugetului de stat.
Ca atare, neexistând identitate între părți Ministerul Economiei și Finanțelor și cel abrogat în raportul juridic dedus judecății, s-a considerat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, reclamanții, și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului recurenții, au solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în întregime a pretențiilor astfel cum au fost formulate prin acțiunea introductivă și pe cale de consecință să se constate că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas si sunt în vigoare.
S-a susținut că prin sentința civilă nr. 1631 din 31 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- (număr format vechi 3669/2007), Tribunalul Teleormans -a recunoscut și acordat recurenților sporul de 50% pentru perioada 1 septembrie 2004, la zi (data rămânerii irevocabile a sentinței), astfel încât, respingerea cererii formulate pentru acordarea în viitor a acestui spor este neîntemeiată.
S-a invocat decizia nr.21/2008 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii și s-a arătat că textul art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu putea fi abrogat prin art.l pct.42 din nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, fiind vorba de o ordonanță ordinară emisă de guvern cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
S-a adăugat că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a) din nr.OG8/2007, întrucât o asemenea abrogare nu poate produce efecte contrare prevederilor art.73 alin.3, art.1 alin.3 și 5, art.115 alin.1 și 2 din Constituție, art.4 alin.1 și 2, art.36 alin.2 din Legea nr.24/2000, deoarece în domeniile rezervate legilor organice este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de guvern.
Astfel, statutul, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești, fără deosebire, sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice, întrucât vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și ale unităților de parchet, fapt confirmat și de dispozițiile art.l, art.98, art.149-150 din Legea nr.92/1992, art.l, art.73-74 din Legea nr.303/2004, art.l33-134 si art.135 din Legea nr.304/2004.
Prin Legea nr.502/2006, Guvernul a fost abilitat de către Parlament să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, potrivit art.115 alin.1 din Constituție.
Cu toate acestea, Guvernul a emis nr.OG8/2007, privind o nouă salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor și unităților de parchet, stipulând prin art.30 lit.a) abrogarea expresă a dispozițiilor Legii nr.50/1996.
Pe de altă parte, s-a menționat că, ori de câte ori Guvernul este abilitat prin lege de către Parlament să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative, această abilitare este expresă, exemplul cel mai elocvent fiind chiar dispozițiile art.l pct.I - pct.6 din Legea nr.502/2006, ceea ce în speță nu a fost cazul.
S-a precizat că nr.OG8/2007 a abrogat expres două legi organice (Legea nr.50/ 1996, privind organizarea judecătorească și Legea nr.56/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, s-a arătat că norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern nr.8/2007, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv Legea.
S-a precizat că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.l din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrați și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate si eficiență sporită, Guvernul asumându-și o responsabilitate majoră în domeniu, prin nr.HG232/2005, pentru aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007
S-a învederat că inaplicabilitatea normei de abrogare, determinată de neregularitatea modului în care a fost adoptată nr.OG8/2007, prin prevederile căreia au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.l08 alin. 3) din Constituția României, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, rep. să se producă și după intrarea acestei ordonanțe în vigoare, de unde rezultă univoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au supraviețuit dispozițiilor de abrogare.
Prin urmare, s-a susținut că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, concluzie desprinsă din considerentele și dispozitivul Deciziei nr.XXI/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurenții, în recursul lor, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. au arătat că în mod greșit instanța a reținut că funcțiile de informatician, grefier - informatician și specialist IT nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 47 din Legea 50/96 deoarece art. 47 din Legea 50/96 prevedea în mod expres că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar", fără a defini în concret ce categorii de personal fac parte din personalul auxiliar de specialitate.
S-a arătat că prin Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art.3 alin. 1 se precizează în concret ce categorii de personal fac parte din personalul auxiliar de specialitate.
Astfel, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori.
S-a precizat că ulterior, Legea 567/2004 a fost modificată prin Legea 17/2006, art. 3 alin.1 având următoarea formulare "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri - registratori și grefieri informaticieni.
S-a adăugat că prin Legea 97/2008 s-au modificat din nou dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004, acesta având următoarea formulare "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri - registratori și specialiști IT", fiind astfel evident că indiferent de titulatura postului, informaticienii au făcut și fac parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și se încadrează perfect în ipotezele prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996.
De asemenea, recurenții au arătat că prin decizia nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, fără a preciza categoriile de personal ce se încadrează în sintagma personal auxiliar de specialitate, aplicându-se în acest sens legislația în vigoare la data pronunțării deciziei.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în recursul său a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
S-a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților în considerarea Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007.
S-a arătat că prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel că, în consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției B și Ministerul Finanțelor Publice B, reclamanții au solicitat să se constate că dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 au rămas și sunt în vigoare și prin urmare să se dispunâ acordarea sporului de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică obligarea Tribunalului Teleorman și a Curții de Apel București la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data de 31 octombrie 2007 până la zi; indexarea (actualizarea) sumelor acordate, conform devalorizării monedei naționale datorită inflației, începând cu momentul în care trebuia plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, dar și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, la data plății; obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; asigurarea fondurile bănești necesare, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Prin urmare, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se constată că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Pentru considerentele arătate, Curtea nu poate primi criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că drepturile pretinse de reclamanții care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților ca nefondat.
Examinând recursul formulat de către recurenții reclamanți, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține ca fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate pentru următoarele considerente:
În varianta inițială a art. 3 alin. 1 și 3 din Legea nr. 567/2004 se prevedea că "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.", și "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod"
Ulterior, prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006 s-a modificat art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea în sensul că "suntconexepersonalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod șișofer".
Potrivit art. 60 alin. 4 din Legea nr. 567/2004, "pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea "salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și apersonalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prinlege specială", iar în legea specială - nr.OG8/2007 nu se prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ca atare, în raport de textele legale enunțate, rezultă că în perioada în care recurenții reclamanții erau salarizați în calitate de personal contractual (șoferi) prin nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aceștia nu puteau beneficia de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, care nu era reglementat prin acest act normativ.
De asemenea, acești recurenți reclamanții nu erau îndreptățiți la acordarea acestui spor nici ulterior intrării în vigoare a OUG nr.8/2007, de vreme ce prin această ordonanță nu s-a instituit în favoarea personalului conex un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
De adăugat că prin Decizia nr. 21 din data de 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 în recurs în interesul legii la care se face referire în considerentele hotărârii recurate s-au avut în vedere doar categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, iar nu categoria personalului conex din care fac parte recurenții reclamanți (încadrați în caliate de șoferi), cum este cazul de față.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefundat recursul formulat de către recurenții reclamanți,.
Analizând recursul formulat de către recurenții reclamanți, Curtea, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține ca fiind fondate criticile aduse hotărârii recurate pentru următoarele considerente:
Potrivit adeverinței nr.1934/2.06.2009 eliberață de către Tribunalul Teleorman recurenții reclamanți, au fost încadrați în calitate de personal auxiliar de specialitate din data de 1.04.2005, având funcția de informatician în perioada 1.01.2005-4.02.2007, de grefier informatician în perioada 5.02.2007-17.04.2008 și de specialist IT din 18.04.2008 până în prezent.
Prin art.3 alin. 1 Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-a prevăzut expres căinformaticienifac parte din categoria personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, registratori.
Ulterior, textul legal amintit a fost modificat prin Legea 17/2006, în sensul că fac parte din categoria personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri - registratori șigrefieri informaticieni.
Prin Legea 97/2008 s-au modificat din nou dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004, acesta având următoarea formulare "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri - registratori și specialiști IT", fiind astfel evident că indiferent de titulatura postului, informaticienii au făcut și fac parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996.
Prin decizia nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, fără a preciza categoriile de personal ce se încadrează în sintagmapersonal auxiliar de specialitate, aplicându-se în acest sens legislația în vigoare la data pronunțării deciziei.
Prin urmare, Curtea va admite recursul formulat de către recurenți reclamanți, va modifica, în parte sentința recurată, în sensul că va dispune obligarea pârâților către acești reclamanți la plata sporului de 50%, începând cu 31.10.2007 la zi și în continuare.
Curtea va dispune obligarea pârâților către reclamanții menționați, doar la plata dobânzii legale cuvenite de la data cererii de chemare în judecată (12.06.2008) până la data plății efective a drepturilor bănești acordate prin prezenta acțiune, având în vedere atât prevederile art.164 alin.4 muncii, cât și dispozițiile art.1088 Cod civil, care dispun că, în caz de neexecutare a obligației bănești, se pot acorda doar daune interese ce nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Față de prevederile OG nr.9/2000 care stipulează că în caz de neexecutare a unei obligații bănești se aplică dobânda legală, Curtea va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor acordate, apreciind că acordarea dobânzii legale, alături de actualizarea sumelor cu indicele de inflație ar determina o dublă reparație a aceluiași prejudiciu patrimonial suferit ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor cuvenite, reprezentând o îmbogățire fără just cauză.
În baza dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, Curtea va dispune să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale acestor recurenți reclamanți cu privire la sporul salarial acordat prin prezenta acțiune.
În temeiul art.274 pr.civ. vor fi obligați pârâții Tribunalul Teleorman și Ministerul Justiției la plata a câte 100 lei, cheltuieli de judecată către fiecare dintre recurenții-reclamanți în privința cărora recursul a fost admis.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.668 din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, C, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de recurenții, împotriva aceleiași sentințe, în sensul că:
Modifică, în parte, sentința recurată:
Admite acțiunea formulată de către recurenții,.
Obligă pârâții către reclamanți la plata sporului de 50%, începând cu 31.10.2007 la zi și în continuare, cu dobânda legală de la data cererii de chemare în judecată (12.06.2008).
Dispune înscrierea cuvenitelor mențiuni cu privire la acest spor în cărțile de muncă a reclamanților.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de actualizare cu indicele de inflație.
Obligă pârâții Tribunalul Teleorman și Ministerul Justiției la plata a câte 100 lei, cheltuieli de judecată către fiecare dintre recurenții-reclamanți în privința cărora recursul a fost admis.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
6.11.2009
Jud. fond:;
Cu opinia separată a doamnei judecător-,în sensul: Obligă pârâții la plata contravalorii sporului de 50%, actualizat cu indicele de inflație.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de recurs la data soluționării prezentei pricini, apreciez că recursul formulat de recurenții-reclamanți trebuia admis și în ceea ce privește modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâților la plata contravalorii sporului de 50%, actualizat cu indicele de inflație, în considerarea următoarelor argumente:
reactualizării sumelor datorate potrivit indicelui de inflație cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de recurentă.
Fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr.9/2000, dobânda reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, iar nu o sancțiune împotriva fenomenului de devalorizare a puterii de cumpărare în care este plătit salariul.
Nicio dispoziție legală nu limitează expres modalitatea în care este acoperit prejudiciul suferit de salariatul care nu și-a încasat integral salariul lunar sau, după caz, chenzinal.
Reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, chiar dacă, sub raport strict nominal, aceeași valoare poate însemna mai multe bancnote. În realitate, este vorba despre aceeași valoare, față de faptul că salariul se raportează mai ales la puterea de cumpărare a salariatului și mai puțin la valoarea nominală a sumelor primite cu acest titlu. Un argument în sprijinul acestei aprecieri se regăsește în politica bugetară a Guvernului României.
Astfel, pentru salariații bugetari, periodic, Guvernul dispune indexarea salariilor, ceea ce înseamnă că se urmărește menținerea puterii de cumpărare a salariatului care, nominal, ca urmare a indexării, primește mai multe bancnote, dar valoarea lor economică este aceeași cu cea inițială de la momentul stabilirii salarizării.
Prin urmare, indexarea nu reprezintă o valoare economică primită în plus de salariat, cum este cazul dobânzii, ci păstrarea aceleeași valori economice a banilor primiți cu mult timp după data scadentă.
Salariatul care nu își primește la data scadentă salariul integral este prejudiciat sub mai multe forme: mai întâi de toate se vede lipsit de plata muncii sale și suportă diminuarea nelegală a salariului. Mai mult decât atât, chiar în ipoteza în care ulterior își recuperează partea neplătită din salariu, fenomenul economic inflaționist îi reduce, în termeni economici reali, valoarea salariului în posesia căreia reintră. Din acest motiv, reactualizarea reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit, dar nu este, contrar opiniei majoritare exprimată, singura.
Deși se afirmă că salariul, ca sumă de bani, nu este purtătoare de dobândă, nu se precizează, cu egală acribie temeiul legal al acestei interdicții. dispozițiilor art.269 din Legea nr.53/2003 stabilește generic răspunderea angajatorului pentru prejudiciul material și moral creat salariatului.
Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.
Pe cale de consecință, dincolo de particularitățile raporturilor juridice specifice dreptului muncii, în măsura în care nu se abrogă în mod expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun ale dreptului civil.
De altfel, chiar în dispozițiile art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003, legiuitorul a stabilit că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr.53/2003, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese.
Așa cum subliniam, raporturile de dreptul muncii sunt raporturi de drept civil.
Potrivit dispozițiilor art.1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat să o plătească salariatului cu titlu de contraprestație specifică și necesară pentru prestarea muncii, daunele-interese, la care se referă generic dispozițiile art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003, nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Prin urmare, reținând că salariul reprezintă o obligație de plată a unei sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor salariale, conform dispozițiilor art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003, că art.1088 cod civil reglementează explicit în ce constau daunele-interese pentru neexecutare (neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar dacă parțială, a obligațiilor), nu există niciun impediment legal pentru acordarea dobânzii legale civile în cuantumul reglementat de dispozițiile OG nr.9/2000.
O observație suplimentară se impune față de conținutul dispozițiilor art.1088 Cod civil. Dobânda nu se confundă cu reactualizarea. În cele ce preced, a fost explicată rațiunea reactualizării, fenomenul monetar al devalorizării nefiind avut în vedere de redactorului Codului civil la nivelul anului 1864, chiar dacă fenomenul inflaționist, teoretic, se putea manifesta și în acea perioadă. De aceea, referirea din art.1088 Cod civil care limitează acordarea daunelor-interese sub forma dobânzii legale, trebuie interpretată în funcție de dezvoltarea socio-economică de la nivelul XIX, secol în care fenomenul devalorizării era, din punct de vedere juridic, puțin cunoscut sau chiar ignorat.
Situația este cu totul diferită la momentul soluționării prezentului recurs, când Statul recunoaște existența devalorizării și ia măsuri pentru contracararea acestui fenomen prin indexarea periodică a salariilor. Această operațiune demonstrează că indexarea reprezintă un drept distinct de daunele interese prevăzut de art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003 și de dispozițiile art.1088 Cod civil, câtă vreme este aplicat în privința drepturilor salariale pe care Statul prin instituțiile sale le plătește salariaților. Cu atât mai mult, în cazul în care există întârzieri nejustificate sau un refuz nelegal de plată a unor drepturi salariale, operațiunea indexării trebuie aplicată pentru a păstra același nivel economic al salariatului reflectat în puterea de cumpărare a monedei în care acesta este plătit.
Dacă s-ar refuza recunoașterea dreptului de reactualizare a drepturilor salariale restante, s-ar consimți implicit la micșorarea părții din salariu rămasă neachitată, preferându-se o abordare nominalistă a conceptului de salariu, cu ignorarea inacceptabilă a semnificației celei mai importante a acestuia și anume faptul că salariul este reflectarea puterii de cumpărare a salariatului.
Salariul nu reprezintă doar o sumă de bani primită periodic, ci este, înainte de orice, o valoare economică ce trebuie să rămână neschimbată câtă vreme nu au fost inițiate și finalizate negocieri cu privire la eventuale diminuări salariale.
În privința cumulului cu dobânda legală, reținând că nicio dispoziție legală nu interzice acest cumul, că, din motivele mai sus expuse, acest cumul nu poate reprezenta o dublă acoperire a aceluiași prejudiciu, consider că acordarea dobânzii, pe deplin legitimată juridic de dispozițiile coroborate ale art.161 alin.1, art.269 din Legea nr.53/2003, art.1088 Cod civil și art.2 din OG nr.9/2000, urmărește acoperirea prejudiciului suferit de salariat, respectiv imposibilitatea acestuia de a economisi sau folosi banii datorați pentru achiziționarea unor bunuri și produse.
Judecător
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Farmathy
