Drepturi salariale (banesti). Decizia 5441/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5441
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.633/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr..633/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției privitor la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul în C- județul O, Tribunalul Olt cu sediul în S- județul la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru fiecare reclamant în parte pe perioada 23.09.2008 și în continuare până la noi reglementări legale, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Tribunalului Olt să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă.
Cu privire la excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției, potrivit art.137 cod procedură civilă,pprima instanță a reținut că este neîntemeiată deoarece, prin sentința nr.71/2008 pronunțată de Tribunalului Olt nu a fost analizat pe fond dreptul reclamanților la sporul de 50%, considerând că, ulterior datei de 27.11.2007, data pronunțării sentinței, aceștia nu au o creanță lichidă și exigibilă astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile art.1201 cod civil, iar prin prezenta acțiune reclamanții, și, solicită drepturile începând din 23.09.2008.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, prima instanță a reținut că această obligație revine instituției angajatoare,potrivit dispozițiilor Decretului 92/1976.
În ceea ce privește salarizarea acestei categorii de personal s-a reținut că aceasta s-a făcut prin raportare la coeficientul de 4,5 corespunzător judecătorilor din cadrul judecătoriilor conform Anexei 1 din Legea nr.50/1996, potrivit dispozițiilor Legii nr.92/1992.
Ulterior, prin art.3(1) din OUG nr.20/20.02.2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a dispus că:,Asistenții judiciari în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt de drept magistrați consultanți".
În art. 2 din același act normativ s-a dispus în concret asupra salarizării acestei categorii profesionale, în sensul că:,Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii dinLegea nr.50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Ori, în drepturile de salarizare ale judecătorilor de la judecătorii prevăzute de Legea nr.50/1996 este cuprins sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de art.47 din acest text de lege.
Drept urmare, în situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art.47 din Legea nr.50/1996 nu este abrogat, se apreciază că sporul solicitat se cuvine și asistenților judiciari, salarizarea acestei categorii fiind făcută prin raportare la un judecător de judecătorie cu o vechime de peste 4 ani în magistratură.
În acest sens a fost pronunțată Decizia nr.21 din 10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.444/2008 prin care instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Atâta timp cât rațiunea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este aceeași atât pentru judecători cât și pentru celălalt personal din cadrul instanțelor ce au atribuții în ceea ce privește ședințele de judecată, s- apreciat că și asistenții judiciari au dreptul la acest spor în perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii 303/2004.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
În ceea ce privește susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că indemnizația prevăzută la art.II din OUG 20/2002 a fost unica formă de remunerare a acestei categorii de personal instanța reținut că, această prevedere nu poate avea sensul unei interdicții de acordare a sporurilor, deoarece însăși legea (de exemplu, art. 5, art. 11 din Legea nr. 50/1996 etc.) vine și precizează expres și lipsit de echivoc acordarea diverselor adaosuri și sporuri la indemnizația de încadrare.
Mai mult art. II alin. 1 din nr.OUG 20/2002 se referă clar la acordarea tuturor drepturilor de salarizare, deci sub aspect al conținutului, fără nicio distincție.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, respectiv în registrul de evidență al salariaților privind drepturile salariale, în baza dispozițiilor art.7 alin.2 din Decretul 92/1976, a fost obligat pârâtul Tribunalul Olt să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Prima critică se întemeiază pe dispoz, art.304 pct.4 pr.civilă, recurentul precizând că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
A doua critică se întemeiază pe dispoz. art.304 pct.9 pr.civilă, recurentul invocând excepția puterii de lucru judecat în conformitate cu dispoz. art.166 pr.civilă cu motivarea că, Tribunalul Olts -a pronunțat prin sentințele 1151/26.11.2007 și 71/28.01.2008, iar între cele două cauze există identitate de părți, obiect și cauză.
De asemenea, învederează că asistenții judiciari nu au fost beneficiari ai sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece OUG 179/1999 pentru modificarea și completarea Legii 92/1992, a stabilit exhaustiv drepturile salariale ale acestora, iar prin dispoz, art.II din OUG 20/2002 pentru modificarea aceleiași legi s-a stabilit, că magistrații consultanți, în raport de vechimea în specialitate juridică beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de legea nr.50/1996, iar cei care nu îndeplinesc condiția de vechime în specialitate sunt menținuți în funcție fiind salarizați cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari, în raport cu vechimea în specialitatea juridică pe care o posedă până la împlinirea vechimii stabilite de lege.
Indemnizația prevăzută la al.1 și 2 al art. II este unica formă de remunerare a acestora, și ca urmare, ei nu au beneficiat de acest spor prevăzut de Legea 50/1996.
De asemenea, nu poate fi reținută o comparație între aceștia și judecători și procurori, întrucât nici una dintre categorii nu beneficiază prin lege de acest spor.
Pe de altă parte, asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal ce beneficiază de acest spor, așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia 21/10.03.2008.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prim a critică este nefondată, întrucât prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a aplicat și interpretat dispozițiile legale care reglementau drepturile salariale ale asistenților judiciari, iar hotărârea pronunțată nu este afectată de motivul de casare prev. de art.304 pct.4 pr.civilă.
Cea de-a doua critică întemeiată pe dispoz. art.304 pct.9 pr.civilă sub cele două aspecte, este și ea nefondată pentru următoarele argumente:
. art.1201 civil, stipulează, într-adevăr că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
Din analiza celor două cereri de chemare în judecată soluționate prin cele două hotărâri invocate de recurent și a cererii de chemare în judecată de față, rezultă că se poate vorbi de o identitate de părți și cauză, însă nu se poate reține existența identității obiectului cererilor de chemare în judecată.
Aceasta întrucât în fiecare din cererile de chemare în judecată s-a solicitat acordarea acestor drepturi salariale reprezentate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioade determinate, iar prin sentințele pronunțate, instanțele au stabilit drepturile bănești cuvenite pentru fiecare din aceste perioade.Solicitarea reclamanților privind acordarea acestor drepturi și pentru viitor nu a fost considerată ca nefondată,ci instanțele au constat că această creanța nu este certă și exigibilă.Cu alte cuvinte nu a fost examinat fondul dreptului dedus judecății.
Nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.1201 civil, excepția invocată de recurent a fost în mod corect respinsă de către prima instanță.
Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii pe fond, critica recurentului este de asemenea nefondată.
Potrivit art.III din OUG nr.179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 asistenții judiciari erau remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II,în raport cu timpul efectiv lucrat. Prin OUG 20/2002 care a modificat și completat Legea nr.92/1992 s-a menționat că magistrații consultanți (asistenții judiciari) în raport cu vechimea în specialitatea juridică beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute de judecătorii de la judecătorii potrivit Legii 50/1996.
Unul din aceste drepturi este cel privind sporul de risc și suprasolicitare reglementat de art.47 din Legea 50/1996, cu privire la subzistența căruia s-a pronunțat ÎCCJ prin Decizia 21/10.03.2008 în soluționarea recursului în interesul legii, statuând că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Chiar dacă asistenții judiciari nu sunt menționați expres în cuprinsul deciziei în interesul legii, ca fiind persoane îndreptățite să primească acest spor, pentru același raționament, instanța de recurs apreciază că și această categorie profesională este îndreptățită a i se acorda sporul de 50% și după abrogarea art.47 din Legea 50/1996 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației corelative ce revine recurentului, cu privire la dreptul salarial solicitat.
Acestea sunt argumentele pentru care, în raport de dispoz. art.312 pr.civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.633/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./16.11.2009
Tehn./Ex.2/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
